Rectificare

CĂTRE
MONITORUL DE BOTOŞANI
Domnului Director George Lazăr

În temeiul dreptului la replică cât şi în speranţa că veţi proceda la a prezenta în paginile publicaţiei „ Monitorul de Botoşani ”, câteva precizări în legătură cu articolul apărut în nr. 173(3905) din 25.07.2008, intitulat „ Conţac ameninţat cu o nouă sesizare penală”, am rugămintea la dvs., ca ţinând cont de Codul deontologic al ziaristului, să aveţi în vedere, spre rectificare, următoarele:
1. Consiliul Judeţean Botoşani nu poate să angajeze fondul de rulment la propunerea Direcţiei de Lucrări Publice şi Achiziţii. Acest lucru este posibil, numai la solicitarea beneficiarului şi în mod bine justificat. Lucrările la care face trimitere domnul preşedinte Ţâbuleac Mihai( în număr de 8) au fost licitate la valoarea de 51.441.190 lei RON.
Împrumutul din bancă este de 60.000.000 lei RON.
În prezent, suma respectivă încă nu a fost trasă din bancă, aşa că este inexplicabilă suplimentarea şi nici nu-şi are rostul.
2. Legat de întârziere, domnul preşedinte nu este în temă.
3. Am rugămintea, domnule director, să reveniţi la afirmaţia făcută în respectivul articol, cum că aş fi fost coleg cu patronul de la SC Construct Com. Este eronată această informaţie, eu am terminat liceul în 1969, obţinând Diploma de Bacalaureat. Despre aşa zisul coleg, la care faceţi referire, nici nu am auzit până în 2005. Este prea mare distanţa în timp, pentru a mă face coleg, după 36 de ani. Eu cred că, cu un pic de bunăvoinţă din partea dvs., chiar puteaţi stabili exact, când şi cum am fost fiecare, la care liceu, în ce perioadă.
4. De asemenea, domnule director, autorul articolului, aruncă pe hârtie cifre eronate. Chiar dacă, la cele 51 mil lei RON, se va adăuga TVA, În oricare aritmetică, nu rezultă 70 milioane în plus. Eu am spus, 61 milioane RON.
Vă întreb: eu am făcut şcoala primară acum 55 de ani, poate am învăţat la nivelul anilor de atunci, dar acest tânăr, Nicolae Cobzariu, consider că are mari lacune de aritmetică simplă, de fapt vă face publicaţia de râs.
Sper să înţelegeţi unde vreau să ajung, avem nevoie de presă obiectivă şi care informează corect cititorii, nu de vorbe şi cifre aruncate din avion.
Vă mulţumesc pentru înţelegere.

Constantin Conţac
Vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani

Mă întreabă un prieten de ce sunt dezamăgit ?
Nu aveam dorinţa, pe moment, de a vorbi şi explica, poate şi pentru că, rar, foarte rar, mă "deschid" sufleteşte, dar pe blog, o pot face.....chiar vreau să spun.
Sunt dezamăgit de mulţi oameni pe care i-am ajutat şi i-am înţeles, atunci când erau "pe muchie de cuţit", cum se spune şi e normal şi creştineşte, să sari în ajutorul celuilalt, suntem datori la acest lucru, însă aceştia au fost primii care m-au vândut.
Sunt dezamăgit de unii din cei cu care am lucrat şi pe care i-am ajutat să ajungă acolo unde sunt şi care au uitat să aibă un minim respect, am zis minim, pentru Dumnezeu, maxim!
N-a fost zi de la Dumnezeu, cât am fost într-o funcţie, să nu-mi intre un amărât pe uşă şi pe care să nu-l fi sfătuit măcar cu o vorbă bună, văzându-i starea de disperare, sau mai mult, am pus umărul şi am făcut ceva pentru el, faptic, să-i mai alin amărăciunea...şi câţi şi câţi?
Sunt dezamăgit de aşa zişii prieteni care mă linguşesc în faţă şi pe la spate mi-ar da în cap, başca o bârfă urâtă, fără sfărşit......
Sunt dezamăgit de alţii care pot schimba unele lucruri în bine, prin prisma putinţei şi funcţiei şi care din rea voinţă, nu o fac....laşităţi umane.
Sunt dezamăgit că atunci când am strigat în gura mare adevărul, au sărit o mie, să spună că sunt nebun.........că am interese........dacă aş fi minţit, sigur n-aş fi fost atacat.
Sunt dezamăgit că unii din cei cu care am mâncat împreună o pâine, ani de zile, s-au făcut sfătuitori de taină ai unor parveniţi de pe toate scările sociale.
Sunt dezamăgit de cei care cheltuiau bani pentru flori, de ziua mea şi care făceau asta din datorie. Ce datorie ? Cine le-a pretins vreodată ceva?
Sunt dezamăgit de societatea noastră care nu mai reuşeşte să iasă din marasmul în care ne zbatem, tocmai pentru că minciuna, are rang de adevăr şi nebunia, trece drept stare de normalitate.
Copiii noştri, nepoţii noştri, ce vor face, trăind într-o astfel de lume bolnavă?
Eu am muncit până acum, mai mult decât m-au ţinut puterile, nu-mi este ruşine cu ce am realizat până acum, dar tinerii noştri, cei pe care ne vom baza mâine, ce fel de elan, moral, forţă vor avea, pentru a răzbi pentru ei şi familiile lor? Dar ce familii ? Mai e la modă, familia? Dar nu modă, e nevoie, de ea ?
Sunt dezamăgit de procurori şi dosare făcute la comandă, să distrugă un om şi care lucrează contra dreptăţii, ei înşişi fiind plătiţi foarte bine din bani publici, să scoată la lumină adevărul şi dreptatea, ce-o mai fi şi cu noţiunile astea ? o să fie scoase din DEX, cuvintele astea, altele sunt la loc de cinste şi pe deasupra, moderne.
Şi multe alte dezamăgiri care chinuie pe mulţi români, mă aliez lor să vorbim ca de la suflet la suflet.
Da, îmi va trece dezamăgirea, pentru că îmi stă în fire să lupt, nu voi urâ pe nimeni care nu reuşeşte să se respecte măcar pe el însuşi, voi continua să ajut şi să văd în oameni sămânţa Dumnezeirii, pe cât îmi va sta în putere, aşa-s făcut eu........
Mai vorbim, dragi prieteni,

Constantin Conţac

Răzbunarea-i arma prostului

După îndelungi chinuri şi un traiect cel puţin ciudat în politichie, un domn a ajuns în vârful piramidei unui giudeţ cam sărăcuţ. În sfârşit, nu mai discutăm cum a ajuns.....cu profundă legitimitate populară, na !
Ajuns în vârful piramidei, îi tăie vârful şi se aşeză să se odihnească. Jos, la poalele piramidei stau pigmeii care i-au cărat afişele în campanie şi dau semne de nerăbdare pentru promisiunile neonorate, de posturi şi scaune de şefi mai mici, care să completeze reţeaua.
Un cântec de Marseilleza şi de perceptori neonoraţi la timp, îl face alt cor la poalele piramidei prostiei politice. Ăia aşteaptă lucrări de-a moaca. Ce-i de făcut, pe cine să păleşti ca să le faci loc şi pigmeilor? Cum să plăteşti datoriile făcute în campanie ?Chemi presa şi cânţi de dulce, să te ajute, faci un tam tam cu toate lipsusurili predecesorilor( că numai de astea trebe să se vadă) şi concretizezi ideea necesităţii de a te înconjura de speţialişti în a conduce giudeţul, oameni cu viziuni şi idei tinereşti şi zglobii, care ar fi cel mai bine reprezentate de către cine .........de ? ...pigmeii tăi, care ling clanţa, de şef , a uşii tale, zilnic.
O dată ce ţi-ai spălat obrazul cu unii dintre ei, restul îţi devin duşmani, îţi iei masca unui om cinstit şi curat şi îndrugi verzi şi uscate la adresa altora, omiţându-te din peisaj, că, deh, eşti sus în vârful piramidei.
Pigmeii deodat, văzându-se cocoţaţi pe funcţii, vor deveni conştienţi de propria lor valoare şi vor pune biciul pe alţi pigmei mai mici, că dacă pui prostul pe funcţie, chiar crede că i se potriveşte statura şi competenţa. Şi uite aşa, soţietatea şi giudeţul are şanse să fie bine diriguite, spre propăşirea şi creşterea nivelului de trai a electoratului.
Curat, murdar, ce-ar mai zice nenea Iancu de comedia asta?
Se întâmplă în Romanica anului 2008, la scurt timp după înghesuiala alegerilor pentru zahăr, olei, detergenţi şi maşini de spălat, ţuică şi rom, poate şi ceva firfirei....avem di tăti!
Să trăim bine şi la mai mare.
Cu tristeţe şi dezamăgire,
Constantin Conţac

Igorul fiecăruia dintre noi

Astăzi, îmi propusesem ca după terminarea programului, să mă retrag la una din locaţiile în care pot vorbi cu mine însumi, fără prieteni, fără televizor, fără radio......în linişte şi tihnă, rectific, nu chiar singur, cu Igor în dreapta mea, câinele meu, caucazian, crescut de mic de mine şi care acum aproape m-a ajuns în greutate, bunul meu prieten şi mai ales foarte credincios.
Ziceam să reiau povestirea vieţii mele de până acum, aşa cum am început-o prin februarie 2008, dar după avalanşa de mizerii şi acuze care ne asaltează şi suntem aproape obligaţi să le suportăm, parcă prea idilic ar fi subiectul cu anii copilăriei, tinereţii, ei Doamne, cine se mai gândeşte la asta, astăzi ?, deşi ar trebui să ne facem timp să realizăm de unde am pornit, cât de greu sau uşor a fost şi cât am adunat la înţelepciune? sau nu am adunat, ci am risipit sau ne risipim pe noi înşine în dispute infinte......
În ce societate trăim noi astăzi ? de cine suntem dirijaţi, manipulaţi ? democratică nu prea este, capitalistă nici atâta, comunistă nici pe departe, tranzitorie spre ceva...nu, pentru că ştim unde vrem să ajungem, în dezvoltare nici atât, pentru că vedem că , pe zi ce trece sărăcim mai mult, în ciuda statisticilor înfloritoare şi profund manipulatorii....ce să înţeleagă omul simplu, care munceşte de dimineaţă până seara, într-un loc de muncă, care în statistici este unul "acoperitor pentru coşul zilnic"?
De fapt acel OM, nu mai apucă să gândească ce e cu el, e prea prins de preţuri, de miraje cu "6 din 49", de "elodii si magde ciumac", de oferte supertentante de a beneficia de porţii de fericire , drămuite cu grijă de marile concerne economice, de promisiuni de bunăstare într-un viitor prea îndepărtat de viaţa lui scurtă şi plină de sacrificii.....şi este bine pentru ăilalţi de ştiu ce şi cum se va scumpi benzina, pâinea.....dreptatea.....da bine zis, dreptatea, ce o mai fi însemnând şi asta?
Cât costă dreptatea? Cine o poate da şi cui i se poate face favorul de a i se recunoaşte aceasta ?
Baţi la uşile mari, somptuoase, ale justiţiei şi te duce această mare şi deşteaptă doamnă la calendele greceşti să speri că o vei vedea vreodată.....pe ea, dreptatea, nu pe altcineva, dar dacă între un biet amărât petent şi doamna de mai sus, se interpune un sfat, o intervenţie, o vorbă, chiar că n-o mai vezi niciodată.....greşesc ? unii vor zice că da, alţii vor spune că am dreptate să spun asta, dar oricum nu contează pentru "ăilalţii" de mai sus.
Suntem la o mare cotitură a istoriei, greu de dus, fiecare plăteşte un tribut acestei stări de lucruri, fiecare român, ori de aici, ori plecat în afară, suferă.....cel puţin aşa văd eu lucrurile, iar dacă cei care decid soarta acestui neam, nu "prind" cu fineţea gândirii (dacă o au)aceste semnale de descompunere a noastră, ca neam, va fi vai şi amar de noi.
E ca în Vechiul Testament, când tot poporul aştepta un Salvator, un Mesia care să-i scoată din starea în care erau, noi putem spera la acest lucru? măcar?
Igor nu mă lasă, îmi indică nişte posibili agresori, în curte, vedenii de câine "vigilent", tot o speranţă că cineva va sări să ne apere de răutatea unora programaţi să distrugă neamul acesta, mai există...
Mai vorbim,

Constantin Conţac

Fapt divers cu legi şi interpretări de caterinca

Scriu aceste rânduri din două motive:

• unul, se pare că voi avea mai mult timp să mi-l dedic mie,
• iar al doilea motiv, aş dori să se folosească de cele scrise aici, cei care vor fi angrenaţi în viitoarele alegeri şi care, normal, vor dori ca legea să fie respectată.

Incerc să fiu puţin mai explicit, legat de cel de-al doilea motiv şi anume:

Legea 67/2004, art. 121, la aliniatul 2, arată că, numai hotărârile instanţelor de judecată, pot fi definitive şi irevocabile şi DOAR împotriva lor, nu există căi de atac.

În schimb, Hotarârile emise de Birourile electorale, inclusiv Biroul Electoral Central(BEC),sunt acte cu caracter jurisdicţional, emise de organe administrative, iar aceste acte, pot fi atacate îm justiţie, potrivit Legii Contenciosului administrativ, reglementare clară, stabilită prin Decizia Curţii Constituţionale, nr. 325/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 969/21.10.2004. Această soluţie stabilită prin Decizia sus menţionată, este temeinic justificată şi motivată de instanţa constituţională, în baza prevederilor art. 21, alin. 1 şi 2, din Constituţia României. cât şi a art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale(CEDO), potrivit cărora, nu poate fi refuzat accesul la justiţie, nimănui.

Deci nu este de conceput, autoritatea de lucru judecat, al unui act emis de un organ administrativ, cu caracter jurisdictional, câtă vreme, nu există o Hotărâre a unei instanţe de judecată, definitivă şi irevocabilă. În consecinţă, Birourile electorale, nu au competenţe de a emite acte definitive şi irevocabile, drept urmare BEC, prin Hotărârea nr. 138/06.06.2008, a săvârşit o MARE eroare sau chiar un abuz grosolan.

Încerc să fac publice toate acestea, având în vedere Dosarul nr. 2848/40/2008, de pe lângă Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a cărui "soluţionare" s-a făcut cu încălcarea voită a actelor sus menţionate.

Stau şi mă întreb ? Pentru ce se mai fac alegeri, aşa zise libere şi democratice, dacă legea se încalcă şi rezultatele acestora se pot face frumos din condei, fără ca nimeni să păţească ceva ? şi mai mult decât atât, autoritatea supremă(BEC) o încalcă cu brio? Sunt la o vârstă, când pot să-mi permit să fac cât de cât nişte aprecieri asupra modului de respectare a legalităţii. Afirm cu mare durere că niciodată, până în prezent, nu s-a încălcat atât de vizibil şi abuziv, legea! Nici pe vremea comuniştilor. Atunci, în acea vreme, legea era lege, orice individ dacă avea o nemulţumire, era cât de cât ascultat, era tratat în limitele legii, nu cu aprecieri fără acoperire- bine, bine veţi spune, vă întrebaţi, dacă susţin acele vremuri?

Răspunsul este NU, atunci, pericolul era că nu se respectau valorile, totul era dirijat, iar cine nu făcea nimic şi "era cuminte", era şi bun, deci mă întreb, când era mai bine? Când legea era lege şi nimeni nu făcea nimic sau acum când legea este încălcată în picioare şi toţi fac câte ceva, pe lângă ea, exemple aşa zis minore: elevii bat profesori, puşcăriaşii vor condiţii de hotel de 5 stele, copiii îşi omoară părinţii, bătrânii sunt omorâţi de tâlhari minori, iar cel care mai are un sentiment de patriotism, este luat drept ultranaţionalist, prietenul îţi devine duşman, dragostea se transformă în ură, naţiunea se transformă în specie, etc.

Mă întreb cu durere, până unde mergem ? dacă, până în 2012, an de cotitură, zic unii, ne vom comporta aşa, spre ce ne îndreptăm, oameni buni? Veţi zice, o fi supărat Conţac, că nu a căştigat şi de-aia zice....ei bine, m-am luptat ca un om dârz, însă îmi dau seama că sistemul în care trăim, este atât de ticăloşit, cui o fi aparţinând sintagma?, că nu văd pentru copiii noştri vreo rază de speranţă. Trist dar adevarat !Ce se va alege de acest popor ? Nu pot răspunde, dar în minte îmi sună căteva cuvinte, rostite de o anumită personalitate, mai ieri, în cadru festiv: "voi reda botoşănenilor, DEMNITATEA " ! Stau şi mă întreb, cunoaşte el, la cine se află, Demnitatea fiind atât de bine ţinută ascunsă, de n-o găsesc bieţii botoşăneni?

Ştie el care este hoţul Demnităţii ?sau poate chiar el o ascunde şi o va reda, funcţie de starea de binedispozitie a măriei sale, botoşănenilor? Nu prea cred ! Eu cred că nu ştie ce înseamnă demnitate, eu voi încerca să-i spun, să ştie o dată pentru totdeauna: DEMNITATEA ESTE ÎN FIECARE INDIVID, se naşte cu ea, creşte cu ea şi moare cu ea.

Este tot atât de adevarat că, la majoritatea oamenilor, această calitate, a demnităţii, există, iar noi toţi la un loc, formăm poporul român. Doar cei care nu o au, cred că nu există sau că-i furată sau ascunsă şi se erijează în salvatorii naţiunii, promitând oamenilor că merg să o caute şi să le-o dea. Poate că nu la noi se referea.

Nu vreau să fiu răutăcios, aşa că mă opresc aici.

Pe viitor, mai vorbim.

Conţac Constantin

Dreptatea(ca şi adevărul !) umblă cu capul spart; ai bani-ai dreptate; ai tupeu-ai dreptate, n-ai dreptate, parte-ţi face MINCIUNA !

Se întâmplă în România, în secolul 21, o ţară europeană şi democratică.

Alegerile, se pare că s-au terminat, aşa zic autorităţile, cărora le pasă să se termine într-un anumit fel, ca şi rezultate.

Aş vrea să fac un scurt comentariu, pe marginea lor, însă nu ştiu în numele cui să-l fac?

• ca autoritate, nu este problema autorităţii, zic judecătorii
• ca cetăţean, nu ai voie, pentru că nu mai ştiu ce înseamnă noţiunea de cetăţean, în viziunea unora, care socotesc numărul de cetăţeni, ca fiind un bloc de mărşăluitori în numele celor care vremelnic conduc, buni de votat şi plătit taxe
• ca om liber, această noţiune demult nu mai există
• ca om politic, nu ai voie, doar în nume propriu
• în nume propriu - nu ai nume, căci eşti un biet cetăţean, strivit de statistici sforăitoare, închingiuit sub povara autorităţii celor cocoţaţi în instituţii plătite să ascundă adevărul

Mă întreb dacă mai existăm, dacă mai suntem cetăţenii unei ţări, dacă mai suntem OAMENI, dacă mai facem parte dintr-o ţară ?, dacă da, cum se numeşte ea? Îmi pun aceste întrebări, deoarece, indiferent cum te adresezi autorităţilor, tu de fapt nu exişti, nu eşti recunoscut ca fiinţă a lui Dumnezeu, sub nicio formă. Aceste întrebări îmi frământă mintea, din următoarele motive:

1. Se fură buletine de vot, se fură rezultatele alegerilor, se falsifică procesele verbale, s-au văzut cu ochiul liber abuzurile grosolane şi de neimaginat, al cumpărării voturilor, se mai şi greşeşte, însă culmea, nici nu ai voie să te pronunţi asupra lor. Vorbesc despre recenta contestaţie, făcută de un partid, înregistrată la partid, semnată de preşedintele partidului, ştampilată cu ştampila partidului şi n-a fost numai o contestaţie ci două, argumentate, nu de florile mărului. Aceste două documente au nr. de înregistrare, înaintate în urma constatării unor flagrante încălcări ale legii şi care au fost respinse de Biroul Electoral Central, pe motiv că sunt făcute , în nume propriu.

N-am zis că se adevereşte vorba ce circulă prin popor " legea este făcută să fie încălcată şi e pentru proşti"(aţi auzit-o, nu?), proştii fiind noi cetăţenii care suntem obligaţi s-o respectăm. Eu unul, am respectat legea, n-am permis încălcarea ei, nu m-am angrenat în codoşii care încalcă legea, deci sunt printre cei mulţi şi proşti, ar zice hoţii deştepţi.

Dar să revin, referitor la contestaţie, în interiorul acesteia, se arătau aspectele legate de abuzurile în procesul de elaborare a proceselor verbale, cu modificări de documente, cu ştersături, cu pagini lipsă, nereguli care au afectat rezultatul alegerilor pentru candidatul din partea partidului, care era unul singur, nu doi. Or mai fi şi alte nereguli, însă stau ascunse căci sunt făcute la întunericul nopţii.

Pe bună dreptate, stai şi te întrebi, ce fel de lege avem, pentru cine e făcută şi cine o judecă? Stau şi mă întreb, cum ar fi reacţionat această omisie de analizare a contestaţiilor, dacă persoana respectivă, incriminată, ar fi comis o crimă, pentru cauza partidului? Ar fi fost legată de mâini şi de picioare, fără a dispune măsurile legale(care or mai fi şi astea?), deoarece responsabilitatea partidului nu există, nu există în dreptul lui, decât nişte iniţiale, ca de ex: PSD, PNL,PDL,PRM, PNG, etc., adică ce-s astea în afară de nişte litere?

E FOARTE GRAV ! NE FURĂM CĂCIULA, SINGURI !

Încă sunt cuminţi românii, cei mulţi, care au grijă să-şi plătească dările, să nu comită fărădelegi, să nu jignească, să nu omoare, tot din frică de lege. Care lege? Aia de o toţi violează toţi, ca să iasă basma curată. Adică nu chiar toţi, numai cei care ştiu cât costă şi au cu ce să plătească preţul.

Dacă se va continua aşa, ne vom fura propria demnitate de ROMÂNI, aparţinând unei ţări, pentru care străbunii noştri, au murit apărând-o cu dragoste şi credinţă şi care, pe zi ce trece se diluează, în noţiuni relative.

Nu sunt vorbe în vânt, nici spuse la supărare şi disperare, vă rog să cugetaţi la rându-vă la ceea ce se petrece în jurul nostru, în "n" cazuri, ce privesc pe "n" români disperaţi, în căutarea dreptăţii, pierdută pe holul tribunalelor.

Astfel, constatăm că tot felul de neaveniţi, fac legea în ţărişoara noastră, care ne este dragă, aceştia părăsind ţara lor, în care legea este lege şi respectată. Aici, în România este un paradis nu alta, le merg toate măgăriile, în faţa românilor cuminţi, atenti si cu gura căscată, la ce prostii mai debitează herconsultantul străin.

Bine, bine, o să spuneţi că zic toate astea la nervi, din frustrare că am fost declarat învins în alegeri. Nu este aşa!

Vă asigur că sunt mai puternic decât vă puteţi imagina !, deşi mulţi îmi poartă pomenile, să mai înhaţe o gură de colivă, fiind încă sub influenţa lui Bachus.

Stau şi mă gândesc la cei 4 ani, care urmează, cu ce ochi se vor uita aceia care au conştiinţa încărcată, de ruşinea umilinţei cu care au plătit voturile adăugate în plus, ca să iasă căştigători? Dar cred că vorbim de lucruri sfinte, sentimentul de conştiinţă se atrofiază la unii atât de mult, încât nici ei nu mai ştiu ce înseamnă, sau îl ştiu numai aşa, din dicţionar.

Oameni de bună credinţă !, uitaţi-vă la ei, fotografiaţi-i, cântăriţi-i şi veţi vedea cum vor arăta peste 4 ani. A nu se înţelege că că se vor îmbogăţi, că vor pune pe ei câteva kg, până la urmă, fiecare arată cum l-a dat Dumnezeu, ci mă refer la faptul că vor fi obosiţi, terminaţi, având tinicheaua neputinţei, a minciunii, etc, şi zic astea pentru că, toate gogoriţele declarate în programele lor, frizează nerespectarea legii în proporţie de 90%. Munca de administraţie nu este uşoară, vor vedea asta curând.

Am spus toate astea pentru că, începând de mâine, toţi cei ce au lucrat cu minciuna împotriva mea, vor fi obligaţi, încetul cu încetul, să vadă adevarata faţă a cinstei, seriozităţii şi respectului faţă de lege.

O să spuneţi că respingerea nefondată a contestaţiei este o greşeală, poate mi-a provocat nemulţumirea, dar pentru mine, vă spun totuşi că nu e o chestiune pe care am dreptul s-o tratez uşor. De ce anume? Iată de ce, număr mai departe argumentele:

2. În calitatea pe care am avut-o, de preşedinte , toate sesizările mele şi contestaţiile au fost călcate în picioare. Exemplific:

• toate licitaţiile de la Primăria unui municipiu, au fost ţinute de o comisie, în care membrii comisiei, erau subordonaţi primarulu; naşul primarului, cumătri şi aşa mai departe. A se reţine că în această comisie, nu au existat reprezentanţii statului român. Mă întreb, ce reprezintă pentru aceştia, statul român? Nimic. Afaceri de zeci de miliarde. Acum am înţeles de unde vin sumele enorme cheltuite în campanie? Iarăşi mă întreb, aceşti mici, mari investitori, vor cotiza din sudoarea lor încă 4 ani? dacă da-atunci vai de ţărişoara asta(adică de noi toţi, plătitori de taxe şi impozite locale), dacă nu-atunci vai de ei, vor fi scoşi pe făraş.

Cum e posibil, mergând într-un taxi, nefiind recunoscut de şofer, din discuţii, acesta mi-a spus că vor vota primarul, că dacă fac altfel, li s-a spus că le retrage licenţa, primăria, licenţă, pe care cine ştie cât au plătit. Spunea amuzat şoferul că avea un balon roşu pentru fetiţa lui, prin maşină şi l-au ameninţat unii din campania primarului că să distrugă balonul, altfel îi saltă licenţa de execuţie a serviciului. Frumos din partea instituţiei respective, dacă s-a ajuns până aici, ce mai urmează? să ne interzică să ne luăm haine colorate în roşu, galben, verde, albastru, etc,vor face o lege să ne oblige să ne îmbrăcăm în portocaliu, culoare foarte frumoasă de altfel, dar care în exces, devine monotonă.

Mă întreb, până unde veţi ceda ?, voi cei care munciţi din zori şi până în noapte, pentru un salariu minim pe economie? Voi cei mulţi, realizaţi că zilnic, le adăugaţi putere, prin smulgerea propriei dumneavoastră puteri, cedându-le-o atât de uşor?Cedând această putere atât de uşor nu veţi câştiga decât lipsa lor de respect pentru dumneavoastră înşivă.

Nu realizaţi că, într-o zi, ei vor deveni foarte puternici, iar dumneavoastră, sleiţi de puteri, datornici, în poziţia de sclavi. Rezultatul: când nu veţi mai fi în stare să munciţi, să vă plătiţi dările tot mai mari, stabilite de ei, tot mai mulţi şi mai flămânzi, vă vor ignora la uşa spitalelor, sau în gară. Greşesc? Dă Doamne să greşesc !

Nu închei, fără a mai face o observaţie. Am intrat în politică în 1994, ca independent. Mă întâlneam cu oamenii, din toate categoriile, am observat că atunci oamenii erau mai viguroşi, sănătoşi, politicoşi, curaţi la suflet, îngrijit îmbrăcaţi. Ce vreau să vă spun ? şi mă îngrijorează, în această campanie, am întâlnit oameni slabi, bolnavi, fără speranţă, lipsiţi de dorinţa de a trăi, de a lupta pentru propriile lor familii, lasându-se în voia sorţii. Mulţi, prea mulţi, pe unii i-am mai ajutat cu câte ceva, din omenie, însă oameni buni, când vezi că nu mai au forţa interioară de a spera, îţi pui întrebarea firească, ca om: spre unde ne îndreptăm? ce va mai fi şi cu România, mă gândesc că nu numai aici este această situaţie. Mi-e milă de români, de România . Vă vorbeşte un om care a suferit la rândul lui în trecut, care ştie durerile celuilalt şi care a văzut multe în istoria noastră. Oare n-o să se distrugă neamul ăsta? Mă întreb şi vă întrebaţi de ce spun toate astea?

Pentru că nimeni nu-i preţuieşte pe români, zilnic îi alimentează cu cele mai proaste băuturi, mîncăruri contrafăcute, emisiuni televizate de tâmpit poporul şi care-l ţin în neştiinţă şi naivităţi, dar mai mult decât orice, se distribuie băutură contrafăcută, non stop, pentru oameni flămânzi, rezultatul? niciodată n-o să fie treji să se poată conduce, alţii vor hotărâ pentru ei, îi folosesc ca unelte împotriva celor care încearcă să-i avertizeze: atenţie, sunteţi în pericol, sunteţi minţiţi, cumpăraţi, folosiţi pentru alte scopuri, iar când nu mai puteţi lucra pentru ei, vă exterminează sau nu......mai bine, vă ignoră, lasându-vă să strigaţi după ajutor, până vă stingeţi. Este un scenariu care poate fi veridic, de altfel sunt cazuri o mie, gândiţi-vă!

Mai este de spus ceva: cânva scriam pe blog despre o jigodie. Nu ştiu cine a pronunţat prima dată acest cuvânt, dar cert este că jigodia este un specimen care n-are cum să-şi schimbe pielea, aşa rămâne până crapă. De ce spun astea? In diferite sondaje, după "înţelepciunea, capacitatea intelectulă şi de formare", ca formator de opinie strâmbă, această jigodie, "informa" cititorii, că un contracandidat, îmi suflă în ceafă, înşirând pe două pagini scumpe, prostii argumentate tot cu prostii. "Stimată" jigodie, acum realizez că trăieşti cu capul în jos, ca liliecii şi judeci cu picioarele, bănuiesc că numai aşa consideri, degetele de la picioare , ceafă. Şi încă ceva!

Voi reveni, s-ar putea să am chef mai mult timp să scriu pe blog, sau poate că nu merită jigodia să fie gratulată cu atenţie. Oare pe unde se gudură acum? împrăştie microbi pe sub mese, cred că pe la toţi cei care îl mângâie pe ceafa lui, care se găseşte unde-i sunt picioarele, pe post de pixuri.

Sigur, peste ani, se va găsi leac şi pentru jigodiile, asortate cu fiţuicile care consumă hârtia de pomană, se vor pierde, cum se întâmplă zilnic, pe la WC-urile din casele oamenilor, din lipsă de hărtie igienică,dar adevărul zis de mine va rămîne, căci nu aşa:

"Dreptatea-i ca lemnul cel uşor, care-l apasă în apă şi tot cândva, iese deasupra"!

Al dvs. credincios,

Conţac Constantin

Jigodia care mozoleşte judeţul

Mi-am zis că în perioada campaniei electorale, nu voi scrie pe blog, însă constat că în cele 20 zile de la începerea acestei campanii, un anumit ziar local, care se vrea de adâncă respiraţie obiectivă în media locală, foarte locală, chiar punctuală, se tot ţine de coada mea, precum un animal al nimănui, bolnav şi plin de râie, căruia în popor i se mai spune JIGODIE.
De jigodie, nu te poţi feri, căci disperarea în care se află, dă buzna peste oricine, cu orice risc. Care este riscul jigodiei, la care fac referire ? , există riscul de a deveni inpopulară, fără conţinut, aservită şi vădit părtinitoare. Ce poate însăila în ziarul păstorit de el, această jigodie?
Ceea ce i se comandă sau dacă nu are comenzi, vomită veninul din el. Cum arată o jigodie cu venin ? Mic, urât, plin de ciucuri, infect pe dinafară dar şi pe dinăuntru. Cu ce se ocupă o jigodie locală ? Cu jefuirea bunului simţ. Nu-l pui în vitrină, nu-l saluţi de câte ori vrea, el latră. Asta e jigodia. Pe cât adună gunoi în suflet şi acţiune, pe atât devine un monstru mic şi rău, lătrător şi ciufut.
N-are cum s-ajute Dumnezeu la o astfel de creatură îngâmfată şi mică la suflet, adună, adună şi deodat se scufundă cu gunoi cu tot.
Vă cer scuze, dragi botoşăneni, pentru limbajul plastic folosit, însă despre jigodiile cântătoare din presa locală, n-am să mai scriu, pentru simplul fapt că nu merită atâta atenţie, mai ales ca există riscul să te molipseşti de la ei, de boli de piele şi de cap.
Feriţi-vă de jigodii, nu le daţi atenţie, daţi cu antimolii şi spray lacrimogen, la nevoie câte un şut în fund, pe unde nu-s bube.
În rest, oamenii oameni sunt mai mulţi şi ştiu să facă diferenţa între minciună şi adevăr, între comenzi bănoase şi conştiinţă, între ziar şi fiţuică colorată.
Al dvs. credincios,
Constantin Conţac