Cu mult respect pentru botoşănence,
Constantin Conţac
marți, 8 martie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
“ A fi domn e o intâmplare, a fi OM e lucru mare”
Vă propun sa ne întâlnim din când în când online, să discutăm, să facem planuri de viitor.Poate veţi fi surprinşi însă, îmi place modernitatea, cu aceste mijloace electronice care îţi permit « să fii viu intr-o realitate virtuala », cum este blogul.Totdeauna am considerat că ceea ce ajută si uşureaza munca, acum în
« mileniul digital », trebuie valorificat, valorizat, chiar şi numai pentru a fi in pas cu tinerii noştri.
Mă numesc Constantin Conţac şi sunt unul dintre botoşănenii care s-a implicat in viaţa de zi cu zi a judeţului nostru, prin prisma serviciului care l-am avut, a funcţiilor deţinute şi pe care încă le mai deţin.Nu o spun cu fală.Cei care mă cunosc, şi sunt mulţi aceia, ştiu că « am inceput de jos », cum se spune, adică muncind din greu, aşa cum erau vremurile când m-am născut eu, în 1945.Iară munca o făceam cu plăcere, bucuros că astfel pot să demonstrez că sunt in stare să realizez ceva pentru familia mea, pentru oameni, tocmai pentru a demonstra că nu-i drept a fi categorisit cineva « reacţionar » sau « element recalcitrant », ostil regimului de dupa 1944, cum uşor se puneau etichete, pe atunci, numai pentru faptul ca avea ceva pământ. Am muncit din greu, fără a mă plânge, trebuia sa supravieţuiesc. Eram tânar şi foarte entuziast, hotarât să demonstrez tatălui meu că pot fi reazem în locul lui, că poate fi mândru de mine, că mă pot ţine, foarte de tânar, pe picioarele mele. De altfel, pentru tata am un respect nemarginit, îl port şi acum în suflet mereu.Astea erau « vremile supt care trăiam », cei de o generaţie cu mine, ştiu şi au simţit asta. Fiecare are o poveste.Amândoi părinţii mei, oameni harnici si cinstiţi, ne-au invăţat pe noi, cei 5 copii, ce este munca, cinstea, seriozitatea, corectitudinea, arme de mare preţ mai târziu, însă nu atunci, în anii ’50, când eticheta de « fiu de chiabur », era mai ceva ca o lepra. Istorie si isterie.Istorie recentă ar spune unii, când unii oameni au făcut pact cu diavolul, care dorea să distruga ce mai ramasese curat in acest neam : credinţa si cinstea.Am răzbit până la urmă, aşa cum mulţi din generaţia mea au facut-o, muncind, in lipsuri, mergând mai departe si inghiţindu-şi propriile lacrimi, ale unei tinereţi cheltuite şi frustrante.Insă nimeni şi nimic nu te cuminţeste mai mult in viaţa, decât trecerea anilor, odata cu dobândirea experienţei de viaţă si a inţelepciunii, toleranţei cu semenii tăi.Astea toate nu se obţin deodată, trebuie timp si răbdare.Nu intâmplător am adaugat la temelia dialogului nostru proverbul bun si inţelept de mai sus, acesta fiindu-mi calauza in viaţă. M-am străduit să fiu om cu oamenii, să las loc de buna ziua pe unde am fost. Dacă am reuşit e bine, daca nu în totalitate, cel puţin, m-am straduit, Dumnezeu vede.Dar să revin la prezent, m-a luat aşa o nostalgie a trecutului, care e buna cateodată, nu zic, insă nu întotdeauna.Iată-mă acum, înrolat din nou, in slujba oamenilor, pentru a putea face mai mult pentru botoşănenii mei.De aceea sunt in politică, pentru a mă putea face auzit, în numele mai multora, care strigă de ani de zile, degeaba.Nu-i aude nimeni sau se fac ca îi aud.Sunt preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani si preşedinte al Organizatiei judeţene a Partidului Social Democrat Botoşani.M-am inhămat la aceste responsabilităţi ,care nu sunt uşoare, pentru că am vrut să pun umărul unde a fost mai greu.Responsabilitatea de a administra judeţul, incepând din 2003, este una capitala, luată in contextul descentralizării administraţiei publice din România. Unele sectoare de activitate s-au descentralizat, aceasta presupunând planuri concrete de gospodărire a resurselor de care dispunem, pentru a viabiliza toate domeniile de activitate economico-sociala, o dată cu identificarea celor mai bune măsuri de dezvoltare a zonei.Am încercat şi zic eu că am si reuşit, chiar in conditii vitrege, să fac treabă bună. Nu am stat pe loc, asta-i important.Nu există colţ de judeţ în care să nu se fi construit ceva nou, in acesti ultimi 4 ani, de cand sunt preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani. Am fost la faţa locului, în toate localităţile judeţului, am vorbit cu oamenii, le ştiu păsurile şi în măsura în care am putut(m-am străduit să pot), i-am ajutat pe fiecare, mi-am facut datoria.Vreau să mă implic şi pe mai departe, să rămân OM, indiferent de locul ce mi-l va hărăzi soarta.Ca preşedinte al Organizaţiei judeţene a PSD, văd nevoia de a promova omul la locul lui in societate, să aibă parte de respectul cuvenit, fiecare, cât şi a sprijinirii tuturor acelora care sunt vitregiţi de soartă, care nu reuşesc să-şi asigure pâinea pe masă, aici in ţară, din motive independente de ei.Sunt prea mulţi românii care suferă, datorita greşelilor şi indiferenţei unora puşi vremelnic să ne conducă.Ceva trebuie făcut pentru ei.Mulţi oameni mi s-au plâns că nu mai ştiu unde să se ducă, să se adreseze, în necazurile lor, în plângerile lor, deoarece toate forurile pe la care au fost, i-au tratat cu dispreţ, indiferenţă ori incompetenţă.Sunt sătui românii de promisiuni, de discursuri elevate, în care sunt expuse date alambicate şi statistici care-i ameţesc, din a căror concluzii, reiese că viaţa lor este una buna, îmbelşugată şi promiţătoare, iar singurul motiv pentru faptul că nu simt asta, este acela ca « nu-si doresc indeajuns de mult asta », adică se trece la un discurs parapsihologic, de resursă interioara a ego-ului fiecaruia. Ce să priceapa omul de aici ?Există o ruptură între oameni, majoritatea si cei care conduc-minoritatea-clasa politica- « cei de sus » .Eu nu am fost şi nici nu vreau să fac parte dintre « cei de sus », mulţi dintre aceştia, rupţi de realitate, pentru că felul meu de a fi, nu este unul care priveşte de sus, la ceilalţi.Ştiu că nu am mulţi prieteni, ştiu în schimb că am adversari care mă respectă si pe care îi respect, aşa, bărbăteşte.Dumnezeu ţine cu mine, am simţit mâna Lui peste mine şi nimeni şi nimic nu se compară cu acest ajutor.Am o familie unită, soţia şi cei doi fii, căsătoriţi, am nepoti, ei sunt sprijinul meu, căci nu-i aşa ? succesul este zero, daca nu ai cu cine să-l împarţi.Despre insuccese, da, am avut, eu cred că ne vine rândul la toţi şi la asta, este chiar necesar să vezi şi latura asta in viaţă, altfel poţi zice că-ţi lipseşte o filă din « carte ». Insă sunt obisnuit cu greul, rezist şi apoi, bune, rele, Dumnezeu ni le dă pe toate. Parcă n-aş crede pe cineva care spune că toată viaţa i-a fost roz, fără vreo umbra sau vreun nor, doar daca o fi vreun visător care n-are nici un pic de contact cu realitatea. Dar mai e o vorbă : bucuria o împarţi cu mai mulţi si se simte participarea lor, insă eşecul, suferinţa, o inghiţi integral, până la ultima picatură, de unul singur şi poate că nimeni nu vrea să se înfrupte , alături de tine din ea, şi asta pe bună dreptate.De aceea, lectiile suferintei sunt modelatoare.Aşa cum spuneam, am si duşmani politici, insă nu mi i-am făcut intenţionat, singuri s-au aliniat şi uneltesc să mă dărâme din funcţiile pe care le deţin. Unora dintre aceştia, le stau ca sarea în ochi, pentru că la timpul respectiv, le-am intrerupt mijloacele de a se imbogati.Mi-au facut dosare, m-au reclamat peste tot, unde aveau relaţii, au pornit anchete, procese, insă eu le zic, tuturor, că le doresc numai binele.Nu mă simt vinovat cu nimic, nu am furat, nu am luat cu japca si pentru orice ban câştigat, am muncit şi plătit datoriile la stat cât şi salariile celor care au contribuit la el.Ziceam de duşmani, da, le doresc numai binele, căci şi Iisus spunea « să-ţi iubeşti vrăjmaşii », căci tot El zice « iubindu-i, le aprinzi cărbuni aprinşi în cap ».Şi apoi, patimile politice trec, rămâne omenia de care ai dat dovadă şi faptele ce le-ai făcut, bune sau rele.Deci, vă invit, dragi botoşăneni să discutăm, să construim ÎNCREDERE între noi, SPERANŢA !Nutresc nădejdea ca, anul 2008 va fi inceputul unui an de constructie, nu unul de supravietuire, ca ceilalti de până acum.Doamne ajută !Cu respect,Al Dvs.,Constantin Contac
« mileniul digital », trebuie valorificat, valorizat, chiar şi numai pentru a fi in pas cu tinerii noştri.
Mă numesc Constantin Conţac şi sunt unul dintre botoşănenii care s-a implicat in viaţa de zi cu zi a judeţului nostru, prin prisma serviciului care l-am avut, a funcţiilor deţinute şi pe care încă le mai deţin.Nu o spun cu fală.Cei care mă cunosc, şi sunt mulţi aceia, ştiu că « am inceput de jos », cum se spune, adică muncind din greu, aşa cum erau vremurile când m-am născut eu, în 1945.Iară munca o făceam cu plăcere, bucuros că astfel pot să demonstrez că sunt in stare să realizez ceva pentru familia mea, pentru oameni, tocmai pentru a demonstra că nu-i drept a fi categorisit cineva « reacţionar » sau « element recalcitrant », ostil regimului de dupa 1944, cum uşor se puneau etichete, pe atunci, numai pentru faptul ca avea ceva pământ. Am muncit din greu, fără a mă plânge, trebuia sa supravieţuiesc. Eram tânar şi foarte entuziast, hotarât să demonstrez tatălui meu că pot fi reazem în locul lui, că poate fi mândru de mine, că mă pot ţine, foarte de tânar, pe picioarele mele. De altfel, pentru tata am un respect nemarginit, îl port şi acum în suflet mereu.Astea erau « vremile supt care trăiam », cei de o generaţie cu mine, ştiu şi au simţit asta. Fiecare are o poveste.Amândoi părinţii mei, oameni harnici si cinstiţi, ne-au invăţat pe noi, cei 5 copii, ce este munca, cinstea, seriozitatea, corectitudinea, arme de mare preţ mai târziu, însă nu atunci, în anii ’50, când eticheta de « fiu de chiabur », era mai ceva ca o lepra. Istorie si isterie.Istorie recentă ar spune unii, când unii oameni au făcut pact cu diavolul, care dorea să distruga ce mai ramasese curat in acest neam : credinţa si cinstea.Am răzbit până la urmă, aşa cum mulţi din generaţia mea au facut-o, muncind, in lipsuri, mergând mai departe si inghiţindu-şi propriile lacrimi, ale unei tinereţi cheltuite şi frustrante.Insă nimeni şi nimic nu te cuminţeste mai mult in viaţa, decât trecerea anilor, odata cu dobândirea experienţei de viaţă si a inţelepciunii, toleranţei cu semenii tăi.Astea toate nu se obţin deodată, trebuie timp si răbdare.Nu intâmplător am adaugat la temelia dialogului nostru proverbul bun si inţelept de mai sus, acesta fiindu-mi calauza in viaţă. M-am străduit să fiu om cu oamenii, să las loc de buna ziua pe unde am fost. Dacă am reuşit e bine, daca nu în totalitate, cel puţin, m-am straduit, Dumnezeu vede.Dar să revin la prezent, m-a luat aşa o nostalgie a trecutului, care e buna cateodată, nu zic, insă nu întotdeauna.Iată-mă acum, înrolat din nou, in slujba oamenilor, pentru a putea face mai mult pentru botoşănenii mei.De aceea sunt in politică, pentru a mă putea face auzit, în numele mai multora, care strigă de ani de zile, degeaba.Nu-i aude nimeni sau se fac ca îi aud.Sunt preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani si preşedinte al Organizatiei judeţene a Partidului Social Democrat Botoşani.M-am inhămat la aceste responsabilităţi ,care nu sunt uşoare, pentru că am vrut să pun umărul unde a fost mai greu.Responsabilitatea de a administra judeţul, incepând din 2003, este una capitala, luată in contextul descentralizării administraţiei publice din România. Unele sectoare de activitate s-au descentralizat, aceasta presupunând planuri concrete de gospodărire a resurselor de care dispunem, pentru a viabiliza toate domeniile de activitate economico-sociala, o dată cu identificarea celor mai bune măsuri de dezvoltare a zonei.Am încercat şi zic eu că am si reuşit, chiar in conditii vitrege, să fac treabă bună. Nu am stat pe loc, asta-i important.Nu există colţ de judeţ în care să nu se fi construit ceva nou, in acesti ultimi 4 ani, de cand sunt preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani. Am fost la faţa locului, în toate localităţile judeţului, am vorbit cu oamenii, le ştiu păsurile şi în măsura în care am putut(m-am străduit să pot), i-am ajutat pe fiecare, mi-am facut datoria.Vreau să mă implic şi pe mai departe, să rămân OM, indiferent de locul ce mi-l va hărăzi soarta.Ca preşedinte al Organizaţiei judeţene a PSD, văd nevoia de a promova omul la locul lui in societate, să aibă parte de respectul cuvenit, fiecare, cât şi a sprijinirii tuturor acelora care sunt vitregiţi de soartă, care nu reuşesc să-şi asigure pâinea pe masă, aici in ţară, din motive independente de ei.Sunt prea mulţi românii care suferă, datorita greşelilor şi indiferenţei unora puşi vremelnic să ne conducă.Ceva trebuie făcut pentru ei.Mulţi oameni mi s-au plâns că nu mai ştiu unde să se ducă, să se adreseze, în necazurile lor, în plângerile lor, deoarece toate forurile pe la care au fost, i-au tratat cu dispreţ, indiferenţă ori incompetenţă.Sunt sătui românii de promisiuni, de discursuri elevate, în care sunt expuse date alambicate şi statistici care-i ameţesc, din a căror concluzii, reiese că viaţa lor este una buna, îmbelşugată şi promiţătoare, iar singurul motiv pentru faptul că nu simt asta, este acela ca « nu-si doresc indeajuns de mult asta », adică se trece la un discurs parapsihologic, de resursă interioara a ego-ului fiecaruia. Ce să priceapa omul de aici ?Există o ruptură între oameni, majoritatea si cei care conduc-minoritatea-clasa politica- « cei de sus » .Eu nu am fost şi nici nu vreau să fac parte dintre « cei de sus », mulţi dintre aceştia, rupţi de realitate, pentru că felul meu de a fi, nu este unul care priveşte de sus, la ceilalţi.Ştiu că nu am mulţi prieteni, ştiu în schimb că am adversari care mă respectă si pe care îi respect, aşa, bărbăteşte.Dumnezeu ţine cu mine, am simţit mâna Lui peste mine şi nimeni şi nimic nu se compară cu acest ajutor.Am o familie unită, soţia şi cei doi fii, căsătoriţi, am nepoti, ei sunt sprijinul meu, căci nu-i aşa ? succesul este zero, daca nu ai cu cine să-l împarţi.Despre insuccese, da, am avut, eu cred că ne vine rândul la toţi şi la asta, este chiar necesar să vezi şi latura asta in viaţă, altfel poţi zice că-ţi lipseşte o filă din « carte ». Insă sunt obisnuit cu greul, rezist şi apoi, bune, rele, Dumnezeu ni le dă pe toate. Parcă n-aş crede pe cineva care spune că toată viaţa i-a fost roz, fără vreo umbra sau vreun nor, doar daca o fi vreun visător care n-are nici un pic de contact cu realitatea. Dar mai e o vorbă : bucuria o împarţi cu mai mulţi si se simte participarea lor, insă eşecul, suferinţa, o inghiţi integral, până la ultima picatură, de unul singur şi poate că nimeni nu vrea să se înfrupte , alături de tine din ea, şi asta pe bună dreptate.De aceea, lectiile suferintei sunt modelatoare.Aşa cum spuneam, am si duşmani politici, insă nu mi i-am făcut intenţionat, singuri s-au aliniat şi uneltesc să mă dărâme din funcţiile pe care le deţin. Unora dintre aceştia, le stau ca sarea în ochi, pentru că la timpul respectiv, le-am intrerupt mijloacele de a se imbogati.Mi-au facut dosare, m-au reclamat peste tot, unde aveau relaţii, au pornit anchete, procese, insă eu le zic, tuturor, că le doresc numai binele.Nu mă simt vinovat cu nimic, nu am furat, nu am luat cu japca si pentru orice ban câştigat, am muncit şi plătit datoriile la stat cât şi salariile celor care au contribuit la el.Ziceam de duşmani, da, le doresc numai binele, căci şi Iisus spunea « să-ţi iubeşti vrăjmaşii », căci tot El zice « iubindu-i, le aprinzi cărbuni aprinşi în cap ».Şi apoi, patimile politice trec, rămâne omenia de care ai dat dovadă şi faptele ce le-ai făcut, bune sau rele.Deci, vă invit, dragi botoşăneni să discutăm, să construim ÎNCREDERE între noi, SPERANŢA !Nutresc nădejdea ca, anul 2008 va fi inceputul unui an de constructie, nu unul de supravietuire, ca ceilalti de până acum.Doamne ajută !Cu respect,Al Dvs.,Constantin Contac
