Lumină şi semne

O zi frumoasă, nu prea călduroasă, termometrul arăta la ora 13,00, o temperatură de 17 "grade caldură", cum zic moldovenii din bătrâni. Şi eu mi-s moldovean, vorbesc modoveneşte, nu mi-e ruşine cu accentul neaoş, chiar dacă pe unii cică îi zgârâie la urechi, neprecupeţind nici o ocazie de a-l ironiza(pe el, accentul şi nu numai) prin ziare, pe la reuniuni de gaşcă, serate literare, etc. Adevărul e că, moldovenii, până la urmă, au dialectul cel mai apropiat de limba română literară, zic exegeţii limbii, da bine ,sunt cam mulţi de "ş" 'şi "ţ", când vorbesc apăsat. E bine, asta e un semn că nu ne pierdem cu firea în faţa valului de europenism şi modernism, nu suntem primii, francezii sunt mai naţionalişti, ne-au luat-o înainte, chiar dacă au fondat Uniunea. Să o lăsăm pe asta acum, să vorbesc despre ce mi-am propus eu să scriu azi, într-o zi sfântă, care le precede pe celelalte, ale Paştelui.
Suntem în sâmbăta mare, aşteptăm Învierea Domnului IIsus, când este bine să uităm de toate răutăţile, să încercăm să ne apropiem cu toată fiinţa de Dumnezeu, să fim mai buni, mai iubitori, toleranţi şi recunoscători, cel puţin, astea sunt simţămintele care le simt în suflet, acum, ca om, păcătos ce sunt. Da, sunt pământean, de foarte multe ori am uitat de Dumnezeu, am comis lucruri de neiertat, respingătoare, obraznice, cu ştiinţă, chiar ştiind că acestea nu-i sunt Lui bineplăcute, forţându-I bunăvoinţa, până când ? recunosc de o mie de ori că n-am făcut bine.....şi m-aţi prins , dragi prieteni, într-o stare de autoanaliză, de cercetare interioară, a ceea ce am în gând...nu mi-e ruşine să spun, să povestesc....am spus-o în post şi la preotul duhovnic, asta ca să nu vă aprindeţi repede, să-mi spuneţi: "du-te domnule la preot şi spune, nu nouă", ei bine, nu, vreau să-mi deschid sufletul aici, pe blog.....în văzul lumii, îmi spunea un călugăr odată, la o mănăstire că, mărturisile înainte vreme, la primii creştini erau colective, în gura mare , fiecare, de faţă cu ceilalţi, îşi spuneau of-ul....era sigur o formă de corijare în prezenţa aproapelui, căci nu puteai merge mereu să spui aceleaşi păcate, ţi-era ruşine, până într-o zi când te lăsai de ele.
Mi-amintesc de mine, acum câţiva ani, ce am trăit eu, în evenimente care au legătură cu credinţa, cu Biserica noastră....fapte care o dată trăite, m-au marcat, mi-au înnobilat sufletul, prin experienţele trăite......unora, poate să li se pară nimic, însă pe mine m-au chemat la înţelepciunea Lui Dumnezeu......
În 1998, după decesul tatălui meu, într-o zi de 13 iulie, vrând, nevrând, mă trezeam dis de dimineaţă( îmi făcusem un scop din asta), aproape zilnic, la poarta cimitirului Eternitatea, unde era înmormântat. Nu vă ascund faptul că, pentru mine, tata a fost un model, singurul de altfel, care şi acum mă urmăreşte în tot ce fac. În sensul cel mai bun. Cred că fiecare copil, tânăr, apoi adult, are un model.
Şi cum spuneam, ajungeam zilnic la cimitirul Eternitatea, mă dădeam jos din maşină, mergeam până la mormânt, verificam dacă totul este aranjat cum trebuie, flori, lumânări, dacă este curat....constatam încă o dată că totul este în regulă şi că nu ar trebui să vin zilnic, pur şi simplu să constat că nu aveam nimic de făcut.
Un alt fapt este acela că, aproape noapte de noapte, îl visam pe tatal meu, nu reţineam exact ce vorbeam cu el, eu îi promiteam ceva anume, mă chinuiam să-mi amintesc,a doua zi, nu-mi aminteam, cert este că, aveam impresia că mereu el îmi cere ceva. Prietenii îmi ziceau că trebuie să fac pomeniri pentru el, ceea ce am şi făcut deseori, însă parcă totul era în zadar, deoarece iar îl visam, cerându-mi să ceva să fac pentru el. Vă spun adevărul, vă rog să mă credeţi.
Acest lucru a durat aproape 6 luni, când în luna decembrie a aceluiaşi an, am plecat pentru zece zile în Israel, a fost o întâmplare, nu mi-am propus să merg atunci, a fost o ocazie. Acolo, în Israel, pe pământul sfânt, am avut ocazia să văd cu ochii, ceea ce era scris în Biblie. Aici, fac o paranteză să vă spun cum vine cu Cartea cărţilor, adică Biblia noastră şi nu numai a noastră, a neamurilor de pe Pământ: În 1986, trimestrul I, îmi venise rândul la comanda Unităţii de transporturi, care era detaşată la lucrările de la Canalul Cernavodă-Agigea. Se lucra 12 ore, iar celelalte 12 ore erau pentru odihnă, adică timp liber.
Fiul meu, Liviu, urma ca în acel an, să termine liceul şi să dea la facultate. La plecarea mea de acasă, din Botoşani, spre Constanţa, m-am oprit pe drum, să iau masa, la Hanul lui Conache, care-l ştie toată lumea. Stând eu la masă, o bătrână a venit cu cerşitul, cum se întâmplă pe la noi, i-am dat câţiva lei, iar ea m-a îndemnat să citesc Biblia, dar musai, în 40 zile, la începutul cititului să-mi pun o dorinţă. M-a pus pe gânduri bătrâna...în sinea mea.
Ajuns la locul de cazare, în Constanţa, loc în care am stat 3 luni, iar mai apoi, câteva luni, timp de 11 ani(tinerii de azi nu ştiu, dar pe vremea aceea, mort, copt, mai ales transporturile din toată ţara, mergeau la Canal, cum se spunea, la construcţia căror obiective de pe Dunăre, toţi românii au contribuit), într-o zi a venit pe acolo, un bişniţar, cum este jargonul, cu tot felul de lucruri de vânzare. Ştiţi dvs., ce comerţ se practica pe atunci, de către mulţi, mai ales prin Constanţa, Galaţi, Brăila, Timişoara, etc... Ei bine, acel om, avea, printre alte lucruri, culmea şi o Biblie....era frumos copertată, scrisă îngrijit, mi-a plăcut şi am luat-o, alături de alte nimicuri care nu le găseai în magazin: cafea, sapun,etc.
Ce mi-a spus bătrâna, mi-a rămas întipărit în minte, avându-l şi pe tatăl meu în gând....aşa că, în timpul meu liber, mi-am propus să citesc Cartea Sfântă. Am împărţit-o în 35 de părţi, cu o rezervă de 5 zile, din cele 40 şi în fiecare seară, nu mă culcam, pănă nu citeam partea de carte ce mi-am programat-o. Mi-a plăcut, am aflat atâtea informaţii despre viaţa înainte de Hristos, fapte istorice de altfel din viaţa poporului evreu, despre tradiţiile de atunci, totodată despre Noul Testament, despre fapte după trecerea Lui de pe Pământ, încât am fost deosebit de impresionat.
Revenind acum la ce spuneam înainte, despre călătoria mea în ţara sfântă, pot spune cu tărie că ceea ce am citit e una, dar cele văzute acolo , în acea călătorie,m-au marcat foarte mult sufleteşte, deoarece înţelegeam altfel, cele spuse de ghidul nostru, parcă aş fi trăit filmul acelei Cărţi de căpătâi.Vedeam pe viu ceea ce era scris cu atâtea zeci de mii de ani înainte, despre epopeea unui popor ales de Dumnezeu. Nu ştiu dacă Biblia are o vârstă, este creaţia Lui Dumnezeu, insuflată de Duhul Sfânt, care vine de la Alfa şi merge până la Omega. Încă şi acum nu este pe deplin înţeleasă în toate sensurile Ei, de către noi, muritorii cei păcătoşi, deoarece Cuvântul Lui Dumnezeu nu se revelă oricui.

Dar să revin la vizita mea în Israel; într-una din zile, am mers cu toţii pe "Drumul Crucii" , unde am trăit o mare surpriză , pentru cine a fost acolo, dacă vă amintiţi, pe traseul de la Locul Răstignirii, ajungi la "Masa Ungerii", loc pe unde, pelerinii trec, atingând-o uşor, din mers, pe toată lungimea acestei mese, este de fapt o piatră mare cât de cât şlefuită. Am făcut şi eu acelaşi lucru şi am simţit pe loc, atingând acea piatră , o căldură invadându-mi tot corpul, căldură puternică cum n-am mai simţit niciodată în viaţa mea, preţ de 2-3 minute. Ca să treci pe lângă Masa aceea, îţi ia 7-15 secunde, ca mai apoi să continui să mergi spre locul Mormântului Sfânt. AM SIMŢIT ACEA CĂLDURĂ, PÂNĂ LA MORMÂNTUL MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS. Era o senzaţie inexplicabilă şi totodată foarte plăcută şi deosebit de liniştitoare.

La câteva zile mai apoi, am vizitat Muntele Tabor, iar la Mănăstirea ce-i poartă numele "Schimbarea la faţă", m-am rugat la una din icoanele făcătoare de minuni, aceea a Măicuţei Domnului.

În faţa acestei icoane, nevând prea mare experienţă la cum ar trebui să te rogi, am îngenunchiat şi printre altele, mi-a venit ideea să mă rog pentru tatăl meu, care-l visam, cum vă ziceam, m-am rugat ca tatăl meu să fie iertat, pentru faptul că, mi se părea mie că tata a greşit atunci când, în ultima parte a vieţii lui, nu a procedat cum trebuie în legătură cu unul din preotii, care a slujit la Biserica Uspenia din municipiu.

Povestea este aşa: la Biserica Uspenia, de care aparţineam şi noi cu familia, din copilărie, a fost un preot bun, care i-a cununat pe părinţii mei, ne-a botezat pe noi, cei cinci copii, iar pentru acel preot tatăl meu, mama, aveau o mare evlavie, chiar preotul era unul cu mare credinţă şi dragoste pentru toţi enoriaşii. Mă rog, acel preot bun a fost înlocuit de un altul, zicea lumea că e comunist şi nu prea avea treabă cu credinţa. În sfârşit, acel nou preot, venea cum era obiceiul, de Ajun, pe la casele din parohie; atunci cam făcea tata scandal că mama pregătea ce era mai bun în casă, pentru a-l întâmpina frumos şi cu respect, cu noi toţi aliniaţi, pe acel părinte. Chiar dacă tata era împotriva acelui preot comunist, cum ziceau oamenii, mama îi lua apărarea şi spunea că n-avem noi dreptul să judecăm un preot, că -l va judeca Dumnezeu, iar tata zicea că acela nu este preot ci este un comunist care îl duce în cârcâ pe D......(cel rău).

În fine, toate au trecut, până la urmă a murit şi acel preot, au venit alţii, tata a murit creştineşte, cu lumânare, la îngropăciune a avut parte de preoţi mai mulţi, respectaţi de comunitate.

Dar iar să revin, deci mă aflam îngenunchiat în faţa icoanei Maicii Domnului din Mănăstirea "Schimbarea la Faţă" şi cum vă spuneam, m-am rugat pentru tata, să-l ierte Dumnezeu dacă a păcătuit, afurisindu-l cu vorbele pe acel preot comunist.

Ei bine, aflaţi că în ziua aceea, am avut un program foarte plin de deplasări, am umblat mult şi pe la alte locuri, iar seara, în jurul orelor 23,30, m-am culcat, iar pe la ora 1 noaptea, m-am trezit(am avut senzaţia că tatăl meu a făcut asta în vis), el venise să-mi mulţumească pentru faptul că m-am rugat pentru el, afirmând clar că de altele nu duce lipsă. Cum de ţin atât de clar acest vis şi acum ? E o coincidenţă, veţi zice, e o întâmplare vor spune alţi sceptici, ei bine, sunt convins că nimic din toate astea, eu zic că este ceea ce se numeşte o formă atipică de comunicare între noi şi cei dragi, între noi şi Dumnezeu, iar dacă primim un astfel de mesaj, trebuie să nu-l desconsiderăm, aşa cum se întâmplă în iureşul de nestăvilit al vieţii noastre, plină de fleacuri.

Încă ceva, după acest vis, nu l-am mai visat obsesiv pe tatăl meu, nu mi-a mai cerut nimic.....deşi de cele creştineşti,am avut grijă să mă ocup, împreună cu surorile şi soţia.

După ani, am vrut să vă povestesc, poate şi dvs. aţi avut astfel de întâmplări, parcă aceste zile premergătoare Învierii, predispun la confesiuni, la aduceri aminte de cei dragi, care nu mai sunt.

Tot după această călătorie în Ţara Sfântă, parcă toate mi-au mers din plin, Liviu, fiul meu, a intrat la facultate in acelasi an, al doilea pe listă, cum era atunci, cu examen serios, la "Construcţii industriale", a fost un student bun, iar prin 1993, a început şi terminat şi cea de-a doua facultate la "Ştiinţe economice", celălalt băiat, Bogdan a făcut şi el două facultăţi, mi-am strunit băieţii, până i-am "scăpat" la însurătoare(glumesc), au familiile lor şi când ne adunăm cu toţii, e bucurie mare cu nepoatele. Ce să-i faci, asta-i viaţa......

Mă opresc din poveşti aici, vă doresc ca la noapte să fiţi cu toţii la Înviere pentru a lua Lumină şi să rostim cu bucurie, unii către alţii " HRISTOS A ÎNVIAT!"

Cu tot respectul,

Pentru toti botoşănenii şi toţi românii,

Conţac Constantin

Un gând bun, de Sfintele Sărbători ale Paştelui

Lumina şi Forţa Sfintelor Sărbători ale Paştelui, să vă înarmeze şi înfrumuseţeze sufletele, să vă deschidă inimile spre iubire, credinţă, înţelegere, iertare.

Să încercăm să fim mai buni, să ne bucurăm cât putem de mult de frumuseţea tuturor lucrurilor frumos orânduite de Bunul Dumnezeu, în aceste zile de sărbătoare, pentru a putea să împărtăşim şi aproapelui nostru câtuşi de puţin din această dragoste, ca o continuare a dragostei arătate de Domnul Nostru Iisus Hristos, la începuturile noastre de credinţă.

Paşte plin de bucurie tuturor botoşănenilor şi românilor în general, să avem convingerea că Lumina Invierii ne va călăuzi în tot restul anului.

Cu desebit respect,

Constantin Conţac

continuare răspunsuri

1. Domnului Anonim
Care întreabă dacă se va interveni pe DJ 282H Todireni-Răuseni-Călăraşi-Berza
Vă invit la sediul Consiliului Judeţean, pentru a discuta acest aspect, de preferinta lunea, incepand cu ora 8,45.

2. Domnului Anonim
Care se înflăcărează tot mai mult, în a explica ce înseamnă cuvântul flotă : da, se uzitează acest termen, în anumite condiţii, în conformitate cu DEX-ul: "FLÓTĂ, flote, s.f. 1. Totalitatea navelor fluviale, maritime sau aeriene ale unui stat", ori matale, le amesteci, vapoare cu tractoare si autotrenuri speciale.....în sfârşit, nici asta n-ar fi supărător, că, deh, limba română a devenit de nerecunoscut acum, astfel încât bietul DEX, abia face faţă cu noile cuvinte, adoptate în limbaj şi care se practică de către noi toţi, făcând abstracţie de legitimitatea lor, agasant este că tot te chinui să faci pe toţi botoşănenii "prosti grămadă", ştii matale, e o vorbă, "că cine zice, ăla e....."am priceput, matale eşti deşteptul, deştepţilor din Ca ca nada, noi ăştialalţi, botoşănenii, proşti. Asta e opinia dvs., pe care o respectăm.......că fiecare se exprimă exact atât cât îl duce capul!
De când mă ştiu, n-am pupat pe nimeni în.........iar cuvântul tovarăş este tot din DEX, înseamnă camarad, prieten, coleg, etc.....deci, îl putem şi acum folosi, chiar dacă, avem unele resentimente, pentru contextul în care l-am folosit cu toţii, în istoria noastră recentă.
Nu-mi propun să întreţin cu matale nicio polemică, văd că n-am cu cine, te-am invitat să vorbim, te-am invitat să-ţi spui numele...n-are rost, de azi înainte, nu-ţi voi răspunde la murdării, pentru simplul fapt că nu-mi plac zoioşii în gândire. Afirmi la un moment dat " mai bine erai alături, la spitalul de nebuni.....", nu multumesc, alaturi de cine, de matale?, nu multumesc, iti urez sănătate, multa sănătate, limpezirea gândurilor inceţoşate, cred că suferi mult .....îmi pare rău. Las să fii matale fericit, acolo în C......, să ai parte de o mică , mică satisfacţie, că, la adăpostul anonimatului, îl fac în fel şi chip pe Conţac....oamenii care mă cunosc şi care îi respect, îmi sunt de ajuns, pentru a nu-mi fi ruşine de ceea ce am trăit până acum.....bune, rele.....

3. Legat de reportajul de la Antena 1, îmi însuşesc critica, însă să ştiţi că, cele afirmate au fost în pauzele de discuţii, eu ieşindu-mi din morga clasică, din faţa aparatului de filmare.

4. Cadrele didactice spun că nu primesc de la primăriile din judeţ decât 3 tichete, de Paşte, îmi pare rău, probabil, în bugetul acestora nu a fost prinsă întreaga sumă, însă, aud că Guvernul le-ar reduce şi pe acestea, din spirit de economie, în sfârşit, dacă aţi apucat să le luaţi, e bine. În general, primăriile au fost atenţionate , la fiecare întâlnire, să aibă grijă de profesorii din comune, de medicii din comune, să facă plăţile la timp, nimeni să nu sufere. Vom avea în vedere aceste aspecte mereu, pe viitor.

5. Domnului Anonim
Care polemizează pe blog cu celalalt comentator de pe blog, din Canada, domnilor, chiar nu-mi doresc să vă jigniţi, aici pe blog, caut să păstrez un dialog cu fiecare, îmi doresc să fie constructiv, dacă se transformă în altceva, vă rog să găsiţi o altă modalitate de refulare.....decât scrisul pe blogg, cu 10 jigniri într-o frază......îmi displace şi vă discreditează, cam ceva în genul "alt nebun sufera in anonimat".

Raspund prietenilor care mi-au scris ultima data

1. Domnule Anonim,
Legat de drumul Manolaeasa-Borolea, nu imi apartine decizia, am facut si eu demersuri, ca si dvs., pana in prezent, tacere. Nu promit marea cu sarea, insa sper sa pot ajunge, in viitor,sa fac ceva pentru locuitorii din zona.

2. Domnule Anonim,
Ma faci mincinos, pentru faptul ca am spus ca incubatorul de afaceri nu functioneaza la nivelul propus prin proiect, eu cand am facut afirmatia, am avut la baza o statistica pe tara, pentru astfel de obiective si aceasta spune despre cel din Botosani, ca are o folosinta de cel mult 11%. Poti de asemenea verifica aceasta informatie "loco", interesandu-te la primarie, incepand de la punerea in functiune si pana cum, care este coeficientul de acoperire al incubatorului si ce venituri a adus in aceeasi perioada. Eu nu zic, sunt si eu botosanean, dar cand e sa recunoastem ca nu stam pe "roze", s-o spunem nu sa ne ascundem ca "anonimii".

3. Domnule Anonim,
Ma sfatuiti "sa nu ma aliez cu PNL, ca ar fi o mare greseala". Propunerea de colaborare a venit din partea PNL, nu a PSD, vom vedea, decizia se va lua intr-o forma, ideea este ca, pentru a guverna intr-o democratie, iti trebuie si aliante.

4. Domnule Anonim,
Imi spuneti ca in scoli se impart cadouri si fluturasi cu insemne politice, insa daca veti observa, cei ce fac asta, sunt cei de la putere, poate si fostii lor prieteni de la PD....eu sunt in opozitie deocamdata...., vad ca nici ziarele nu scriu despre aceste practici, poate le si sustin....mai stii?

5. Domnule Anonim,
Ma felicitati pentru blog, recunoasteti ca nu sunteti fanul meu, nici nu e cazul, imi imaginez ca sunteti un om serios, intre doua varste, asa ca mine, adevarul e ca te simti bine cand te mai incurajeaza cate un prieten, parca prea se canta, numai pe note false....pe toate caile, prin toate mijloacele si sub toate formele......despre cine scrie pe blog, va spun ca eu, impreuna cu Şeherezada, ne aşezăm seara, la gura sobei şi ea îmi dictează poveştile, iar eu le scriu, a doua zi, pe blog....Şeherezada sigur e nevastămea, MARICICA.....mai glumim şi noi, domne..

6. Domnului Anonim,
Care se tot răsteşte şi răţoieşte de vreo două săptămâni pe blog, de aici, din spatele casei, în care-şi ţine flota de 27 de autotrenuri şi 8 autospeciale......
Te felicit pentru succesul matale din Ca ca nada, parcă totuşi puteai să-ţi faci flotă şi aici(mulţi au făcut mult mai mult ca matale), dacă chiar eşti bun de muncă şi serios, cum laşi să se înţeleagă. Eu am rămas aici, cu ai mei, la bine şi la rău, am dovedit în acest timp că sunt un bun manager, adică am păstrat echipa serioasă de la TASA, am considerat că nicăieri nu dovedeşti că ai fi mai bun decât cei băştinaşi( recunoaste ca greu accepta strainii acest lucru, tot imigrant iti spun si dupa 30 de ani de stat printre ei), am considerat de asemenea că ai datoria să pui umărul pentru ţărişoara ta, în care te-ai născut, oricât ar fi ea de vitregită, cum o văd unii acum, am rămas de asemenea aici să lucrăm drumuri, să construim, ca să poţi matale să te plimbi cu autotrenul proprietate personala, sa nu-ţi mânjeşti botinele imaculate canadiene ,pe drumurile din România şi dacă chiar aşa de acrit esti de aceste locuri, de ce te tot holbezi pe net şi vomiţi pe ecran, domnu cu flotila? Crezi ca ajuta ?
O rugaminte, domnule anonim, nu insaila prostii, cu si fara nu stiu care maistru Lupu, vorbesti prostii, domnule, vino o data la mine la birou si hai sa discutam barbateste, nu ma tot musca, asa ascuns ca o omida, din scorbura plina de bunastare a Ca nadei.
Inca ceva, aici la Botosani, noi traim asa cum traim, se poate si mai rau, insa sa stii ca ne respectam si chiar nu-i nicio suferinta ca matale ai flotila, dar nici drag tare n-avem pentru matale, iti doresc succes si tine minte o vorba romaneasca: "cainele moare de drum lung si prostul moare de grija altuia".
Despre literatura, domnule, las-o balta, nu e cazul, sa-mi dai lectii de pe flotila, ai treaba...destula.
Multumesc, in numele botosanenilor, ca ne-ai facut pe toti prosti si te felicitam pentru faptul ca matale esti singurul care te-ai salvat in poale la tanti Ca nada, cu flotila, cu tot.
Vino, domnule aici si povesteste botosanenilor cum se fac afaceri la cheie, cum se pot imbogati, cum i-ai putea ajuta sa o duca mai bine, nu sa-i faci prosti si gata. Cred ca prostovan esti matale.

7. Domnului Anonim,
Intrebati de cuantumul chiriei in cadrul Incubatorului de afaceri, aceste informatii ar trebui sa le obtineti de la Primaria municipiului Botosani, care este si proprietara locatiei. La darea acestuia in folosinta, probabil erau niste facilitati acordate firmelor, pe o perioada de timp, acum nu mai stiu, interesati-va acolo.
De acord cu dvs asupra faptului ca fara a produce, nu poti avea crestere economica, ca fara a crea locuri de munca, nu poti avea bunastare, dar ce te faci ca mai nou, multi s-au dezobisnuit sa munceasca, ar vrea s-o duca foarte bine, cu de toate, dar fara munca, am sau n-am, dreptate?

Mai vorbim,
Cu respect pentru botosanenii seriosi,
Contac Constantin

Să constaţi şi să nu crezi

Ani mulţi, nu înţelegeam de ce unii stau cocoţaţi în unele funcţii, eventual, din când în când, sunt mutaţi, fie pe verticală, bineînţeles în sus, sau pe orizontală, alte sensuri pentru aceştia, neexistând. În cel mai rău caz, când devin inutili sistemului, folosind o zicală mai veche, sunt lăsaţi "in adormire". Sistemul nu-si distruge reteaua si aici se practica proverbul " cand ceva nu-ti mai foloseste, nu-l arunca, e posibil sa ai vreodata nevoie de el". Asa se intampla si in cazul celor publicati pe listă, în ziarul local " Jurnalul Dimineata Botosanilor", din data de 30 august 2006.
In acel ziar, cineva, poate din inconstienta, poate impins de rivalii din sistem sau chiar folosindu-se de autor, a facut cunoscut, o lista intreaga, cuprinzand indivizi care, prin comportamentul lor, erau "ai poporului", "traiau pentru popor", comunicau deosebit de bine cu poporul, lasau sa se inteleaga sau chiar reuseau sa convinga, ca ei sunt "cu poporul", ori, in realitate, erau oamenii din umbra, care lucrau cu politia politica, asigurandu-le informatiile necesare, pentru ca cei care, prin comportament sau pareri nevinovate puteau deveni ostili sistemului, sa fie marginalizati, tinuti la distanta, indiferent de rezultatul muncii lor, sau mai rau, saltati, asa din senin, cu o mediatizare adecvata a presei, pana erau distrusi. Cine sunt aceia care au fost mentionati pe lista? Cunoasteti cazuri de acest fel ?Seamana acest scenariu, cu ce ati mai intalnit poate, in viata?
Sa ne uitam putin, peste articolul din ziarul sus mentionat!
Acest ziar, mi-a cazut in mana, in dimineata de 30 august 2006, pe la 6 dimineata, ora la care de obicei merg la serviciu, procurandu-mi, pe drum, ziarul cu pricina, de la omul care vinde ziare, in intersectia Marchian cu Calea Nationala, chiar in zona trecerii de pietoni. Surpriza, dau de articolul de care pomeneam mai sus, cuprinzand o lista lunga de persoane publice din Botosani, foarte cunoscute, ca facand parte din "grupa mare a informatorilor". Nu-mi venea sa cred, am zis ca e o facatura, cum se mai intampla. Am inceput sa o citesc, pe masura ce citeam,m-am gandit si iar am citit, sa mai vad o data, sa o iau de la inceput, parca nu vad chiar asa bine, fara ochelari........nu e bine, am vazut bine...astia-s oamenii, astea-s personajele.......daca vreti, hai sa facem impreuna o mica analiza a celor de pe lista, iar daca gresesc, asta e, dar cel putin un botosanean, s-ar putea sa-mi dea dreptate, ca nu gresesc cu rationamentul meu.....macar unul !
Primul pe lista era scris Egner Florin, urmat de Balta Mihai. M-am gandit, o fi Balta, care-l cunosc, pentru mine, un personaj inteligent, educat, respectat, etc, dar mai apoi, zic eu ca am gasit o explicatie, pentru ce a fost scos de pe lista pentru parlament in 2004, cumva m-am clarificat in sinea mea. Am citit in continuare.....nume rasunatoare......Tibuleac Mihai, pe loc am inteles de ce a fost protejat de abuzurile ce le-a facut, ca evazionist, de ce este protejat in continuare ? pentru ca sistemul functioneaza, nu a fost adus in fata legii, a fost sprijinit sa ajunga parlamentar, lasat in rezerva, s-a asigurat un post pe masura, etc., vinovatiile lui, fiind distribuite altora. De cine credeti ca am dat, in continuare ,pe lista ?Ei bine, de actualul primar, Flutur Catalin Mugurel.
Deci, sistemul functioneaza, inlocuim unul de-al nostru, cu altul, tot de-al nostru. Cine a fost, pana mai ieri, acest Flutur Catalin ? Un necunoscut, colaborator de-al lui Egner, tinut la Locativa, pe un salariu urias, asigurat din chiriile unor nenorociti, ce traiau in locatiile statului si exploatate de cei doi. Ce a reusit sa faca acest nou inlocuitor a lui Egner ? Ceva mai mult, trebuie sa recunosc ca este mult mai inteligent decat Egner dar si mai lacom si mai hraparet decat acesta. Care a fost legatura lui cu cetateanul ? El, de pe pozitia de oligarh iar cetateanul osandit sa stea la mana lui, daca s-a intamplat sa-l primeasca in audienta.Ce a facut in Botosani ? Jaf total, zic multi oameni, de pe strada. In realizarea jafului, s-a folosit in primul rand de ajutorul dat de alti colaboratori cu politia politica, citati de altfel, in articolul sus mentionat, precum: Cristian Roman, fost prefect de Botosani, Mihai Elvadeanu, actual subprefect, Eugen Hrusca, ex consilier al prefectului, responsabil cu bunele relatii cu presa, Lucian Leonte, protopop de Botosani, Tibuleac Mihai, senator de Botosani, Radu Catalin Dragus, deputat de Botosani, Radu Anton, comandantul Inspectoratului pentru situatii de urgenta, Vasile Raileanu, seful politiei comunitare pe municipiu, Gheorghe Ciubotaru, inalt functionar guvernamental, Ioan Apostu, secretarul Primariei Botosani, Dana Pietraru, directorul Directiei judetene pentru cultura, Viorel Alexandru, consilier judetean, Ioan Viorel Ciobanu, consilier judetean si director la Inspectoratul judetean in constructii, Lungu Sergiu, primarul Dorohoiului, Valentin Guraliuc, consilier municipal, Andronache Viorica, consilier municipal.......si asa mai departe, lista putand fi consultata in ziarul despre care vorbeam, chiar si pentru a vedea si cealalta fata a unora cu care "convietuim" in Botosani.
Pentru regizarea jafului, in cei 4 ani, primarul Flutur Catalin,a folosit votul consilierilor, drept perdea, in fata botosanenilor, acestia, necunoscand ca, de fapt, toti consilierii, erau de fapt subordonati lui Flutur, numai cateva exemple: V.Guraliuc, N.Chirila, T.Apetrei, F.Egner, A.Muraru, V.Andronache, C.Costic, M.Stefan, numarul lor fiind acela al numarului total de consilieri din Consiliul municipal, cei care nu erau chiar subordonati, fiind cumetri sau chiar nasul de cununie al primarului.
Mi se pare ca, dispunand de acest dispozitiv politianist, jaful, nu poate fi oprit, banuiesc ca aceasta l-a determinat sa iasa in presa din 5 aprilie 2008, nu oriunde ci in anumite ziare, cu articolul " Contac, acuzat ca saboteaza municipiul....", incercand sa obtina si pe aceasta cale, sprijinul botosanenilor, multi necunoscand itele incurcate ale aventurilor sale financiare.
Este incorect, domnule Catalin Mugurel Flutur !, ajunge cu potlogariile prin care s-au asigurat supraevaluari de zeci de miliarde de lei pentru clientela dumitale ? Cum justificsi, zecile de milioane lei noi, alocate pentru lucrarile de pe Bulevardul M.Eminescu, dar cele din Dobosari?, dar pentru autorizatiile de construire, pe spatiile verzi? sau pentru adaugirile inestetice de la parterul blocurilor?, sau cum justifici , reluarea refuzului de a plati obligatiile pe care le-a avut primaria, pentru cei peste 350 copii din sistemul de sustinere(ai municipiului) , practicat si de Egner, cu incostienta si mai zic ca au grija de botosaneni...
Exista o lacomie fara margini in dumneata, domnule primar, ai impresia ca toate fondurile judetului, apartin numai municipiului si atat, dar comunele, acestea nu au nevoie de dezvoltare ?
Nu m-am luat niciodata de munca omului, daca-i cinstita....altii au grija, zilnic "sa-mi numere ouale de aur din lada cu zestre", dar, dumneata, cand ai strans bani de vila la Paris, domnule primar? Omerta functioneaza, e vie. Apropo, ca-i la moda, toti se iau de mine, dar dumneata, cum justifici averea adunata de familia dumitale, asa, peste noapte?(vile, masini,etc) Ce salarii au ? Lumea spune ca platesti rata de 2500 Euro\ luna, de unde ai acesti bani ? Ca eu, nu ca ma laud, ai mei n-au fost saraci si tot dau explicatii "opiniei publice", insetate de sange, dar altii nu-s intrebati defel, ca si cum, furaciunea are trecere mai mare decat munca.....cred ca sunt ultimul, intr-un clasament actualizat al noilor bogati ai judetului, dar nu are a face, cata vreme stiu ca-s bani castigati cu truda.
Ma opresc aici, de voi avea vreme, voi mai scrie pe blog, de nu, mai cugetati la lista, oameni, functii.....
Constantin Contac

Joaca presei

Trăim într-o societate democratică, mă rog, în formare democratică a mentalităţilor, în care fiecare dintre noi, este liber să aibă o opinie, să şi-o exprime, să o susţină, să lupte pentru aceasta, cu argumentele şi propriile convingeri. Este cel mai bun mod de a simţi libertatea, nu doar la nivel de declaraţii.
Mai suntem liberi şi atunci când, prin propriile forţe, punem pe picioare o afacere, o dezvoltăm, punem suflet în ceea ce facem, având salariaţi cărora le purtăm de grijă, ca lunar să-şi ia salariile, care trebuie să fie îndeajunse pentru a-şi întreţine propriile lor familii, să aibă garanţia că nu vor fi lăsaţi pe drumuri la prima „zvâcnire de copită” a patronului şi şirul exemplelor de exerciţii de libertate poate continua.
Dar m-aş opri să vorbesc despre joaca de-a presa liberă şi clarcutezătoare, care este foarte bine reprezentată în panoplia libertăţilor câştigate , după 1989. Oamenii au nevoie de informaţie, oamenii trebuie să ştie ce fac cei pe care i-au ales, oamenii trebuie să găsească în presă o portavoce a problemelor lor curente şi urgent de rezolvat, oamenii trebuie să aibă în presă un aliat în ceea ce priveşte educaţia, justiţia, justeţea şi promovarea bunei credinţe. Ce de vorbe, veţi spune, ce de „palavre” vor zice jurnaliştii noştri, obişnuiţi mult mai bine cu arta condeiului, decât mine, un modest reprezentant al administraţiei locale, dintr-un oraş oarecare, de pe harta ţării.
„Prietenii ştiu de ce”, prietenii jurnalişti de acasă.
Zilele trecute , au fost jurnalişti de la Antena 1, PRO TV, au insistat să discutăm, asta, în timp ce atâtea probleme curente aşteptau să fie rezolvate, cei de aici, din Consiliu ştiu cam câtă treabă este, nu mai spun de primarii care aşteptau cu „nervii în pioneze”, să putem discuta diverse probleme.
Ore în şir am stat cu fiecare din reporterii celor două televiziuni, în parte, deh, cetăţeanul trebuie informat, am expus ceea ce a realizat Consiliul Judeţean Botoşani, până în prezent, cât şi planurile de viitor.
Pe 1 aprilie, la ora de de seară a ştirilor Antenei 1, am văzut o comedie în care nimic din cele discutate la modul serios, nu au fost arătate, ci pur şi simplu s-au prezentat cele afirmate, în momentele de destindere dintre două discuţii serioase,. Dacă aş fi fost un tip scorţos şi sobru, cu o figură de robot bine programat, chiar rămâneau ştiriştii Antenei, fără reportajul de seară, că de fapt nu-i prea interesa lucruri concrete, ci circul şi animalele de circ. Am zis şi eu, una , alta, chiar m-am amuzat tare, recunosc, când am văzut ce succes au avut replicile colorate despre animalele junglei, mai am un pic şi-i întrec pe băieţii de la Divertis. Ce ziceţi, am şanse?
Eu, de felul meu sunt un tip jovial, însă în situaţii serioase, sunt serios, dar băieţii ăştia, dacă au vrut distracţie pentru popor, de ce au mai filmat nu ştiu câte prezentări de actiuni şi programe?
În sfârşit, ideea este că presa nu pune preţ prea mare pe informaţie, ci pe circul şi scamatoria informaţiei şi vorbim de presă centrală. Poate totuşi greşesc când generalizez, sunt canale media, care au un crescut grad de credibilitate.
Dacă vorbim şi de ziua de 1 aprilie, ziua păcălelilor, altă scorneală pe la noi( bătrânii zic că înainte vreme, ziua păcălelilor era pe 1 mai, atunci
„când duci prostu unde vrai”), ne gândim la cotidianul de mare circulaţiune( era să zic circumvoluţiune, deh, cultura, bat-o vina), părintele presei din Botoşani, care trimitea oropsiţii sorţii pe la uşile şefilor de partide, să culeagă pomeni şi mite electorale. Culmea e că, de obicei la mine, la cabinet, vin oameni cu diverse nevoi, iaca chiar în acea zi, n-a venit nimeni, nici n-a întrebat nimeni, nimic. Asta înseamnă că botoşănenii ştiu de glumă, dar ştiu de glume bune. Oricum, tratând atât de serios problema păcălelii , pe prima pagină, poate prea serios pentru un judeţ străveziu la capitolul bunăstare, s-a obţinut reversul. Eu să fi fost în locul lor, aş fi pus vreo 20 de persoane să sune, să ceară, să se prezinte cu problemele pe tapet, pe bază de liste şi dureri……..şi aşa mai departe, dar cei cu zvonul…..cred că s-au zgârcit să facă păcăleala până la capăt. La anul aşteptăm probleme serioase pe prima pagină şi bancuri păcălite, pe ultima pagină.
De altfel, de supărare că nu a fost suficient gustată gluma, am înţeles că tartorul păcălelii din 1 aprilie 2008, n-a dormit toată noaptea, a doua zi a scris „ un puls ”, în care m-a laudat de bine, ca se poate si de rău, doar pentru că şi eu am auzit un zvoner care spunea unui răspândac că vezi Doamne, nu ştiu care a murit de moarte bună, nu din "pălitură de osândă" , cum zic moldovenii noştri de peste Prut.
Ei suntem şi noi pe blog, mai vorbim……..
Cu respect, vorbesc serios acum,

Constantin Conţac