Scrisoare deschisă

Domnului Preşedinte MIHAI ŢÂBULEAC


Stimate Domn,

Vă scriu această scrisoare, în urma constatării că toate încercările mele de a purta cu domnia voastră, discuţii pertinente, civilizate, dar în mod deosebit înţelepte, au dat greş, mai ales că, acestea au o longevitate de peste 12 ani. Sunt convins că veţi rămâne surprins, în mod deosebit de vechime, dar vă aduc aminte de vizita mea la biroul dvs. pe timpul când eraţi administrator la SC Vinalcol SA Botoşani. Încă de atunci am avut senzaţia că nu gândiţi şi nu puteţi estima realităţile concrete perioadei prin care trecea poporul român atunci, cu toate influenţele acelor vremuri.
Trebuie să recunoaşteţi, domnule Ţâbuleac că la nivelul judeţului Botoşani, prima firmă care s-a privatizat a fost cea pe care o conduceam eu, încă din anii 70.
Mai trebuie să recunoaşteţi că, pentru firma la care dumneavoastră aţi devenit principal acţionar, nu contează în ce condiţii, sfătuitor în ce priveşte procedura de privatizare a fost fostul dvs. director, el aplicând aceeaşi procedură 100%, ca în cazul societăţii pe care eu o conduceam şi pentru care aveam deja experienţa primilor paşi.
Încă de atunci cred, aţi putut constata că eram un om corect, am lucrat corect, sfaturile mele au fost corecte pentru fostul dvs. director, iar privatizarea societăţii Vinalcol SA a fost una înţeleaptă, dar în mod deosebit corectă.
Ce a urmat, dumneavoastră ştiţi, nu comentez.
Dar să revin, în urma acelei vizite de care vă spuneam, am înţeles că nu aveţi nimic comun cu interesul general al contextului, că nu sunteţi interesat chiar de cei din apropierea dvs., că aveţi o „lege” a dvs., orice altceva, fiindu-vă de prisos.
Anii au trecut domnule Ţâbuleac…………
Eu am evitat orice discuţii cu dvs., cu toate că în acea perioadă s-au mai privatizat câteva firme şi poate se impunea din când în când, măcar, să mai schimbăm o părere.
Surprins am fost, când prin anii 2002, m-am văzut atacat, aşa din senin, pe cale politică, cu o serie de înscenări şi minciuni, pe care nu le-am putut înţelege, pe moment. Chiar mă gândeam: Ce vrea omul acesta? Ce l-a apucat ? mi-am zis, ca pentru a-l înţelege, că poate:
o îl macină invidia că societatea privatizată de mine, încă din 1993, are rezultate şi aşa sunt unii, se oftică când văd că unora le merge cu seriozitatea şi cinstea, nu cu înşelatul,
o nu înţelege că în economia de piaţă, trebuie să fii cinstit, transparent, corect cu partenerii şi asociaţii, dar cel mai mult trebuie să depui foarte multă muncă, între 16-20 ore/zi,
o ţepuirea statului nu duce la rezultate,
o are ciudă pe propria sa incapacitate de administrator dovedită în scandalul cu foştii săi salariaţi.
Tot eu mi-am zis: este treaba lui, sunt angoasele lui personale care ies la iveală din interiorul său frământat. Aveam să mă conving ulterior, deşi n-am băgat în seamă personajul, că acesta mai avea multe alte faţete care le ascundea cu dibăcie, de ochiul multora.
Domnule Ţâbuleac, un lucru vreau să vă spun, de la minciună, şi de la un management absolut dezastruos al firmei ce ţi-a încăput pe mână, ai trecut direct şi imediat, prin politică, la acuzaţii mincinoase, calomnioase, asupra tuturor celor care considerai dumneata că ar putea să-ţi fie adversari şi deci să te arate în toată adevărata splendoare a activităţii dumitale de manager al falimentului.
Ai început să acuzi pe toată lumea, în mod deosebit pe cei ce aveau aceeaşi activitate cu firma dumitale, în plus, în loc să te ocupi de un management eficient la firmă, din contra ai devalorizat-o, trecând o parte din patrimoniu în proprietatea dumitale, sursă de căpătuială şi îmbogăţire subită, având ca rezultat imediat, construirea casei şi vilei personale, iar dacă în final, firma a fost falimentată, ai acuzat pe cei din jur, dumneata neavând bineînţeles nicio vină.
Stimate domn, anii au trecut, dar ineficienţa dumitale, nu a suferit modificări în bine, mai mult, prin aceleaşi proceduri de fraudare, manipulare, ai reuşit să minţi o parte din electorat, cu ajutorul masiv al celor de la municipiul Botoşani, ai reuşit să fii validat preşedinte de consiliu, dar ai uitat că ai fost contestat, că este un proces pe rol, care nu-i terminat şi ai început să-ţi faci de cap în administraţia judeţului, ca un vătaf pe moşie.
În primul rând, domnule preşedinte, nu ai avut puterea, să ocupi în mod legal biroul în care stai în prezent. Am umblat o săptămână să-ţi predau inventarul, te ascundeai de mine. În final, am depus dosarul la secretarul judeţului, care abia peste o altă perioadă de timp, mi l-a înapoiat semnat. Ai intrat ca un hoţ în birou. Puteam să te acuz de multe, dar eu sunt un om tolerant, nu am revendicat nimic, cu toate că aş fi avut ce. În prezent, dumneata te crezi un mic dictator cu bagheta magică ascunsă în mânecă, ia spune dumneata cu ce drept ai anulat Hotărârea Consiliului Judeţean nr. 33/28.03.2007 ?
Domnule preşedinte, trebuie să înţelegi că tot ce mişcă în Consiliul Judeţean, este o creaţie a consilierilor, iar dumneata eşti plătit ca să aduci la îndeplinire hotărârile acestora, cu atât mai puţin, să vă puneţi la dispoziţia doamnei Bordaş sau a mai ştiţi dvs. cui, aşa cum faceţi de când v-aţi înscăunat preşedinte. Am mai spus-o şi o mai spun, doamna Bordaş nu mai are ce căuta în această funcţie. Eu personal, am văzut, din întâmplare când primarul de Săveni i-a băgat mâna în buzunar, pe holul de la primăria Săveni.
Ulterior, primarul, Dumitru Roşcăneanu mi-a confirmat gestul, motivând că altfel şi-ar fi luat adio de la bugetul primăriei, care i se cuvenea de drept. Sigur, vă veţi întreba, ce am făcut ? şi aveţi dreptate. Atunci, în cazul de la Săveni, l-am informat pe fostul preşedinte de consiliu, însă acesta nu a luat măsuri. Eu am ţinut-o din scurt, neavând când să iau măsuri cu atât mai mult cu cât lucra în umbră cu oameni care îi cunoaşteţi prea bine şi care o susţineau. Şi fostul secretar al judeţului a avut unele îndoieli cu o serie de acte, pe care le considera că au fost modificate. Am pus-o sub urmărire, în schimb susţinătorii ei au cerut scoaterea la pensie a secretarului.
Legat de acuzaţiile aduse mie, vă spun că nu mă simt vinovat cu nimic, nu-mi este frică, mai ales că justiţia în prezent, este mult mai atentă şi mai corectă.
Părerea mea legată de modul de percepţie al dumneavoastră, este clară – nu pricepeţi nimic. În scurtul timp, de la intrarea abuzivă în biroul preşedintelui, aţi vitregit judeţul de:
o 7 proiecte recunoscute eligibile pentru finanţare europeană, din fonduri structurale
o Asigurarea unui loc eligibil ca pol de creştere, în judeţ
o Cheltuieli suplimentare pe salarii cu oameni ce vă deservesc
o V-aţi asigurat responsabilităţi în domeniul achiziţiilor publice, deşi este un compartiment care răspunde de asta în consiliu
o Aţi îndosit prelucrarea raportului Curţii de Conturi
o Aţi delegat responsabilităţi pe salariaţi fără putere de reprezentare
o Aţi participat la schimbarea ilegală a conducerii alese a Comitetului regional CRESC Piatra Neamt
o Aţi încălcat Regulamentul de funcţionare al Consiliului Judeţean Botoşani
o Exemplele pot continua
Vă mai atrag atenţia că sunteţi manipulat.
Bugetul pe anul 2008 a fost acoperit la toate capitolele. Îmi amintesc că, de la drumuri judeţene, am propus şi s-a aprobat cca 55 miliarde lei vechi, în favoarea completării bugetului pentru Direcţia de asistenţă socială şi protecţia copilului. Am lăsat 100 miliarde fond de rulment, concediile efectuate pe cele 5 luni ale lui 2008, fond de salarii suficient, nu aveţi voie să afirmaţi că nu aveţi buget. Vă rog să verificaţi domnule preşedinte, înainte de a vorbi, însă să verifice un profesionist, nu tot doamna Bordaş, care zice numai ce vrea ea.
Calitatea dumitale, de altfel, ai dovedit-o acolo unde ai muncit şi în colectivul în care ai lucrat.
Domnule preşedinte, în ultimele zile, aţi făcut o serie de denigrări la adresa mea. Dacă nu vă cereţi scuze, mă voi adresa justiţiei.
Eu am cerut suspendarea, ca urmare a discuţiilor din executiv din data de 06.10.2008, văd că dumneata eşti într-o derută completă, îţi faci idei personale şi o ţii tot într-o cântare prin presă.
Cântare a fost şi în campania electorală cînd vă afişaţi că aduceţi bani europeni, în prezent aţi pierdut bani europeni, cu ştiinţă aţi trădat interesele judeţului Botoşani.
Tot cântare era şi când într-o şedinţă de executiv, din 29.09. paremi-se, vorbeaţi despre turism, când aţi descoperit pentru prima oară Schitul Balş, nelocalizat prea bine în mintea dvs., şi la care ca să ajungi , în afară de drum, mai trebuie făcute două poduri peste două ape, asta vă zic eu ca să ştiţi. Spuneţi sincer, aţi fost vreodată la Schitul Balş, domnule? S-a văzut cât de complet pe dinafară erai, domnule. Desigur domnule preşedinte, aveţi voie să vorbiţi, dar dacă în colectiv ai fi perceput un partener de discuţii, sigur la rangul unui preşedinte, cu discernământ în decizii, nu ar fi o crimă că nu ştiţi unde-i schitul Balş, poate şi alte locaţii din judeţ, dar aşa când povesteşti împrăştiat despre nişte impresii de călătorie din care ai vrea să iasă un megaproiect european de turism, e discutabil că ştiţi ce vreţi.
Câţi turişti consideraţi că vor merge acolo? Verificaţi datele statistice din turismul mănăstirii Vorona, mai reprezentativă, care e aproape de Botoşani şi ulterior vă puteţi face o imagine.
Strigaţi în gura mare şi manipulaţi cetăţenii din Vorona că maşinile de la societatea unde sunt acţionar au stricat drumurile. Este o minciună ca multe altele, pe care le emanaţi zilnic.
Domnule preşedinte, societatea la care faceţi referire şi la care sunt acţionar are 6 autobasculante de mare tonaj. În judeţ sunt înregistrate un număr de 1700 de autovehicule de mare tonaj.
De asemenea, în judeţ, mai circulă peste 350 de autovehicule de mare tonaj din alte judeţe. Un exemplu: în ziua de 07.10.2008, pe drumul judeţean nou de la Corni la Baisa, au trecut în coloană, 17 autobasculante de mare capacitate, încărcate , având numere de înmatriculare în judeţul Neamţ.
Un alt exemplu: cetăţenii din Vorona acuză traficul de noapte, au dreptate, dar autovehiculele din traficul de noapte nu sunt din judeţul Botoşani. Trebuie să mai ştiţi că toate autovehiculele au aparate tahograf şi se pot verifica timpii de circulaţie, nu mai faceţi declaraţii neverificate, că intraţi în derizoriu.
Dacă nu ştiţi sau nu vreţi să ştiţi, domnule preşedinte, vă spun că comportarea dumneavoastră, va lăsa DJDP fără oameni. Poate nu cunoaşteţi că, acei oameni care mai sunt acolo, cu greu au putut fi menţinuţi. Un inginer de la drumuri sau chiar de alt profil, dacă face un mic proiect, chiar pentru un gard, un trotuar într-o curte, sau o clădire de orice natură, câştigă în câteva zile cât primeşte într-un an de zile la DJDP, poate şi mai mult.
Deci, domnule preşedinte - atenţie mare cu DJDP, vă reamintesc, totodată, domnule preşedinte, atenţie mare cu doamna Bordaş Maria.
Uitaţi-vă la raportul Curţii de conturi, doamna aruncă vina pe alţii, nu credeţi că tot ce reprezintă buget, doamna ar trebui să răspundă? Aveţi grijă şi cu salarizarea !
Închei, domnule preşedinte şi vă asigur dacă veţi continua, vom mai discuta despre aceleaşi probleme.
Îmi doresc să fim sănătoşi, să trăim şi să vedem, cine are dreptate.

Vicepreşedinte

Conţac Constantin

Credinţa ca o monedă de schimb

09 august 2008.
Particip la cea de-a treia ediţie a Festivalului de cântec, dans şi meşteşuguri, realizat de lăudabilul nostru director al Centrului de creaţie, valorificare şi promovare a tradiţiilor populare din judeţul Botoşani, domnul Ion Ilie.
Ca un regal, anul acesta Centrul nostru de creaţie, împlineşte 40 de ani de activitate, aşa că maestrul Ilie şi-a dat silinţa pentru o organizare exemplară.
Lume multă, participanţii din peste 25 de judeţe, dar şi din Republica Moldova.
Ora 9,45. Parcurg pietonalul din faţa Palatului administrativ, spre bulevard. Multe cunoştinţe, ne salutăm, schimbam unele cuvinte, vizitez standurile cu lucrările expoziţionale, prezentate de maieştrii populari, frumuseţea pieselor prezentate îţi iau ochii, e o zi frumoasă, atmosfera este plăcută, de sărbătoare.
Ora 12,00.Fac acelaşi drum la întoarcere. Mă întâlnesc cu un grup de cunoscuţi. Se opresc, mă salută, le răspund, la care aceştia, mă atacă dur. " Ştiţi de ce aţi pierdut?" Le răspund :" Aşa a vrut electoratul". Grupul: " Nu este adevărat ", le răspund că totuşi aşa a ieşit la numărătoarea voturilor, însă cei din grup au strigat sus şi tare" te-au vândut preoţii !". Uimit, le răspund " nu cred, preotul , pe pământ, îl reprezintă şi este trimisul Lui Dumnezeu".
Grupul de cetăţeni insistă: " Vă dăm un exemplu", le răspund că vreau să aud exemplul lor.
Grupul afirmă: " de ce l-aţi criticat pe protopopul Leonte ?", le răspund că am spus unele lucruri într-adevăr, dar, concret, la ce se referă grupul?
Mi se răspunde : " cu acel spaţiu de la Biserica Sf. ILIE", care iese pe trotuarul din faţa bisericii.
Le răspund că am considerat, ca reprezentant al administraţiei, că acel trotuar, ocupat de acea locaţie, nou construită, lezează într-un fel bunul simţ al cetăţenilor din municipiu, deoarece mulţi dintre aceştia mi s-au plâns de abuzul protopopului.
Grupul de cetăţeni îmi spune că "nu aţi fost inspirat s-o spuneţi abia acum, acest protopop fură de ani şi ani de zile, lucrează cu chitanţiere duble, fură de pe viu şi de pe mort, cu alte cuvinte zic cetăţenii , este Satana, trimisă de Anticrist în biserica Lui Dumnezeu". Afirmaţia este a unui grup de cel puţin 15 oameni.
Le răspund că pur şi simplu, nu vreau să mai discut despre popi, de când mă ştiu, eu am respectat biserica noastră ortodoxă, am citit din Biblia noastră strămoşească, că se spune că pe preot, nu trebuie să-l judecăm noi, pământenii, că el va fi judecat mult mai aspru decât noi, cei de rând, la judecata trimisă de către Dumnezeu.
Mă scuz în faţa oamenilor, îmi iau la revedere, le doresc o duminică plăcută.
Nevrând a mai întreţine această discuţie, am forţat cumva plecarea, lăsând grupul să discute între ei.
Am ajuns, în fine, la locul unde aveam maşina, am urcat, am plecat, dar ceva tot mă urmărea cu gândul, legat de preoţi, apropo de cele auzite de la oameni.
Îmi aduc aminte că un ţăran, poate chiar ultraortodox, îmi spunea prin luna aprilie-mai, că părintele stareţ de la Mănăstirea Popăuţi, la o agapă creştinească, de la Mănăstirea Sihăstria Voronei, la fiecare înghiţitură, striga cu fălcile pline, să nu mai voteze nimeni cu PSD-ul, dar în mod deosebit , "cu Conţac". Îmi persistă gândul în minte şi îmi pun întrebarea "oare să fie adevărat ce se zicea de preotul de la Hăneşti, de cel din Coţuşca sau din comuna Mihălăşeni, despre care, unii spuneau că, la fel, umblau cu Biblia, cu bani şi puneau enoriaşii să jure, contra unei sume de bani, că vor vota PDL, nici într-un caz, PSD-ul sau pe Conţac?
La fel, îmi amintesc, de cel din Drăguşeni sau cel din Corlăteni, dacă nu-i greşesc numele, unul căruia i se zice Berbece. Acesta, văzându-mă prin comună, a apelat să-l ajut cu 90 tone de balast. Îi trimit, ca un bun creştin, 3 maşini a câte 30 tone fiecare , iar la ceva timp,urmare rugăminţii preotului şi enoriaşilor din Dimăcheni, mă angajez să repar biserica satului, mai ales că aveam nişte informaţii că în această zonă, a avut una din moşii, Ştefan cel Mare şi Sfânt, iar biserica a fost ridicată de urmaşii marelui voievod.
Conform înţelegerii, organizez un convoi de 6 autovehicule, cu 100 tone de balast şi 100 tone de nisip, iar maşinile trecând prin Corlăteni, au întrebat şoferii, unde este biserica din Dimăcheni? Lăcomia preotului Berbece a fost arătată pe faţă, minţind şoferii că el şi biserica lui sunt beneficiarii materialelor respective. Acum ce să cred ?
Că au scăpat dracii din Iad şi au intrat în slujbă, la biserici? Dacă este aşa, atunci să nu ne mai mirăm, de toate relele ce se întâmplă pe acest pământ.
Bineînţeles că am reluat acţiunea de la capăt şi cine trece prin Dimăcheni, poate să vadă biserica refăcută cu toate materialele asigurate de mine, din nou( cherestea, tablă, ciment, balast, nisipi, etc) dar şi o sumă de bani, iar cu sprijinul preotului de acolo, a primarului, biserica a fost salvată.
Mă întreb, pe bună dreptate, să fie preoţii aşa de hrăpăreţi, lacomi ?, bineînţeles, nu toţi, însă aşa cum am avut ocazia să văd cu ochii mei, nu e departe de adevăr, unii sunt lacomi şi ar face orice ca să se înavuţească.
Din nou, îmi amintesc de un preot din Botoşani, m-a solicitat de mai multe ori cu diverse cerinţe, iar la începutul anului, pe data de 3 ianuarie, mă suna deja, în jurul orei 9 dimineaţa, ca să-mi ceară din nou ajutorul. Surprins de această mare nejudecată a lui, că nu a ţinut cont măcar să mă lase să încep treaba, în anul respectiv şi apoi să ceară sprijin(pomană), l-am respins. Ce credeţi ? s-a supărat, mă duşmăneşte şi acesta, că vorba aia "la unul poţi să-i dai în fiecare zi, dar dacă nu-i dai sâmbăta, ţi l-ai făcut duşman". În plus, pe căi ocolite, a ajuns să-l convingă pe fiul meu să-l ajute, fără să ştiu eu, furând practic din al nostru, cum s-ar spune.
Mă gândesc, cine este oare vinovat în atitudine ?, nu pot să-mi explic, nu sunt de înţeles unii preoţi.
Alt preot, atunci când au fost zilele oraşului, la capătul catafalcului cu moaşte şi icoane, punea lumea simplă să semneze că-l va susţine şi vota, să nu creadă că oamenii nu şuşoteau şi-l grăiau de rău că uite ce ne face părintele. Dumnezeu vede şi ce e mai adevărat, plăteşte fiecăruia după gândul şi acţiunile sale. Însă, consider că Biserica, ca instituţie a Lui Dumnezeu ar trebui să se păstreze mai deoparte de micimile astea trecătoare, cu atât mai mult, cu cât lucrează cu sufletele oamenilor, scântei sfinte ale Lui Dumnezeu.
Îmi aduc aminte, pe vremea răposatului, am ajutat biserica cu riscul să-mi pierd slujba, dar bănuiesc că atunci în iad, mai erau proprietari. Prin anii 86-87, Prea Fericitul Teoctist, fie-i ţărâna uşoară şi noi să putem să-l pomenim, trimitea câte două autobuze cu sătenii lui din Tocileni, Victoria, Stăuceni, în special iarna, când aceştia erau mai liberi, în zona Constanţa, la locurile sfinte. Eu le-am asigurat în câteva rânduri motorina, că m-am bucurat împreună cu ei, că merg undeva la locurile sfinte, oameni simpli, care nu şi-ar fi permis călătorii din banii lor.
Sau poate păcătuiesc că scriu pe blog, dar dacă aş fi adunat aceste danii ale mele, de-a lungul anilor, într-un fel sau altul, poate construiam încă 2-3 biserici, de aceea sunt atât de dezamăgit de atâta înverşunare la preoţii care i-am ajutat şi prin ei, pe oamenii simpli care nu-şi permiteau luxul de face donaţii pentru casa Lui Dumnezeu, în satul,comuna natală.
Înainte de a mă opri totuşi, cred că este incorect ca acest duşmănos stareţ Luca de la Mănăstirea Popăuţi, să tergiverseze reparatul bisericii vechi din mănăstire, ctitorie a lui Ştefan cel Mare, iar alături să ridice o biserică nouă. În primul rând, s-a încălcat legea monumentelor istorice, dar dacă te uiţi bine la el, el se crede mai presus de Ştefan cel Mare şi Sfânt. Este păcat, Dumnezeu vede pe fiecare şi nu după cum vorbeşte sau predică ci după cum îi este sufletul.
Mai este o întrebare: de ce s-au furat bani de la reparatul bisericii Sf. Gheorghe din municipiu?, au putrezit schelele şi cu toate că biserica Sf. Gheorghe este patronată de Sf. Gheorghe, patronul spiritual al municipiului Botoşani, biserica zace în nepăsare şi abandon.
Ce ne poate spune protopopul Leonte şi primarii foşti sau actuali de Botoşani? Permiteţi o părere? A fost o gaşcă de necurăţii.
Iar o impresie, să nu uităm de alegerile făcute recent, în conducerea Mitropoliei Moldovei, la care s-a făcut trimitere la minciună şi dezinformare.
Închei, mărturisind în faţa oameniloor că am îndrăznit să spun adevărul, deci am păcătuit în faţa oamenilor, însă nu şi în faţa Lui Dumnezeu, spunând " Dacă am greşit Doamne, Te rog iartă-mă".

Pe curând,
Conţac Constantin

Cine să mintă-i învăţat, se îmbolnăveşte , dacă spune adevărat, aşa cum , omul rău e ca cărbunele, nu te arde, te înnegreşte măcar

Despre piţifelnici de provincie , cu multe lipsuri în caracter…..

Cine eşti dumneata, domnule Lucian Alexa ?

Sunt nevoit a da o replică unui individ mai puţin îngrijit în expresii, dar şi la fizic, căruia, pentru a se spăla de mizeria din jurul lui, i-ar trebui un camion de săpun „ Cheia”. Văd că tot îl preocupă automobilele şi şoferii….. oare, cunoaşte geografie, poate şi un pic de istorie, a auzit el de „ triunghiul bermudelor”?
Declară în fiţuica ordinară, alături de terminalul superior al hoitului propriu, căruia românii îi spun modern, „poster”, că el este justiţiarul dreptăţii şi al cinstei, restul, mai ales, cei pe care îi urăşte, ar fi nişte personaje malefice, pe lângă el, îngerul de lumină , măria sa, justiţiarul, care bântuie peste ţinutul Botoşanilor ! Ce zile trăim !
Stimate „ domn „ , află că dumneata chiar eşti malefic, sărac cu duhul, compromis, manipulat şi plăteşti cu vârf şi îndesat pentru faptele dumitale din trecut. Te rog, explică cetăţenilor, celor pe care îi reprezinţi, că, în rest, celor care te cunosc, care ştiu foarte bine ce s-a întâmplat în familia dumitale, le este jenă de jena nesimţirii dumitale. Despre morţi, numai de bine, însă dumneata ai participat direct la comiterea faptelor, eşti vinovat, domnule Lucian Alexa!
Unde sunt dosarele, cu cât ai păgubit statul şi cetăţenii, domnule Lucian Alexa?
Lumea care nu te aprobă şi este foarte multă, cred că mai mult de 90% din cei ce te cunosc, te acuză, te face părtaş la acţiunea de suicid.
Te rog să-mi spui care e „ruşinica pe căciulă” ?
Dumneata, nu ai anii mei de muncă şi deja, dacă eu aş mai munci încă de o sută de ori pe atâta, nu aş putea face cât ai furat dumneata până în prezent. Nu-mi stă în caracter să fac asta. Sunt de domeniul inimaginarului, mizeriile, care ai fost şi eşti în stare să le faci, tupeul de care ai dat dovadă, toate astea depăşesc cu mult nişte limite ale patologicului.
Ia spune dumneata, UNDE STĂ DOSARUL, DE LA FOSTUL IAS CĂTĂMĂRĂŞTI ?
Dumneata, ştii că părinţii mei , erau acţionari acolo? Ştii că şi părinţii mei, alături de alte sute de acţionari, au fost furaţi la drumul mare , de gaşca voastră?
Cine te-a acreditat, pe dumneata, un NEOM, să faci aprecieri de persoane. Vorbeşti de accente mârlăneşti – nu cumva, dumneata eşti un mârlan, pur sânge ? de unde vii, domnule? De unde ai reţeta măsurării inteligenţei ? dacă ştii ce-i aia ? şi cum îndrăzneşti să te compari cu alţii, pe care îi categoriseşti dumneata, după măsura extrem de redusă şi îngustă a propriei dumitale prostii şi răutăţi congenitale, fără vindecare. Chiar eşti de compătimit.
Sfatul celor care te ştiu, în toată splendoarea tâmpeniei, este să te ascunzi în mocirla în care te bălăcăreşti ca un hipopotam, iar din adâncurile imaculatei dumitale inteligenţe, vor ieşi din când în când, fâsuri de animal bine hrănit. Le ştim şi pe astea, vax inteligentia de baltă adâncă.
Mai am o întrebare, ce o pun şi „prietenii” dumitale : ai permis de conducere, domnule ?, dacă da, te rog să respecţi şoferii, dacă nu, du-te la şcoală, nu fi papagalul altora la fel de înguşti şi reduşi mintal. Căci, „una e când papgalul vorbeşte ca un om şi alta e când omul(hipopotamul) vorbeşte ca un papagal”.
Încă o vorbă, ascultă aici : nu te crede mai deştept decât cei 22 de consilieri judeţeni, ai grijă – se anunţă o criză de cerneală, nu o să mai ai cu ce mâzgăli hârtia igienică, pe care o foloseşti zilnic, poate-ţi cauţi nişte dude(be) negre, pentru culoare asemănătoare cernelii negre , sau poate să te adăposteşti, te califici şi dumneata în ceva( că eşti necalificat) pe la mititica şi gata, eşti ca nou, peste vreo 20 de ani.

Conţac Constantin

Rectificare

CĂTRE
MONITORUL DE BOTOŞANI
Domnului Director George Lazăr

În temeiul dreptului la replică cât şi în speranţa că veţi proceda la a prezenta în paginile publicaţiei „ Monitorul de Botoşani ”, câteva precizări în legătură cu articolul apărut în nr. 173(3905) din 25.07.2008, intitulat „ Conţac ameninţat cu o nouă sesizare penală”, am rugămintea la dvs., ca ţinând cont de Codul deontologic al ziaristului, să aveţi în vedere, spre rectificare, următoarele:
1. Consiliul Judeţean Botoşani nu poate să angajeze fondul de rulment la propunerea Direcţiei de Lucrări Publice şi Achiziţii. Acest lucru este posibil, numai la solicitarea beneficiarului şi în mod bine justificat. Lucrările la care face trimitere domnul preşedinte Ţâbuleac Mihai( în număr de 8) au fost licitate la valoarea de 51.441.190 lei RON.
Împrumutul din bancă este de 60.000.000 lei RON.
În prezent, suma respectivă încă nu a fost trasă din bancă, aşa că este inexplicabilă suplimentarea şi nici nu-şi are rostul.
2. Legat de întârziere, domnul preşedinte nu este în temă.
3. Am rugămintea, domnule director, să reveniţi la afirmaţia făcută în respectivul articol, cum că aş fi fost coleg cu patronul de la SC Construct Com. Este eronată această informaţie, eu am terminat liceul în 1969, obţinând Diploma de Bacalaureat. Despre aşa zisul coleg, la care faceţi referire, nici nu am auzit până în 2005. Este prea mare distanţa în timp, pentru a mă face coleg, după 36 de ani. Eu cred că, cu un pic de bunăvoinţă din partea dvs., chiar puteaţi stabili exact, când şi cum am fost fiecare, la care liceu, în ce perioadă.
4. De asemenea, domnule director, autorul articolului, aruncă pe hârtie cifre eronate. Chiar dacă, la cele 51 mil lei RON, se va adăuga TVA, În oricare aritmetică, nu rezultă 70 milioane în plus. Eu am spus, 61 milioane RON.
Vă întreb: eu am făcut şcoala primară acum 55 de ani, poate am învăţat la nivelul anilor de atunci, dar acest tânăr, Nicolae Cobzariu, consider că are mari lacune de aritmetică simplă, de fapt vă face publicaţia de râs.
Sper să înţelegeţi unde vreau să ajung, avem nevoie de presă obiectivă şi care informează corect cititorii, nu de vorbe şi cifre aruncate din avion.
Vă mulţumesc pentru înţelegere.

Constantin Conţac
Vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani

Mă întreabă un prieten de ce sunt dezamăgit ?
Nu aveam dorinţa, pe moment, de a vorbi şi explica, poate şi pentru că, rar, foarte rar, mă "deschid" sufleteşte, dar pe blog, o pot face.....chiar vreau să spun.
Sunt dezamăgit de mulţi oameni pe care i-am ajutat şi i-am înţeles, atunci când erau "pe muchie de cuţit", cum se spune şi e normal şi creştineşte, să sari în ajutorul celuilalt, suntem datori la acest lucru, însă aceştia au fost primii care m-au vândut.
Sunt dezamăgit de unii din cei cu care am lucrat şi pe care i-am ajutat să ajungă acolo unde sunt şi care au uitat să aibă un minim respect, am zis minim, pentru Dumnezeu, maxim!
N-a fost zi de la Dumnezeu, cât am fost într-o funcţie, să nu-mi intre un amărât pe uşă şi pe care să nu-l fi sfătuit măcar cu o vorbă bună, văzându-i starea de disperare, sau mai mult, am pus umărul şi am făcut ceva pentru el, faptic, să-i mai alin amărăciunea...şi câţi şi câţi?
Sunt dezamăgit de aşa zişii prieteni care mă linguşesc în faţă şi pe la spate mi-ar da în cap, başca o bârfă urâtă, fără sfărşit......
Sunt dezamăgit de alţii care pot schimba unele lucruri în bine, prin prisma putinţei şi funcţiei şi care din rea voinţă, nu o fac....laşităţi umane.
Sunt dezamăgit că atunci când am strigat în gura mare adevărul, au sărit o mie, să spună că sunt nebun.........că am interese........dacă aş fi minţit, sigur n-aş fi fost atacat.
Sunt dezamăgit că unii din cei cu care am mâncat împreună o pâine, ani de zile, s-au făcut sfătuitori de taină ai unor parveniţi de pe toate scările sociale.
Sunt dezamăgit de cei care cheltuiau bani pentru flori, de ziua mea şi care făceau asta din datorie. Ce datorie ? Cine le-a pretins vreodată ceva?
Sunt dezamăgit de societatea noastră care nu mai reuşeşte să iasă din marasmul în care ne zbatem, tocmai pentru că minciuna, are rang de adevăr şi nebunia, trece drept stare de normalitate.
Copiii noştri, nepoţii noştri, ce vor face, trăind într-o astfel de lume bolnavă?
Eu am muncit până acum, mai mult decât m-au ţinut puterile, nu-mi este ruşine cu ce am realizat până acum, dar tinerii noştri, cei pe care ne vom baza mâine, ce fel de elan, moral, forţă vor avea, pentru a răzbi pentru ei şi familiile lor? Dar ce familii ? Mai e la modă, familia? Dar nu modă, e nevoie, de ea ?
Sunt dezamăgit de procurori şi dosare făcute la comandă, să distrugă un om şi care lucrează contra dreptăţii, ei înşişi fiind plătiţi foarte bine din bani publici, să scoată la lumină adevărul şi dreptatea, ce-o mai fi şi cu noţiunile astea ? o să fie scoase din DEX, cuvintele astea, altele sunt la loc de cinste şi pe deasupra, moderne.
Şi multe alte dezamăgiri care chinuie pe mulţi români, mă aliez lor să vorbim ca de la suflet la suflet.
Da, îmi va trece dezamăgirea, pentru că îmi stă în fire să lupt, nu voi urâ pe nimeni care nu reuşeşte să se respecte măcar pe el însuşi, voi continua să ajut şi să văd în oameni sămânţa Dumnezeirii, pe cât îmi va sta în putere, aşa-s făcut eu........
Mai vorbim, dragi prieteni,

Constantin Conţac

Răzbunarea-i arma prostului

După îndelungi chinuri şi un traiect cel puţin ciudat în politichie, un domn a ajuns în vârful piramidei unui giudeţ cam sărăcuţ. În sfârşit, nu mai discutăm cum a ajuns.....cu profundă legitimitate populară, na !
Ajuns în vârful piramidei, îi tăie vârful şi se aşeză să se odihnească. Jos, la poalele piramidei stau pigmeii care i-au cărat afişele în campanie şi dau semne de nerăbdare pentru promisiunile neonorate, de posturi şi scaune de şefi mai mici, care să completeze reţeaua.
Un cântec de Marseilleza şi de perceptori neonoraţi la timp, îl face alt cor la poalele piramidei prostiei politice. Ăia aşteaptă lucrări de-a moaca. Ce-i de făcut, pe cine să păleşti ca să le faci loc şi pigmeilor? Cum să plăteşti datoriile făcute în campanie ?Chemi presa şi cânţi de dulce, să te ajute, faci un tam tam cu toate lipsusurili predecesorilor( că numai de astea trebe să se vadă) şi concretizezi ideea necesităţii de a te înconjura de speţialişti în a conduce giudeţul, oameni cu viziuni şi idei tinereşti şi zglobii, care ar fi cel mai bine reprezentate de către cine .........de ? ...pigmeii tăi, care ling clanţa, de şef , a uşii tale, zilnic.
O dată ce ţi-ai spălat obrazul cu unii dintre ei, restul îţi devin duşmani, îţi iei masca unui om cinstit şi curat şi îndrugi verzi şi uscate la adresa altora, omiţându-te din peisaj, că, deh, eşti sus în vârful piramidei.
Pigmeii deodat, văzându-se cocoţaţi pe funcţii, vor deveni conştienţi de propria lor valoare şi vor pune biciul pe alţi pigmei mai mici, că dacă pui prostul pe funcţie, chiar crede că i se potriveşte statura şi competenţa. Şi uite aşa, soţietatea şi giudeţul are şanse să fie bine diriguite, spre propăşirea şi creşterea nivelului de trai a electoratului.
Curat, murdar, ce-ar mai zice nenea Iancu de comedia asta?
Se întâmplă în Romanica anului 2008, la scurt timp după înghesuiala alegerilor pentru zahăr, olei, detergenţi şi maşini de spălat, ţuică şi rom, poate şi ceva firfirei....avem di tăti!
Să trăim bine şi la mai mare.
Cu tristeţe şi dezamăgire,
Constantin Conţac

Igorul fiecăruia dintre noi

Astăzi, îmi propusesem ca după terminarea programului, să mă retrag la una din locaţiile în care pot vorbi cu mine însumi, fără prieteni, fără televizor, fără radio......în linişte şi tihnă, rectific, nu chiar singur, cu Igor în dreapta mea, câinele meu, caucazian, crescut de mic de mine şi care acum aproape m-a ajuns în greutate, bunul meu prieten şi mai ales foarte credincios.
Ziceam să reiau povestirea vieţii mele de până acum, aşa cum am început-o prin februarie 2008, dar după avalanşa de mizerii şi acuze care ne asaltează şi suntem aproape obligaţi să le suportăm, parcă prea idilic ar fi subiectul cu anii copilăriei, tinereţii, ei Doamne, cine se mai gândeşte la asta, astăzi ?, deşi ar trebui să ne facem timp să realizăm de unde am pornit, cât de greu sau uşor a fost şi cât am adunat la înţelepciune? sau nu am adunat, ci am risipit sau ne risipim pe noi înşine în dispute infinte......
În ce societate trăim noi astăzi ? de cine suntem dirijaţi, manipulaţi ? democratică nu prea este, capitalistă nici atâta, comunistă nici pe departe, tranzitorie spre ceva...nu, pentru că ştim unde vrem să ajungem, în dezvoltare nici atât, pentru că vedem că , pe zi ce trece sărăcim mai mult, în ciuda statisticilor înfloritoare şi profund manipulatorii....ce să înţeleagă omul simplu, care munceşte de dimineaţă până seara, într-un loc de muncă, care în statistici este unul "acoperitor pentru coşul zilnic"?
De fapt acel OM, nu mai apucă să gândească ce e cu el, e prea prins de preţuri, de miraje cu "6 din 49", de "elodii si magde ciumac", de oferte supertentante de a beneficia de porţii de fericire , drămuite cu grijă de marile concerne economice, de promisiuni de bunăstare într-un viitor prea îndepărtat de viaţa lui scurtă şi plină de sacrificii.....şi este bine pentru ăilalţi de ştiu ce şi cum se va scumpi benzina, pâinea.....dreptatea.....da bine zis, dreptatea, ce o mai fi însemnând şi asta?
Cât costă dreptatea? Cine o poate da şi cui i se poate face favorul de a i se recunoaşte aceasta ?
Baţi la uşile mari, somptuoase, ale justiţiei şi te duce această mare şi deşteaptă doamnă la calendele greceşti să speri că o vei vedea vreodată.....pe ea, dreptatea, nu pe altcineva, dar dacă între un biet amărât petent şi doamna de mai sus, se interpune un sfat, o intervenţie, o vorbă, chiar că n-o mai vezi niciodată.....greşesc ? unii vor zice că da, alţii vor spune că am dreptate să spun asta, dar oricum nu contează pentru "ăilalţii" de mai sus.
Suntem la o mare cotitură a istoriei, greu de dus, fiecare plăteşte un tribut acestei stări de lucruri, fiecare român, ori de aici, ori plecat în afară, suferă.....cel puţin aşa văd eu lucrurile, iar dacă cei care decid soarta acestui neam, nu "prind" cu fineţea gândirii (dacă o au)aceste semnale de descompunere a noastră, ca neam, va fi vai şi amar de noi.
E ca în Vechiul Testament, când tot poporul aştepta un Salvator, un Mesia care să-i scoată din starea în care erau, noi putem spera la acest lucru? măcar?
Igor nu mă lasă, îmi indică nişte posibili agresori, în curte, vedenii de câine "vigilent", tot o speranţă că cineva va sări să ne apere de răutatea unora programaţi să distrugă neamul acesta, mai există...
Mai vorbim,

Constantin Conţac