Fapt divers cu legi şi interpretări de caterinca

Scriu aceste rânduri din două motive:

• unul, se pare că voi avea mai mult timp să mi-l dedic mie,
• iar al doilea motiv, aş dori să se folosească de cele scrise aici, cei care vor fi angrenaţi în viitoarele alegeri şi care, normal, vor dori ca legea să fie respectată.

Incerc să fiu puţin mai explicit, legat de cel de-al doilea motiv şi anume:

Legea 67/2004, art. 121, la aliniatul 2, arată că, numai hotărârile instanţelor de judecată, pot fi definitive şi irevocabile şi DOAR împotriva lor, nu există căi de atac.

În schimb, Hotarârile emise de Birourile electorale, inclusiv Biroul Electoral Central(BEC),sunt acte cu caracter jurisdicţional, emise de organe administrative, iar aceste acte, pot fi atacate îm justiţie, potrivit Legii Contenciosului administrativ, reglementare clară, stabilită prin Decizia Curţii Constituţionale, nr. 325/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 969/21.10.2004. Această soluţie stabilită prin Decizia sus menţionată, este temeinic justificată şi motivată de instanţa constituţională, în baza prevederilor art. 21, alin. 1 şi 2, din Constituţia României. cât şi a art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale(CEDO), potrivit cărora, nu poate fi refuzat accesul la justiţie, nimănui.

Deci nu este de conceput, autoritatea de lucru judecat, al unui act emis de un organ administrativ, cu caracter jurisdictional, câtă vreme, nu există o Hotărâre a unei instanţe de judecată, definitivă şi irevocabilă. În consecinţă, Birourile electorale, nu au competenţe de a emite acte definitive şi irevocabile, drept urmare BEC, prin Hotărârea nr. 138/06.06.2008, a săvârşit o MARE eroare sau chiar un abuz grosolan.

Încerc să fac publice toate acestea, având în vedere Dosarul nr. 2848/40/2008, de pe lângă Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a cărui "soluţionare" s-a făcut cu încălcarea voită a actelor sus menţionate.

Stau şi mă întreb ? Pentru ce se mai fac alegeri, aşa zise libere şi democratice, dacă legea se încalcă şi rezultatele acestora se pot face frumos din condei, fără ca nimeni să păţească ceva ? şi mai mult decât atât, autoritatea supremă(BEC) o încalcă cu brio? Sunt la o vârstă, când pot să-mi permit să fac cât de cât nişte aprecieri asupra modului de respectare a legalităţii. Afirm cu mare durere că niciodată, până în prezent, nu s-a încălcat atât de vizibil şi abuziv, legea! Nici pe vremea comuniştilor. Atunci, în acea vreme, legea era lege, orice individ dacă avea o nemulţumire, era cât de cât ascultat, era tratat în limitele legii, nu cu aprecieri fără acoperire- bine, bine veţi spune, vă întrebaţi, dacă susţin acele vremuri?

Răspunsul este NU, atunci, pericolul era că nu se respectau valorile, totul era dirijat, iar cine nu făcea nimic şi "era cuminte", era şi bun, deci mă întreb, când era mai bine? Când legea era lege şi nimeni nu făcea nimic sau acum când legea este încălcată în picioare şi toţi fac câte ceva, pe lângă ea, exemple aşa zis minore: elevii bat profesori, puşcăriaşii vor condiţii de hotel de 5 stele, copiii îşi omoară părinţii, bătrânii sunt omorâţi de tâlhari minori, iar cel care mai are un sentiment de patriotism, este luat drept ultranaţionalist, prietenul îţi devine duşman, dragostea se transformă în ură, naţiunea se transformă în specie, etc.

Mă întreb cu durere, până unde mergem ? dacă, până în 2012, an de cotitură, zic unii, ne vom comporta aşa, spre ce ne îndreptăm, oameni buni? Veţi zice, o fi supărat Conţac, că nu a căştigat şi de-aia zice....ei bine, m-am luptat ca un om dârz, însă îmi dau seama că sistemul în care trăim, este atât de ticăloşit, cui o fi aparţinând sintagma?, că nu văd pentru copiii noştri vreo rază de speranţă. Trist dar adevarat !Ce se va alege de acest popor ? Nu pot răspunde, dar în minte îmi sună căteva cuvinte, rostite de o anumită personalitate, mai ieri, în cadru festiv: "voi reda botoşănenilor, DEMNITATEA " ! Stau şi mă întreb, cunoaşte el, la cine se află, Demnitatea fiind atât de bine ţinută ascunsă, de n-o găsesc bieţii botoşăneni?

Ştie el care este hoţul Demnităţii ?sau poate chiar el o ascunde şi o va reda, funcţie de starea de binedispozitie a măriei sale, botoşănenilor? Nu prea cred ! Eu cred că nu ştie ce înseamnă demnitate, eu voi încerca să-i spun, să ştie o dată pentru totdeauna: DEMNITATEA ESTE ÎN FIECARE INDIVID, se naşte cu ea, creşte cu ea şi moare cu ea.

Este tot atât de adevarat că, la majoritatea oamenilor, această calitate, a demnităţii, există, iar noi toţi la un loc, formăm poporul român. Doar cei care nu o au, cred că nu există sau că-i furată sau ascunsă şi se erijează în salvatorii naţiunii, promitând oamenilor că merg să o caute şi să le-o dea. Poate că nu la noi se referea.

Nu vreau să fiu răutăcios, aşa că mă opresc aici.

Pe viitor, mai vorbim.

Conţac Constantin

Dreptatea(ca şi adevărul !) umblă cu capul spart; ai bani-ai dreptate; ai tupeu-ai dreptate, n-ai dreptate, parte-ţi face MINCIUNA !

Se întâmplă în România, în secolul 21, o ţară europeană şi democratică.

Alegerile, se pare că s-au terminat, aşa zic autorităţile, cărora le pasă să se termine într-un anumit fel, ca şi rezultate.

Aş vrea să fac un scurt comentariu, pe marginea lor, însă nu ştiu în numele cui să-l fac?

• ca autoritate, nu este problema autorităţii, zic judecătorii
• ca cetăţean, nu ai voie, pentru că nu mai ştiu ce înseamnă noţiunea de cetăţean, în viziunea unora, care socotesc numărul de cetăţeni, ca fiind un bloc de mărşăluitori în numele celor care vremelnic conduc, buni de votat şi plătit taxe
• ca om liber, această noţiune demult nu mai există
• ca om politic, nu ai voie, doar în nume propriu
• în nume propriu - nu ai nume, căci eşti un biet cetăţean, strivit de statistici sforăitoare, închingiuit sub povara autorităţii celor cocoţaţi în instituţii plătite să ascundă adevărul

Mă întreb dacă mai existăm, dacă mai suntem cetăţenii unei ţări, dacă mai suntem OAMENI, dacă mai facem parte dintr-o ţară ?, dacă da, cum se numeşte ea? Îmi pun aceste întrebări, deoarece, indiferent cum te adresezi autorităţilor, tu de fapt nu exişti, nu eşti recunoscut ca fiinţă a lui Dumnezeu, sub nicio formă. Aceste întrebări îmi frământă mintea, din următoarele motive:

1. Se fură buletine de vot, se fură rezultatele alegerilor, se falsifică procesele verbale, s-au văzut cu ochiul liber abuzurile grosolane şi de neimaginat, al cumpărării voturilor, se mai şi greşeşte, însă culmea, nici nu ai voie să te pronunţi asupra lor. Vorbesc despre recenta contestaţie, făcută de un partid, înregistrată la partid, semnată de preşedintele partidului, ştampilată cu ştampila partidului şi n-a fost numai o contestaţie ci două, argumentate, nu de florile mărului. Aceste două documente au nr. de înregistrare, înaintate în urma constatării unor flagrante încălcări ale legii şi care au fost respinse de Biroul Electoral Central, pe motiv că sunt făcute , în nume propriu.

N-am zis că se adevereşte vorba ce circulă prin popor " legea este făcută să fie încălcată şi e pentru proşti"(aţi auzit-o, nu?), proştii fiind noi cetăţenii care suntem obligaţi s-o respectăm. Eu unul, am respectat legea, n-am permis încălcarea ei, nu m-am angrenat în codoşii care încalcă legea, deci sunt printre cei mulţi şi proşti, ar zice hoţii deştepţi.

Dar să revin, referitor la contestaţie, în interiorul acesteia, se arătau aspectele legate de abuzurile în procesul de elaborare a proceselor verbale, cu modificări de documente, cu ştersături, cu pagini lipsă, nereguli care au afectat rezultatul alegerilor pentru candidatul din partea partidului, care era unul singur, nu doi. Or mai fi şi alte nereguli, însă stau ascunse căci sunt făcute la întunericul nopţii.

Pe bună dreptate, stai şi te întrebi, ce fel de lege avem, pentru cine e făcută şi cine o judecă? Stau şi mă întreb, cum ar fi reacţionat această omisie de analizare a contestaţiilor, dacă persoana respectivă, incriminată, ar fi comis o crimă, pentru cauza partidului? Ar fi fost legată de mâini şi de picioare, fără a dispune măsurile legale(care or mai fi şi astea?), deoarece responsabilitatea partidului nu există, nu există în dreptul lui, decât nişte iniţiale, ca de ex: PSD, PNL,PDL,PRM, PNG, etc., adică ce-s astea în afară de nişte litere?

E FOARTE GRAV ! NE FURĂM CĂCIULA, SINGURI !

Încă sunt cuminţi românii, cei mulţi, care au grijă să-şi plătească dările, să nu comită fărădelegi, să nu jignească, să nu omoare, tot din frică de lege. Care lege? Aia de o toţi violează toţi, ca să iasă basma curată. Adică nu chiar toţi, numai cei care ştiu cât costă şi au cu ce să plătească preţul.

Dacă se va continua aşa, ne vom fura propria demnitate de ROMÂNI, aparţinând unei ţări, pentru care străbunii noştri, au murit apărând-o cu dragoste şi credinţă şi care, pe zi ce trece se diluează, în noţiuni relative.

Nu sunt vorbe în vânt, nici spuse la supărare şi disperare, vă rog să cugetaţi la rându-vă la ceea ce se petrece în jurul nostru, în "n" cazuri, ce privesc pe "n" români disperaţi, în căutarea dreptăţii, pierdută pe holul tribunalelor.

Astfel, constatăm că tot felul de neaveniţi, fac legea în ţărişoara noastră, care ne este dragă, aceştia părăsind ţara lor, în care legea este lege şi respectată. Aici, în România este un paradis nu alta, le merg toate măgăriile, în faţa românilor cuminţi, atenti si cu gura căscată, la ce prostii mai debitează herconsultantul străin.

Bine, bine, o să spuneţi că zic toate astea la nervi, din frustrare că am fost declarat învins în alegeri. Nu este aşa!

Vă asigur că sunt mai puternic decât vă puteţi imagina !, deşi mulţi îmi poartă pomenile, să mai înhaţe o gură de colivă, fiind încă sub influenţa lui Bachus.

Stau şi mă gândesc la cei 4 ani, care urmează, cu ce ochi se vor uita aceia care au conştiinţa încărcată, de ruşinea umilinţei cu care au plătit voturile adăugate în plus, ca să iasă căştigători? Dar cred că vorbim de lucruri sfinte, sentimentul de conştiinţă se atrofiază la unii atât de mult, încât nici ei nu mai ştiu ce înseamnă, sau îl ştiu numai aşa, din dicţionar.

Oameni de bună credinţă !, uitaţi-vă la ei, fotografiaţi-i, cântăriţi-i şi veţi vedea cum vor arăta peste 4 ani. A nu se înţelege că că se vor îmbogăţi, că vor pune pe ei câteva kg, până la urmă, fiecare arată cum l-a dat Dumnezeu, ci mă refer la faptul că vor fi obosiţi, terminaţi, având tinicheaua neputinţei, a minciunii, etc, şi zic astea pentru că, toate gogoriţele declarate în programele lor, frizează nerespectarea legii în proporţie de 90%. Munca de administraţie nu este uşoară, vor vedea asta curând.

Am spus toate astea pentru că, începând de mâine, toţi cei ce au lucrat cu minciuna împotriva mea, vor fi obligaţi, încetul cu încetul, să vadă adevarata faţă a cinstei, seriozităţii şi respectului faţă de lege.

O să spuneţi că respingerea nefondată a contestaţiei este o greşeală, poate mi-a provocat nemulţumirea, dar pentru mine, vă spun totuşi că nu e o chestiune pe care am dreptul s-o tratez uşor. De ce anume? Iată de ce, număr mai departe argumentele:

2. În calitatea pe care am avut-o, de preşedinte , toate sesizările mele şi contestaţiile au fost călcate în picioare. Exemplific:

• toate licitaţiile de la Primăria unui municipiu, au fost ţinute de o comisie, în care membrii comisiei, erau subordonaţi primarulu; naşul primarului, cumătri şi aşa mai departe. A se reţine că în această comisie, nu au existat reprezentanţii statului român. Mă întreb, ce reprezintă pentru aceştia, statul român? Nimic. Afaceri de zeci de miliarde. Acum am înţeles de unde vin sumele enorme cheltuite în campanie? Iarăşi mă întreb, aceşti mici, mari investitori, vor cotiza din sudoarea lor încă 4 ani? dacă da-atunci vai de ţărişoara asta(adică de noi toţi, plătitori de taxe şi impozite locale), dacă nu-atunci vai de ei, vor fi scoşi pe făraş.

Cum e posibil, mergând într-un taxi, nefiind recunoscut de şofer, din discuţii, acesta mi-a spus că vor vota primarul, că dacă fac altfel, li s-a spus că le retrage licenţa, primăria, licenţă, pe care cine ştie cât au plătit. Spunea amuzat şoferul că avea un balon roşu pentru fetiţa lui, prin maşină şi l-au ameninţat unii din campania primarului că să distrugă balonul, altfel îi saltă licenţa de execuţie a serviciului. Frumos din partea instituţiei respective, dacă s-a ajuns până aici, ce mai urmează? să ne interzică să ne luăm haine colorate în roşu, galben, verde, albastru, etc,vor face o lege să ne oblige să ne îmbrăcăm în portocaliu, culoare foarte frumoasă de altfel, dar care în exces, devine monotonă.

Mă întreb, până unde veţi ceda ?, voi cei care munciţi din zori şi până în noapte, pentru un salariu minim pe economie? Voi cei mulţi, realizaţi că zilnic, le adăugaţi putere, prin smulgerea propriei dumneavoastră puteri, cedându-le-o atât de uşor?Cedând această putere atât de uşor nu veţi câştiga decât lipsa lor de respect pentru dumneavoastră înşivă.

Nu realizaţi că, într-o zi, ei vor deveni foarte puternici, iar dumneavoastră, sleiţi de puteri, datornici, în poziţia de sclavi. Rezultatul: când nu veţi mai fi în stare să munciţi, să vă plătiţi dările tot mai mari, stabilite de ei, tot mai mulţi şi mai flămânzi, vă vor ignora la uşa spitalelor, sau în gară. Greşesc? Dă Doamne să greşesc !

Nu închei, fără a mai face o observaţie. Am intrat în politică în 1994, ca independent. Mă întâlneam cu oamenii, din toate categoriile, am observat că atunci oamenii erau mai viguroşi, sănătoşi, politicoşi, curaţi la suflet, îngrijit îmbrăcaţi. Ce vreau să vă spun ? şi mă îngrijorează, în această campanie, am întâlnit oameni slabi, bolnavi, fără speranţă, lipsiţi de dorinţa de a trăi, de a lupta pentru propriile lor familii, lasându-se în voia sorţii. Mulţi, prea mulţi, pe unii i-am mai ajutat cu câte ceva, din omenie, însă oameni buni, când vezi că nu mai au forţa interioară de a spera, îţi pui întrebarea firească, ca om: spre unde ne îndreptăm? ce va mai fi şi cu România, mă gândesc că nu numai aici este această situaţie. Mi-e milă de români, de România . Vă vorbeşte un om care a suferit la rândul lui în trecut, care ştie durerile celuilalt şi care a văzut multe în istoria noastră. Oare n-o să se distrugă neamul ăsta? Mă întreb şi vă întrebaţi de ce spun toate astea?

Pentru că nimeni nu-i preţuieşte pe români, zilnic îi alimentează cu cele mai proaste băuturi, mîncăruri contrafăcute, emisiuni televizate de tâmpit poporul şi care-l ţin în neştiinţă şi naivităţi, dar mai mult decât orice, se distribuie băutură contrafăcută, non stop, pentru oameni flămânzi, rezultatul? niciodată n-o să fie treji să se poată conduce, alţii vor hotărâ pentru ei, îi folosesc ca unelte împotriva celor care încearcă să-i avertizeze: atenţie, sunteţi în pericol, sunteţi minţiţi, cumpăraţi, folosiţi pentru alte scopuri, iar când nu mai puteţi lucra pentru ei, vă exterminează sau nu......mai bine, vă ignoră, lasându-vă să strigaţi după ajutor, până vă stingeţi. Este un scenariu care poate fi veridic, de altfel sunt cazuri o mie, gândiţi-vă!

Mai este de spus ceva: cânva scriam pe blog despre o jigodie. Nu ştiu cine a pronunţat prima dată acest cuvânt, dar cert este că jigodia este un specimen care n-are cum să-şi schimbe pielea, aşa rămâne până crapă. De ce spun astea? In diferite sondaje, după "înţelepciunea, capacitatea intelectulă şi de formare", ca formator de opinie strâmbă, această jigodie, "informa" cititorii, că un contracandidat, îmi suflă în ceafă, înşirând pe două pagini scumpe, prostii argumentate tot cu prostii. "Stimată" jigodie, acum realizez că trăieşti cu capul în jos, ca liliecii şi judeci cu picioarele, bănuiesc că numai aşa consideri, degetele de la picioare , ceafă. Şi încă ceva!

Voi reveni, s-ar putea să am chef mai mult timp să scriu pe blog, sau poate că nu merită jigodia să fie gratulată cu atenţie. Oare pe unde se gudură acum? împrăştie microbi pe sub mese, cred că pe la toţi cei care îl mângâie pe ceafa lui, care se găseşte unde-i sunt picioarele, pe post de pixuri.

Sigur, peste ani, se va găsi leac şi pentru jigodiile, asortate cu fiţuicile care consumă hârtia de pomană, se vor pierde, cum se întâmplă zilnic, pe la WC-urile din casele oamenilor, din lipsă de hărtie igienică,dar adevărul zis de mine va rămîne, căci nu aşa:

"Dreptatea-i ca lemnul cel uşor, care-l apasă în apă şi tot cândva, iese deasupra"!

Al dvs. credincios,

Conţac Constantin

Jigodia care mozoleşte judeţul

Mi-am zis că în perioada campaniei electorale, nu voi scrie pe blog, însă constat că în cele 20 zile de la începerea acestei campanii, un anumit ziar local, care se vrea de adâncă respiraţie obiectivă în media locală, foarte locală, chiar punctuală, se tot ţine de coada mea, precum un animal al nimănui, bolnav şi plin de râie, căruia în popor i se mai spune JIGODIE.
De jigodie, nu te poţi feri, căci disperarea în care se află, dă buzna peste oricine, cu orice risc. Care este riscul jigodiei, la care fac referire ? , există riscul de a deveni inpopulară, fără conţinut, aservită şi vădit părtinitoare. Ce poate însăila în ziarul păstorit de el, această jigodie?
Ceea ce i se comandă sau dacă nu are comenzi, vomită veninul din el. Cum arată o jigodie cu venin ? Mic, urât, plin de ciucuri, infect pe dinafară dar şi pe dinăuntru. Cu ce se ocupă o jigodie locală ? Cu jefuirea bunului simţ. Nu-l pui în vitrină, nu-l saluţi de câte ori vrea, el latră. Asta e jigodia. Pe cât adună gunoi în suflet şi acţiune, pe atât devine un monstru mic şi rău, lătrător şi ciufut.
N-are cum s-ajute Dumnezeu la o astfel de creatură îngâmfată şi mică la suflet, adună, adună şi deodat se scufundă cu gunoi cu tot.
Vă cer scuze, dragi botoşăneni, pentru limbajul plastic folosit, însă despre jigodiile cântătoare din presa locală, n-am să mai scriu, pentru simplul fapt că nu merită atâta atenţie, mai ales ca există riscul să te molipseşti de la ei, de boli de piele şi de cap.
Feriţi-vă de jigodii, nu le daţi atenţie, daţi cu antimolii şi spray lacrimogen, la nevoie câte un şut în fund, pe unde nu-s bube.
În rest, oamenii oameni sunt mai mulţi şi ştiu să facă diferenţa între minciună şi adevăr, între comenzi bănoase şi conştiinţă, între ziar şi fiţuică colorată.
Al dvs. credincios,
Constantin Conţac

Câteva răspunsuri prietenilor de de blog

Ø Stimate Domn Dudău Valentin,

Vă mulţumesc pentru mesaj, cu scuzele necesare, pentru întârziere(timpul îmi este ocupat mereu),încerc să vă răspund la întrebările dvs.
1. Referitor la solicitarea dvs., vă răspund următoarele: am apreciat modul detaliat în care îmi explicaţi cum sunt poziţionate căile rutiere, sau mai bine zis de acces, către satul Dacia, însă pentru informarea dvs., vă comunic că pe cînd eram copil de 12-13 ani, părinţii mei, chiar dacă s-au născut şi trăit în municipiul Botoşani, deţineau la marginea satului dvstră, o falcie de pământ (1,5 ha) iar eu pe atunci, cu mijlocul de transport de la vremea respectivă(căruţa), am fost de multe ori la acest teren. Îmi amintesc că într-o primăvară, chiar am rămas peste una din nopţi, de joi spre vineri, să terminăm de arat, iar vineri, a doua zi era „Izvorul tămăduirii”, iar satul arăta în sărbătoare. Era frumos, privit cu ochi de copil.
2. Este adevărată afirmaţia dvstră, pe care o enunţaţi în scrisoare că legăturile cu localităţile învecinate, sa fac pe căte o cărare de 2 m.
3. Uitaţi ce m-am gândit domnule drd. Dudău V: vă propun să luaţi legatura cu sătenii dvstră, faceţi şanţuri laterale, marcaţi un drum sau mă rog, toate trei(cel din Nicşeni, cel din Costeşti sau cel ce duce spre casa Bilan, Şoseaua Botoşani-Săveni), eu obligându-mă să vă ajut cu împietruirea. Îmi pare rău că trebuie să vă spun, pe uliţele satului, s-a pus piatră, dar şi aici lipsesc şanţurile şi la ultima vizită a mea prin zonă, am văzut la faţa locului cum stau uliţele pietruite în apă.
Consideraţi că pentru cele câteva voturi, ar trebui să mă puneţi să sap şanţuri, fie pe o lungime de 10 km pentru un drum, sau poate pentru toate trei drumurile, cam 30 km, la care s-ar mai adăuga cca 2-3 km pentru şanţurile din perimetrul aşezării. Mă gândesc, domnule drd. Dudău că ar fi timpul ca cei din comunitate să se implice mai mult în nevoile acelei comunităţi, bineînţeles ajutaţi de cei în drept, nu mai spun că au fost cazuri descrise ca şi dvs., am trimis să fie ajutaţi şi se fura pietrişul noaptea, chiar aşezat pe drum. Unde este spiritul civic? S-a pierdut oare ? Dacă da, haideţi să încercăm să-l găsim din nou, chiar şi numai pentru faptul că este vorba de localitatea în care trăim. Dar mai e cale lungă…..
4. Pentru copiii ce merg în altă localitate, personal în 2007, le-am găsit şi transferat, un microbuz cu 16 locuri.
5. Gândesc că dacă ar fi voinţă comună, s-ar rezolva problemele de transport.
6. Mă informaţi că aţi evadat acum 25 de ani şi acum, când vreţi să vă întoarceţi, sunteţi complet dezamăgit, de ceea ce se găseşte în satul Dacia, vă cred, democraţia vă dă dreptul să vă adresaţi unde doriţi dvstră, aveţi aceste posibilităţi, sunteţi liber să vă adresaţi cui doriţi dvstră.

Menţiune : eu sunt născut în Botoşani, pe strada Tătarilor, stradă lungă de 1300 m, stradă de pământ. În 1964-1966, noi tinerii de pe această stradă, am amenajat cum am putut şi am construit o cărare lată de 40 cm. Ulterior în anii 1980, prin contribuţie personală, am pus piatra, revoluţia din 1989, găsind întrucâtva strada pietruită. Şi azi arată tot aşa ca acum 30 ani. Atât am putut face, administrarea municipiului o face altcineva. Mă întreb, deoarece şi eu am fost plecat, dar am avut în vedere suferinţa celor din mijlocul cărora am plecat.
N-o să vă vină să credeţi, prin anii 1956, am participat activ la lucrările de aducere a curentului electric pe strada unde m-am născut, pe atunci, dacă vă amintiţi, aceste linii se montau pe stâlpi de lemn, pentru care trebuiau săpate gropi adânci. Vă rog să mă credeţi, mergeam la Şcoala nr. 3 , pe strada T.Vladimirescu, era şcoala, acasă însă învăţam la lampă, aşa erau condiţiile, pentru mai toţi românii.
E bine că am avansat, în aceşti ani, este de neconceput acest lucru să mai fie cum a fost, însă cred că am pierdut cu toţii la capitolul spirit civic, responsabilitate, lipsă de apreciere pentru un lucru obţinut uşor şi mai ales făcut de alţii.



Ø Domnului Anonim

Aveţi dreptate, am fost comentat mult că am interese cu drumurile, ce bine ar fi dacă toate drumurile din judeţ ar fi bine puse la punct, chiar n-aş mai avea nici un interes, decât să mă bucur că măcar din punctul acesta de vedere, am rezolvat o problemă dureroasă pentru unii din concetăţenii noştri. Probabil că odată ce ar fi gata reparate, m-aş gândi, că la aşa drumuri , putem invita investitori acasă aici, poate chiar din cei plecaţi şi care au o sumă de investit, nu mai zic că altă faţă are o localitate cu drumuri bune, legăturile dintre aceste localităţi, foarte bune fiind, nu am mai avea de reparat la maşini, ce mai altă viaţă. E clar că un drum consumă bani, pentru că necesită întreţinere, însă nu am inventat noi nuca, avem atribuţii, pe linie de Consiliu Judeţean, în privinţa drumurilor judeţene, bineînţeles de sprijin şi pentru cele comunale, săteşti, ca să nu mai spun, o buna colaborare se impune în privinţa drumurilor naţionale, administrate la nivel central.
Un drum de construit, pietruit, reabilitat, modernizat, costă mult, însă se justifică prin impactul socio-economic asupra zonei, aşa că din punctul acesta de vedere, da, am interese ca toate drumurile din judeţul Botoşani să fie cât mai bune, foarte bune.

Ø Referitor la cetăţeanul venit din Spania, aveţi dreptate domnule, nu ar trebui să se pronunţe unii sau alţii asupra celor plecaţi. Eu ştiu că mulţi din cei plecaţi, nu au făcut-o de drag, de florile mărului, au ales să meargă pentru a depăşi o strâmtorare financiară, poate cu mari sacrificii sufleteşti şi umane. Nu contează ce se munceşte în Italia, Spania, până la urmă orice muncă care o faci în condiţii respectabile, merită aprecierea, fiecare cu ce se pricepe să facă. Adevărat, domnule anonim, cei care au ales să plece au echilibrat balanţa valutară a României, în momentele ei critice, sunt bani care intră în ţară, în absenţa exporturilor care nu se ridică la nivelul aşteptărilor, suntem încă în tranziţie, e nevoie de activitate, de producţie, de export, de valuat ceea ce producem, dacă producem, altfel, ne va greu. Sar de la propria mea analiză economică, dacă nu spun prea mult, chiar n-aş pune un preţ prea mare pe analiştii acestei tranziţii în care trăim.
Domnule Anonim, nu trebuie să luaţi toate opiniile unora sau ale altora în seamă şi asta pentru că unii cred că deţin cheia inteligenţei şi cunoaşterii şi o ţin acunsă în papuci, la loc ascuns.


Cu RESPECT,
Constantin Conţac

Lumină şi semne

O zi frumoasă, nu prea călduroasă, termometrul arăta la ora 13,00, o temperatură de 17 "grade caldură", cum zic moldovenii din bătrâni. Şi eu mi-s moldovean, vorbesc modoveneşte, nu mi-e ruşine cu accentul neaoş, chiar dacă pe unii cică îi zgârâie la urechi, neprecupeţind nici o ocazie de a-l ironiza(pe el, accentul şi nu numai) prin ziare, pe la reuniuni de gaşcă, serate literare, etc. Adevărul e că, moldovenii, până la urmă, au dialectul cel mai apropiat de limba română literară, zic exegeţii limbii, da bine ,sunt cam mulţi de "ş" 'şi "ţ", când vorbesc apăsat. E bine, asta e un semn că nu ne pierdem cu firea în faţa valului de europenism şi modernism, nu suntem primii, francezii sunt mai naţionalişti, ne-au luat-o înainte, chiar dacă au fondat Uniunea. Să o lăsăm pe asta acum, să vorbesc despre ce mi-am propus eu să scriu azi, într-o zi sfântă, care le precede pe celelalte, ale Paştelui.
Suntem în sâmbăta mare, aşteptăm Învierea Domnului IIsus, când este bine să uităm de toate răutăţile, să încercăm să ne apropiem cu toată fiinţa de Dumnezeu, să fim mai buni, mai iubitori, toleranţi şi recunoscători, cel puţin, astea sunt simţămintele care le simt în suflet, acum, ca om, păcătos ce sunt. Da, sunt pământean, de foarte multe ori am uitat de Dumnezeu, am comis lucruri de neiertat, respingătoare, obraznice, cu ştiinţă, chiar ştiind că acestea nu-i sunt Lui bineplăcute, forţându-I bunăvoinţa, până când ? recunosc de o mie de ori că n-am făcut bine.....şi m-aţi prins , dragi prieteni, într-o stare de autoanaliză, de cercetare interioară, a ceea ce am în gând...nu mi-e ruşine să spun, să povestesc....am spus-o în post şi la preotul duhovnic, asta ca să nu vă aprindeţi repede, să-mi spuneţi: "du-te domnule la preot şi spune, nu nouă", ei bine, nu, vreau să-mi deschid sufletul aici, pe blog.....în văzul lumii, îmi spunea un călugăr odată, la o mănăstire că, mărturisile înainte vreme, la primii creştini erau colective, în gura mare , fiecare, de faţă cu ceilalţi, îşi spuneau of-ul....era sigur o formă de corijare în prezenţa aproapelui, căci nu puteai merge mereu să spui aceleaşi păcate, ţi-era ruşine, până într-o zi când te lăsai de ele.
Mi-amintesc de mine, acum câţiva ani, ce am trăit eu, în evenimente care au legătură cu credinţa, cu Biserica noastră....fapte care o dată trăite, m-au marcat, mi-au înnobilat sufletul, prin experienţele trăite......unora, poate să li se pară nimic, însă pe mine m-au chemat la înţelepciunea Lui Dumnezeu......
În 1998, după decesul tatălui meu, într-o zi de 13 iulie, vrând, nevrând, mă trezeam dis de dimineaţă( îmi făcusem un scop din asta), aproape zilnic, la poarta cimitirului Eternitatea, unde era înmormântat. Nu vă ascund faptul că, pentru mine, tata a fost un model, singurul de altfel, care şi acum mă urmăreşte în tot ce fac. În sensul cel mai bun. Cred că fiecare copil, tânăr, apoi adult, are un model.
Şi cum spuneam, ajungeam zilnic la cimitirul Eternitatea, mă dădeam jos din maşină, mergeam până la mormânt, verificam dacă totul este aranjat cum trebuie, flori, lumânări, dacă este curat....constatam încă o dată că totul este în regulă şi că nu ar trebui să vin zilnic, pur şi simplu să constat că nu aveam nimic de făcut.
Un alt fapt este acela că, aproape noapte de noapte, îl visam pe tatal meu, nu reţineam exact ce vorbeam cu el, eu îi promiteam ceva anume, mă chinuiam să-mi amintesc,a doua zi, nu-mi aminteam, cert este că, aveam impresia că mereu el îmi cere ceva. Prietenii îmi ziceau că trebuie să fac pomeniri pentru el, ceea ce am şi făcut deseori, însă parcă totul era în zadar, deoarece iar îl visam, cerându-mi să ceva să fac pentru el. Vă spun adevărul, vă rog să mă credeţi.
Acest lucru a durat aproape 6 luni, când în luna decembrie a aceluiaşi an, am plecat pentru zece zile în Israel, a fost o întâmplare, nu mi-am propus să merg atunci, a fost o ocazie. Acolo, în Israel, pe pământul sfânt, am avut ocazia să văd cu ochii, ceea ce era scris în Biblie. Aici, fac o paranteză să vă spun cum vine cu Cartea cărţilor, adică Biblia noastră şi nu numai a noastră, a neamurilor de pe Pământ: În 1986, trimestrul I, îmi venise rândul la comanda Unităţii de transporturi, care era detaşată la lucrările de la Canalul Cernavodă-Agigea. Se lucra 12 ore, iar celelalte 12 ore erau pentru odihnă, adică timp liber.
Fiul meu, Liviu, urma ca în acel an, să termine liceul şi să dea la facultate. La plecarea mea de acasă, din Botoşani, spre Constanţa, m-am oprit pe drum, să iau masa, la Hanul lui Conache, care-l ştie toată lumea. Stând eu la masă, o bătrână a venit cu cerşitul, cum se întâmplă pe la noi, i-am dat câţiva lei, iar ea m-a îndemnat să citesc Biblia, dar musai, în 40 zile, la începutul cititului să-mi pun o dorinţă. M-a pus pe gânduri bătrâna...în sinea mea.
Ajuns la locul de cazare, în Constanţa, loc în care am stat 3 luni, iar mai apoi, câteva luni, timp de 11 ani(tinerii de azi nu ştiu, dar pe vremea aceea, mort, copt, mai ales transporturile din toată ţara, mergeau la Canal, cum se spunea, la construcţia căror obiective de pe Dunăre, toţi românii au contribuit), într-o zi a venit pe acolo, un bişniţar, cum este jargonul, cu tot felul de lucruri de vânzare. Ştiţi dvs., ce comerţ se practica pe atunci, de către mulţi, mai ales prin Constanţa, Galaţi, Brăila, Timişoara, etc... Ei bine, acel om, avea, printre alte lucruri, culmea şi o Biblie....era frumos copertată, scrisă îngrijit, mi-a plăcut şi am luat-o, alături de alte nimicuri care nu le găseai în magazin: cafea, sapun,etc.
Ce mi-a spus bătrâna, mi-a rămas întipărit în minte, avându-l şi pe tatăl meu în gând....aşa că, în timpul meu liber, mi-am propus să citesc Cartea Sfântă. Am împărţit-o în 35 de părţi, cu o rezervă de 5 zile, din cele 40 şi în fiecare seară, nu mă culcam, pănă nu citeam partea de carte ce mi-am programat-o. Mi-a plăcut, am aflat atâtea informaţii despre viaţa înainte de Hristos, fapte istorice de altfel din viaţa poporului evreu, despre tradiţiile de atunci, totodată despre Noul Testament, despre fapte după trecerea Lui de pe Pământ, încât am fost deosebit de impresionat.
Revenind acum la ce spuneam înainte, despre călătoria mea în ţara sfântă, pot spune cu tărie că ceea ce am citit e una, dar cele văzute acolo , în acea călătorie,m-au marcat foarte mult sufleteşte, deoarece înţelegeam altfel, cele spuse de ghidul nostru, parcă aş fi trăit filmul acelei Cărţi de căpătâi.Vedeam pe viu ceea ce era scris cu atâtea zeci de mii de ani înainte, despre epopeea unui popor ales de Dumnezeu. Nu ştiu dacă Biblia are o vârstă, este creaţia Lui Dumnezeu, insuflată de Duhul Sfânt, care vine de la Alfa şi merge până la Omega. Încă şi acum nu este pe deplin înţeleasă în toate sensurile Ei, de către noi, muritorii cei păcătoşi, deoarece Cuvântul Lui Dumnezeu nu se revelă oricui.

Dar să revin la vizita mea în Israel; într-una din zile, am mers cu toţii pe "Drumul Crucii" , unde am trăit o mare surpriză , pentru cine a fost acolo, dacă vă amintiţi, pe traseul de la Locul Răstignirii, ajungi la "Masa Ungerii", loc pe unde, pelerinii trec, atingând-o uşor, din mers, pe toată lungimea acestei mese, este de fapt o piatră mare cât de cât şlefuită. Am făcut şi eu acelaşi lucru şi am simţit pe loc, atingând acea piatră , o căldură invadându-mi tot corpul, căldură puternică cum n-am mai simţit niciodată în viaţa mea, preţ de 2-3 minute. Ca să treci pe lângă Masa aceea, îţi ia 7-15 secunde, ca mai apoi să continui să mergi spre locul Mormântului Sfânt. AM SIMŢIT ACEA CĂLDURĂ, PÂNĂ LA MORMÂNTUL MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS. Era o senzaţie inexplicabilă şi totodată foarte plăcută şi deosebit de liniştitoare.

La câteva zile mai apoi, am vizitat Muntele Tabor, iar la Mănăstirea ce-i poartă numele "Schimbarea la faţă", m-am rugat la una din icoanele făcătoare de minuni, aceea a Măicuţei Domnului.

În faţa acestei icoane, nevând prea mare experienţă la cum ar trebui să te rogi, am îngenunchiat şi printre altele, mi-a venit ideea să mă rog pentru tatăl meu, care-l visam, cum vă ziceam, m-am rugat ca tatăl meu să fie iertat, pentru faptul că, mi se părea mie că tata a greşit atunci când, în ultima parte a vieţii lui, nu a procedat cum trebuie în legătură cu unul din preotii, care a slujit la Biserica Uspenia din municipiu.

Povestea este aşa: la Biserica Uspenia, de care aparţineam şi noi cu familia, din copilărie, a fost un preot bun, care i-a cununat pe părinţii mei, ne-a botezat pe noi, cei cinci copii, iar pentru acel preot tatăl meu, mama, aveau o mare evlavie, chiar preotul era unul cu mare credinţă şi dragoste pentru toţi enoriaşii. Mă rog, acel preot bun a fost înlocuit de un altul, zicea lumea că e comunist şi nu prea avea treabă cu credinţa. În sfârşit, acel nou preot, venea cum era obiceiul, de Ajun, pe la casele din parohie; atunci cam făcea tata scandal că mama pregătea ce era mai bun în casă, pentru a-l întâmpina frumos şi cu respect, cu noi toţi aliniaţi, pe acel părinte. Chiar dacă tata era împotriva acelui preot comunist, cum ziceau oamenii, mama îi lua apărarea şi spunea că n-avem noi dreptul să judecăm un preot, că -l va judeca Dumnezeu, iar tata zicea că acela nu este preot ci este un comunist care îl duce în cârcâ pe D......(cel rău).

În fine, toate au trecut, până la urmă a murit şi acel preot, au venit alţii, tata a murit creştineşte, cu lumânare, la îngropăciune a avut parte de preoţi mai mulţi, respectaţi de comunitate.

Dar iar să revin, deci mă aflam îngenunchiat în faţa icoanei Maicii Domnului din Mănăstirea "Schimbarea la Faţă" şi cum vă spuneam, m-am rugat pentru tata, să-l ierte Dumnezeu dacă a păcătuit, afurisindu-l cu vorbele pe acel preot comunist.

Ei bine, aflaţi că în ziua aceea, am avut un program foarte plin de deplasări, am umblat mult şi pe la alte locuri, iar seara, în jurul orelor 23,30, m-am culcat, iar pe la ora 1 noaptea, m-am trezit(am avut senzaţia că tatăl meu a făcut asta în vis), el venise să-mi mulţumească pentru faptul că m-am rugat pentru el, afirmând clar că de altele nu duce lipsă. Cum de ţin atât de clar acest vis şi acum ? E o coincidenţă, veţi zice, e o întâmplare vor spune alţi sceptici, ei bine, sunt convins că nimic din toate astea, eu zic că este ceea ce se numeşte o formă atipică de comunicare între noi şi cei dragi, între noi şi Dumnezeu, iar dacă primim un astfel de mesaj, trebuie să nu-l desconsiderăm, aşa cum se întâmplă în iureşul de nestăvilit al vieţii noastre, plină de fleacuri.

Încă ceva, după acest vis, nu l-am mai visat obsesiv pe tatăl meu, nu mi-a mai cerut nimic.....deşi de cele creştineşti,am avut grijă să mă ocup, împreună cu surorile şi soţia.

După ani, am vrut să vă povestesc, poate şi dvs. aţi avut astfel de întâmplări, parcă aceste zile premergătoare Învierii, predispun la confesiuni, la aduceri aminte de cei dragi, care nu mai sunt.

Tot după această călătorie în Ţara Sfântă, parcă toate mi-au mers din plin, Liviu, fiul meu, a intrat la facultate in acelasi an, al doilea pe listă, cum era atunci, cu examen serios, la "Construcţii industriale", a fost un student bun, iar prin 1993, a început şi terminat şi cea de-a doua facultate la "Ştiinţe economice", celălalt băiat, Bogdan a făcut şi el două facultăţi, mi-am strunit băieţii, până i-am "scăpat" la însurătoare(glumesc), au familiile lor şi când ne adunăm cu toţii, e bucurie mare cu nepoatele. Ce să-i faci, asta-i viaţa......

Mă opresc din poveşti aici, vă doresc ca la noapte să fiţi cu toţii la Înviere pentru a lua Lumină şi să rostim cu bucurie, unii către alţii " HRISTOS A ÎNVIAT!"

Cu tot respectul,

Pentru toti botoşănenii şi toţi românii,

Conţac Constantin

Un gând bun, de Sfintele Sărbători ale Paştelui

Lumina şi Forţa Sfintelor Sărbători ale Paştelui, să vă înarmeze şi înfrumuseţeze sufletele, să vă deschidă inimile spre iubire, credinţă, înţelegere, iertare.

Să încercăm să fim mai buni, să ne bucurăm cât putem de mult de frumuseţea tuturor lucrurilor frumos orânduite de Bunul Dumnezeu, în aceste zile de sărbătoare, pentru a putea să împărtăşim şi aproapelui nostru câtuşi de puţin din această dragoste, ca o continuare a dragostei arătate de Domnul Nostru Iisus Hristos, la începuturile noastre de credinţă.

Paşte plin de bucurie tuturor botoşănenilor şi românilor în general, să avem convingerea că Lumina Invierii ne va călăuzi în tot restul anului.

Cu desebit respect,

Constantin Conţac

continuare răspunsuri

1. Domnului Anonim
Care întreabă dacă se va interveni pe DJ 282H Todireni-Răuseni-Călăraşi-Berza
Vă invit la sediul Consiliului Judeţean, pentru a discuta acest aspect, de preferinta lunea, incepand cu ora 8,45.

2. Domnului Anonim
Care se înflăcărează tot mai mult, în a explica ce înseamnă cuvântul flotă : da, se uzitează acest termen, în anumite condiţii, în conformitate cu DEX-ul: "FLÓTĂ, flote, s.f. 1. Totalitatea navelor fluviale, maritime sau aeriene ale unui stat", ori matale, le amesteci, vapoare cu tractoare si autotrenuri speciale.....în sfârşit, nici asta n-ar fi supărător, că, deh, limba română a devenit de nerecunoscut acum, astfel încât bietul DEX, abia face faţă cu noile cuvinte, adoptate în limbaj şi care se practică de către noi toţi, făcând abstracţie de legitimitatea lor, agasant este că tot te chinui să faci pe toţi botoşănenii "prosti grămadă", ştii matale, e o vorbă, "că cine zice, ăla e....."am priceput, matale eşti deşteptul, deştepţilor din Ca ca nada, noi ăştialalţi, botoşănenii, proşti. Asta e opinia dvs., pe care o respectăm.......că fiecare se exprimă exact atât cât îl duce capul!
De când mă ştiu, n-am pupat pe nimeni în.........iar cuvântul tovarăş este tot din DEX, înseamnă camarad, prieten, coleg, etc.....deci, îl putem şi acum folosi, chiar dacă, avem unele resentimente, pentru contextul în care l-am folosit cu toţii, în istoria noastră recentă.
Nu-mi propun să întreţin cu matale nicio polemică, văd că n-am cu cine, te-am invitat să vorbim, te-am invitat să-ţi spui numele...n-are rost, de azi înainte, nu-ţi voi răspunde la murdării, pentru simplul fapt că nu-mi plac zoioşii în gândire. Afirmi la un moment dat " mai bine erai alături, la spitalul de nebuni.....", nu multumesc, alaturi de cine, de matale?, nu multumesc, iti urez sănătate, multa sănătate, limpezirea gândurilor inceţoşate, cred că suferi mult .....îmi pare rău. Las să fii matale fericit, acolo în C......, să ai parte de o mică , mică satisfacţie, că, la adăpostul anonimatului, îl fac în fel şi chip pe Conţac....oamenii care mă cunosc şi care îi respect, îmi sunt de ajuns, pentru a nu-mi fi ruşine de ceea ce am trăit până acum.....bune, rele.....

3. Legat de reportajul de la Antena 1, îmi însuşesc critica, însă să ştiţi că, cele afirmate au fost în pauzele de discuţii, eu ieşindu-mi din morga clasică, din faţa aparatului de filmare.

4. Cadrele didactice spun că nu primesc de la primăriile din judeţ decât 3 tichete, de Paşte, îmi pare rău, probabil, în bugetul acestora nu a fost prinsă întreaga sumă, însă, aud că Guvernul le-ar reduce şi pe acestea, din spirit de economie, în sfârşit, dacă aţi apucat să le luaţi, e bine. În general, primăriile au fost atenţionate , la fiecare întâlnire, să aibă grijă de profesorii din comune, de medicii din comune, să facă plăţile la timp, nimeni să nu sufere. Vom avea în vedere aceste aspecte mereu, pe viitor.

5. Domnului Anonim
Care polemizează pe blog cu celalalt comentator de pe blog, din Canada, domnilor, chiar nu-mi doresc să vă jigniţi, aici pe blog, caut să păstrez un dialog cu fiecare, îmi doresc să fie constructiv, dacă se transformă în altceva, vă rog să găsiţi o altă modalitate de refulare.....decât scrisul pe blogg, cu 10 jigniri într-o frază......îmi displace şi vă discreditează, cam ceva în genul "alt nebun sufera in anonimat".