Sărbătorile Crăciunului să vă bucure şi să vă dăruiască pace în suflete, bucurii în familiile dvs., spor în casă şi speranţa într-un viitor mai bun.
Cu respect,
Conţac Constantin
miercuri, 24 decembrie 2008
miercuri, 15 octombrie 2008
De ce scriu pe blog ?
Cred şi timpul o va dovedi că am dreptate în ceea ce afirm.
După ani de zile, dacă voi scrie despre mizeria de azi, abuzuri, hoţie, mulţi m-ar considera, ori mincinos, ori fricos, ori laş. Cum aş putea demonstra că am dreptate, dacă nu aş demonstra cu fapte şi înscrisuri, la timpul prezent. Acesta este motivul pentru care scriu.
Azi dimineaţă, citesc în publicaţia locală „Jurnalul de Botoşani”, articolul intitulat „ Scandal de la femei în Consiliul Judeţean Botoşani”, sub semnătura lui Marian Moroşan, constatând o serie întreagă de presupuneri, fără acoperire, însă care mă uimesc, văzând că vin de la diabolica gândire a unei minţi bolnave, ce o deţine cel ce se consideră „justiţiarul” nr. 1 în judeţ.
Domnule Moroşanu, pentru a vă convinge că am memorie, aduceţi-vă aminte de vremurile când eraţi la Cristeşti. Cred în dumneavoastră, am crezut şi atunci, dar dacă îmi urmăriţi blogul, fac următoarele precizări şi chiar m-ar bucura dacă le-aţi comenta în publicaţia la care munciţi.
1. Scrisoarea deschisă a fost scrisă încă de miercuri, 09.10.2008, aşa că nu are nimic aceasta cu scandalul artificial organizat, creat şi susţinut de cel ce se crede justiţiarul judeţului. În primul rând, te informez, domnule Moroşanu, că deţin declaraţii de la persoane fizice, care scriu „negru pe alb”, cum au primit bani şi bunuri de la întâiul justiţiar al judeţului, pentru a-şi cumpăra voturile. Că este ruşinos, nu mai contează, dar să te afişezi fără ruşine, chiar şi în faţa celor pe care i-ai plătit, consider că nu mai au rost comentarii. Aşa că, la publicarea scrisorii, nu ştiam de nici un fel de sancţiuni sau acuzaţii la adresa unor persoane din Consiliu.
2. Să vorbim azi despre articolul dvs., pentru a clarifica câteva lucruri:
- cred că un salariat este vinovat , numai dacă persoana care stabileşte o anumită activitate de îndeplinit, constată rea voinţă a celui ce urma să o ducă la îndeplinire şi atunci poate dispune o cercetare a circumstanţelor. Este ruşinos că o directoare este sancţionată fără ca cel care a dat o dispoziţie să fie întrebat. Află, domnule Moroşanu că eu personal, fiind preşedinte, am dispus, este adevărat că verbal, dar în baza unor noi norme legislative, a se prelungi perioada de realizare a acelui material referitor la strategia de dezvoltare a judeţului. Susţin şi în aceste înscrisuri că acea strategie, nu se poate face nici azi, dacă e să vorbim de un document făcut ca la carte, până nu va fi un cadru propice de corelare a dezvoltării ţării, la toate nivelurile, în toate domeniile. Caz concret: citesc în presa locală, despre o anumită fabrică în Dorohoi, consideraţi că cineva putea prevedea sau estima aceasta acum doi ani? Este o aberaţie de minţi bolnave, pornite la vânătoarea de vrăjitoare. Eu am considerat că un program de dezvoltare anual, în condiţiile actuale ajunge, de altfel nici Guvernul nu are o strategie de dezvoltare pe termen lung. Atunci când , eu personal, am cerut să mai stăm cu ducerea la îndeplinire a deciziei mele, mă bazam pe acel proiect în lucru de „Strategie de dezvoltare durabilă a României pe termen lung, până în 2030”, la care automat trebuia să ne aliniem şi noi , cu cea judeţeană.
- pot să-ţi spun, domnule Moroşanu, că este o ruşine pentru acea comisie de disciplină şi în mod deosebit pentru cei din comisie că s-au lăsat influenţaţi de şeful lor şi au decapitat la ordin, un director. Ruşine, domnilor justiţiari din Consiliul Judeţean. Dacă cea în cauză, va face plângere împotriva sancţiunii, mă voi duce martor.
- Vă rog să vă aduceţi aminte, atunci în vara lui 2007, iulie-august, când a început să se vorbească de intrarea fondurilor structurale, Axa 2 din POR pentru drumuri, cum am dispus ca întreaga direcţie, condusă de doamna director, să se lucreze la realizarea celor 9 proiecte, pentru care m-am preocupat din timp să aibă studii de fezabilitate, care în final au fost depuse la ADR P. Neamţ, în 15 decembrie 2007, volumul de muncă fiind foarte mare. Numai volumele îndosariate în enorme teancuri de hârtie, m-a obligat să iau un microbuz pentru a transfera toate dosarele la P. Neamţ. Ruşine domnilor din comisie, care ştiţi aceste lucruri şi vă faceţi că nu le vedeţi.
- Apoi, uitaţi-vă la enorma muncă depusă până în luna iunie 2007, pentru completarea clarificărilor pe aceste proiecte, conform regulamentelor noi intervenite, pentru cele 9 proiecte şi care cu toate contrele celor de la P.Neamţ, au fost declarate eligibile şi finanţabile din POR. Domnule Moroşanu, acestea, alături de celelalte proiecte din programele de vecinatate au fost realizări măsurabile ale acestei direcţii şi consider că ar fi fost cazul să se facă aprecieri pozitive la adresa oamenilor si coordonatorului acestei direcţii, în aproape doi ani, s-au realizat proiecte în valoare de 57 milioane de euro, fără a se apela la consultanţă, cum fac alte consilii judeţene sau primării.
- Ulterior, fără a se respecta Regulamentul CRESC Piatra Neamţ, s-au pierdut, pe mâna actualei conduceri, 7 proiecte pe fonduri structurale, admiţându-se că acestea sunt finanţabile dar nu mai sunt bani europeni, însă pentru alte judeţe mai sunt. Pentru a se abate atenţia de la acest mare insuccces al lui, al justiţiarului, deoarece se contrazicea el însuşi faţă de ce a declarat în campanie că aduce bani europeni, scria pe toate drumurile, probabil văzând munca distrusă a celor dinainaintea lui, a trecut la şantaj, acuzaţii, incriminări. Toate acestea se vor dovedi şi vor fi înţelese mai târziu. Ruşine, ruşine, ruşine !
- Mai scrieţi, domnule Moroşanu că scrisoarea deschisă i-aş fi trimis-o şi domnului preşedinte, mai mult , spuneţi dvs. că el nu a deschis-o. Încă o minciună, domnule Moroşanu. La ce să-i trimit scrisoarea? V-am spus, eu scriu pe blog, în ideea că poate odată şi odată, voi scrie o carte. Te întreb, aş fi credibil dacă acum nu aş lăsa acum, ceva negru pe alb? Sincer, nici nu cred că mai trebuie luat în seamă justiţiarul de Botoşani. Neputinţa lui de a face ceva pentru judeţ şi în mod deosebit de a se manifesta ca un conducător, este demonstrată atunci când îşi arată muşchii împotriva unor subalterni sau atacându-mă pe mine, indiferent când, cum şi pentru ce.
E ora 6,45 , pentru mine programul de serviciu este începând cu ora 7,30, de aceea îl respect, mă opresc cu comentariile şi mă duc la serviciu.
Voi continua.
Constantin Conţac
Cred şi timpul o va dovedi că am dreptate în ceea ce afirm.
După ani de zile, dacă voi scrie despre mizeria de azi, abuzuri, hoţie, mulţi m-ar considera, ori mincinos, ori fricos, ori laş. Cum aş putea demonstra că am dreptate, dacă nu aş demonstra cu fapte şi înscrisuri, la timpul prezent. Acesta este motivul pentru care scriu.
Azi dimineaţă, citesc în publicaţia locală „Jurnalul de Botoşani”, articolul intitulat „ Scandal de la femei în Consiliul Judeţean Botoşani”, sub semnătura lui Marian Moroşan, constatând o serie întreagă de presupuneri, fără acoperire, însă care mă uimesc, văzând că vin de la diabolica gândire a unei minţi bolnave, ce o deţine cel ce se consideră „justiţiarul” nr. 1 în judeţ.
Domnule Moroşanu, pentru a vă convinge că am memorie, aduceţi-vă aminte de vremurile când eraţi la Cristeşti. Cred în dumneavoastră, am crezut şi atunci, dar dacă îmi urmăriţi blogul, fac următoarele precizări şi chiar m-ar bucura dacă le-aţi comenta în publicaţia la care munciţi.
1. Scrisoarea deschisă a fost scrisă încă de miercuri, 09.10.2008, aşa că nu are nimic aceasta cu scandalul artificial organizat, creat şi susţinut de cel ce se crede justiţiarul judeţului. În primul rând, te informez, domnule Moroşanu, că deţin declaraţii de la persoane fizice, care scriu „negru pe alb”, cum au primit bani şi bunuri de la întâiul justiţiar al judeţului, pentru a-şi cumpăra voturile. Că este ruşinos, nu mai contează, dar să te afişezi fără ruşine, chiar şi în faţa celor pe care i-ai plătit, consider că nu mai au rost comentarii. Aşa că, la publicarea scrisorii, nu ştiam de nici un fel de sancţiuni sau acuzaţii la adresa unor persoane din Consiliu.
2. Să vorbim azi despre articolul dvs., pentru a clarifica câteva lucruri:
- cred că un salariat este vinovat , numai dacă persoana care stabileşte o anumită activitate de îndeplinit, constată rea voinţă a celui ce urma să o ducă la îndeplinire şi atunci poate dispune o cercetare a circumstanţelor. Este ruşinos că o directoare este sancţionată fără ca cel care a dat o dispoziţie să fie întrebat. Află, domnule Moroşanu că eu personal, fiind preşedinte, am dispus, este adevărat că verbal, dar în baza unor noi norme legislative, a se prelungi perioada de realizare a acelui material referitor la strategia de dezvoltare a judeţului. Susţin şi în aceste înscrisuri că acea strategie, nu se poate face nici azi, dacă e să vorbim de un document făcut ca la carte, până nu va fi un cadru propice de corelare a dezvoltării ţării, la toate nivelurile, în toate domeniile. Caz concret: citesc în presa locală, despre o anumită fabrică în Dorohoi, consideraţi că cineva putea prevedea sau estima aceasta acum doi ani? Este o aberaţie de minţi bolnave, pornite la vânătoarea de vrăjitoare. Eu am considerat că un program de dezvoltare anual, în condiţiile actuale ajunge, de altfel nici Guvernul nu are o strategie de dezvoltare pe termen lung. Atunci când , eu personal, am cerut să mai stăm cu ducerea la îndeplinire a deciziei mele, mă bazam pe acel proiect în lucru de „Strategie de dezvoltare durabilă a României pe termen lung, până în 2030”, la care automat trebuia să ne aliniem şi noi , cu cea judeţeană.
- pot să-ţi spun, domnule Moroşanu, că este o ruşine pentru acea comisie de disciplină şi în mod deosebit pentru cei din comisie că s-au lăsat influenţaţi de şeful lor şi au decapitat la ordin, un director. Ruşine, domnilor justiţiari din Consiliul Judeţean. Dacă cea în cauză, va face plângere împotriva sancţiunii, mă voi duce martor.
- Vă rog să vă aduceţi aminte, atunci în vara lui 2007, iulie-august, când a început să se vorbească de intrarea fondurilor structurale, Axa 2 din POR pentru drumuri, cum am dispus ca întreaga direcţie, condusă de doamna director, să se lucreze la realizarea celor 9 proiecte, pentru care m-am preocupat din timp să aibă studii de fezabilitate, care în final au fost depuse la ADR P. Neamţ, în 15 decembrie 2007, volumul de muncă fiind foarte mare. Numai volumele îndosariate în enorme teancuri de hârtie, m-a obligat să iau un microbuz pentru a transfera toate dosarele la P. Neamţ. Ruşine domnilor din comisie, care ştiţi aceste lucruri şi vă faceţi că nu le vedeţi.
- Apoi, uitaţi-vă la enorma muncă depusă până în luna iunie 2007, pentru completarea clarificărilor pe aceste proiecte, conform regulamentelor noi intervenite, pentru cele 9 proiecte şi care cu toate contrele celor de la P.Neamţ, au fost declarate eligibile şi finanţabile din POR. Domnule Moroşanu, acestea, alături de celelalte proiecte din programele de vecinatate au fost realizări măsurabile ale acestei direcţii şi consider că ar fi fost cazul să se facă aprecieri pozitive la adresa oamenilor si coordonatorului acestei direcţii, în aproape doi ani, s-au realizat proiecte în valoare de 57 milioane de euro, fără a se apela la consultanţă, cum fac alte consilii judeţene sau primării.
- Ulterior, fără a se respecta Regulamentul CRESC Piatra Neamţ, s-au pierdut, pe mâna actualei conduceri, 7 proiecte pe fonduri structurale, admiţându-se că acestea sunt finanţabile dar nu mai sunt bani europeni, însă pentru alte judeţe mai sunt. Pentru a se abate atenţia de la acest mare insuccces al lui, al justiţiarului, deoarece se contrazicea el însuşi faţă de ce a declarat în campanie că aduce bani europeni, scria pe toate drumurile, probabil văzând munca distrusă a celor dinainaintea lui, a trecut la şantaj, acuzaţii, incriminări. Toate acestea se vor dovedi şi vor fi înţelese mai târziu. Ruşine, ruşine, ruşine !
- Mai scrieţi, domnule Moroşanu că scrisoarea deschisă i-aş fi trimis-o şi domnului preşedinte, mai mult , spuneţi dvs. că el nu a deschis-o. Încă o minciună, domnule Moroşanu. La ce să-i trimit scrisoarea? V-am spus, eu scriu pe blog, în ideea că poate odată şi odată, voi scrie o carte. Te întreb, aş fi credibil dacă acum nu aş lăsa acum, ceva negru pe alb? Sincer, nici nu cred că mai trebuie luat în seamă justiţiarul de Botoşani. Neputinţa lui de a face ceva pentru judeţ şi în mod deosebit de a se manifesta ca un conducător, este demonstrată atunci când îşi arată muşchii împotriva unor subalterni sau atacându-mă pe mine, indiferent când, cum şi pentru ce.
E ora 6,45 , pentru mine programul de serviciu este începând cu ora 7,30, de aceea îl respect, mă opresc cu comentariile şi mă duc la serviciu.
Voi continua.
Constantin Conţac
joi, 9 octombrie 2008
Scrisoare deschisă
Domnului Preşedinte MIHAI ŢÂBULEAC
Stimate Domn,
Vă scriu această scrisoare, în urma constatării că toate încercările mele de a purta cu domnia voastră, discuţii pertinente, civilizate, dar în mod deosebit înţelepte, au dat greş, mai ales că, acestea au o longevitate de peste 12 ani. Sunt convins că veţi rămâne surprins, în mod deosebit de vechime, dar vă aduc aminte de vizita mea la biroul dvs. pe timpul când eraţi administrator la SC Vinalcol SA Botoşani. Încă de atunci am avut senzaţia că nu gândiţi şi nu puteţi estima realităţile concrete perioadei prin care trecea poporul român atunci, cu toate influenţele acelor vremuri.
Trebuie să recunoaşteţi, domnule Ţâbuleac că la nivelul judeţului Botoşani, prima firmă care s-a privatizat a fost cea pe care o conduceam eu, încă din anii 70.
Mai trebuie să recunoaşteţi că, pentru firma la care dumneavoastră aţi devenit principal acţionar, nu contează în ce condiţii, sfătuitor în ce priveşte procedura de privatizare a fost fostul dvs. director, el aplicând aceeaşi procedură 100%, ca în cazul societăţii pe care eu o conduceam şi pentru care aveam deja experienţa primilor paşi.
Încă de atunci cred, aţi putut constata că eram un om corect, am lucrat corect, sfaturile mele au fost corecte pentru fostul dvs. director, iar privatizarea societăţii Vinalcol SA a fost una înţeleaptă, dar în mod deosebit corectă.
Ce a urmat, dumneavoastră ştiţi, nu comentez.
Dar să revin, în urma acelei vizite de care vă spuneam, am înţeles că nu aveţi nimic comun cu interesul general al contextului, că nu sunteţi interesat chiar de cei din apropierea dvs., că aveţi o „lege” a dvs., orice altceva, fiindu-vă de prisos.
Anii au trecut domnule Ţâbuleac…………
Eu am evitat orice discuţii cu dvs., cu toate că în acea perioadă s-au mai privatizat câteva firme şi poate se impunea din când în când, măcar, să mai schimbăm o părere.
Surprins am fost, când prin anii 2002, m-am văzut atacat, aşa din senin, pe cale politică, cu o serie de înscenări şi minciuni, pe care nu le-am putut înţelege, pe moment. Chiar mă gândeam: Ce vrea omul acesta? Ce l-a apucat ? mi-am zis, ca pentru a-l înţelege, că poate:
o îl macină invidia că societatea privatizată de mine, încă din 1993, are rezultate şi aşa sunt unii, se oftică când văd că unora le merge cu seriozitatea şi cinstea, nu cu înşelatul,
o nu înţelege că în economia de piaţă, trebuie să fii cinstit, transparent, corect cu partenerii şi asociaţii, dar cel mai mult trebuie să depui foarte multă muncă, între 16-20 ore/zi,
o ţepuirea statului nu duce la rezultate,
o are ciudă pe propria sa incapacitate de administrator dovedită în scandalul cu foştii săi salariaţi.
Tot eu mi-am zis: este treaba lui, sunt angoasele lui personale care ies la iveală din interiorul său frământat. Aveam să mă conving ulterior, deşi n-am băgat în seamă personajul, că acesta mai avea multe alte faţete care le ascundea cu dibăcie, de ochiul multora.
Domnule Ţâbuleac, un lucru vreau să vă spun, de la minciună, şi de la un management absolut dezastruos al firmei ce ţi-a încăput pe mână, ai trecut direct şi imediat, prin politică, la acuzaţii mincinoase, calomnioase, asupra tuturor celor care considerai dumneata că ar putea să-ţi fie adversari şi deci să te arate în toată adevărata splendoare a activităţii dumitale de manager al falimentului.
Ai început să acuzi pe toată lumea, în mod deosebit pe cei ce aveau aceeaşi activitate cu firma dumitale, în plus, în loc să te ocupi de un management eficient la firmă, din contra ai devalorizat-o, trecând o parte din patrimoniu în proprietatea dumitale, sursă de căpătuială şi îmbogăţire subită, având ca rezultat imediat, construirea casei şi vilei personale, iar dacă în final, firma a fost falimentată, ai acuzat pe cei din jur, dumneata neavând bineînţeles nicio vină.
Stimate domn, anii au trecut, dar ineficienţa dumitale, nu a suferit modificări în bine, mai mult, prin aceleaşi proceduri de fraudare, manipulare, ai reuşit să minţi o parte din electorat, cu ajutorul masiv al celor de la municipiul Botoşani, ai reuşit să fii validat preşedinte de consiliu, dar ai uitat că ai fost contestat, că este un proces pe rol, care nu-i terminat şi ai început să-ţi faci de cap în administraţia judeţului, ca un vătaf pe moşie.
În primul rând, domnule preşedinte, nu ai avut puterea, să ocupi în mod legal biroul în care stai în prezent. Am umblat o săptămână să-ţi predau inventarul, te ascundeai de mine. În final, am depus dosarul la secretarul judeţului, care abia peste o altă perioadă de timp, mi l-a înapoiat semnat. Ai intrat ca un hoţ în birou. Puteam să te acuz de multe, dar eu sunt un om tolerant, nu am revendicat nimic, cu toate că aş fi avut ce. În prezent, dumneata te crezi un mic dictator cu bagheta magică ascunsă în mânecă, ia spune dumneata cu ce drept ai anulat Hotărârea Consiliului Judeţean nr. 33/28.03.2007 ?
Domnule preşedinte, trebuie să înţelegi că tot ce mişcă în Consiliul Judeţean, este o creaţie a consilierilor, iar dumneata eşti plătit ca să aduci la îndeplinire hotărârile acestora, cu atât mai puţin, să vă puneţi la dispoziţia doamnei Bordaş sau a mai ştiţi dvs. cui, aşa cum faceţi de când v-aţi înscăunat preşedinte. Am mai spus-o şi o mai spun, doamna Bordaş nu mai are ce căuta în această funcţie. Eu personal, am văzut, din întâmplare când primarul de Săveni i-a băgat mâna în buzunar, pe holul de la primăria Săveni.
Ulterior, primarul, Dumitru Roşcăneanu mi-a confirmat gestul, motivând că altfel şi-ar fi luat adio de la bugetul primăriei, care i se cuvenea de drept. Sigur, vă veţi întreba, ce am făcut ? şi aveţi dreptate. Atunci, în cazul de la Săveni, l-am informat pe fostul preşedinte de consiliu, însă acesta nu a luat măsuri. Eu am ţinut-o din scurt, neavând când să iau măsuri cu atât mai mult cu cât lucra în umbră cu oameni care îi cunoaşteţi prea bine şi care o susţineau. Şi fostul secretar al judeţului a avut unele îndoieli cu o serie de acte, pe care le considera că au fost modificate. Am pus-o sub urmărire, în schimb susţinătorii ei au cerut scoaterea la pensie a secretarului.
Legat de acuzaţiile aduse mie, vă spun că nu mă simt vinovat cu nimic, nu-mi este frică, mai ales că justiţia în prezent, este mult mai atentă şi mai corectă.
Părerea mea legată de modul de percepţie al dumneavoastră, este clară – nu pricepeţi nimic. În scurtul timp, de la intrarea abuzivă în biroul preşedintelui, aţi vitregit judeţul de:
o 7 proiecte recunoscute eligibile pentru finanţare europeană, din fonduri structurale
o Asigurarea unui loc eligibil ca pol de creştere, în judeţ
o Cheltuieli suplimentare pe salarii cu oameni ce vă deservesc
o V-aţi asigurat responsabilităţi în domeniul achiziţiilor publice, deşi este un compartiment care răspunde de asta în consiliu
o Aţi îndosit prelucrarea raportului Curţii de Conturi
o Aţi delegat responsabilităţi pe salariaţi fără putere de reprezentare
o Aţi participat la schimbarea ilegală a conducerii alese a Comitetului regional CRESC Piatra Neamt
o Aţi încălcat Regulamentul de funcţionare al Consiliului Judeţean Botoşani
o Exemplele pot continua
Vă mai atrag atenţia că sunteţi manipulat.
Bugetul pe anul 2008 a fost acoperit la toate capitolele. Îmi amintesc că, de la drumuri judeţene, am propus şi s-a aprobat cca 55 miliarde lei vechi, în favoarea completării bugetului pentru Direcţia de asistenţă socială şi protecţia copilului. Am lăsat 100 miliarde fond de rulment, concediile efectuate pe cele 5 luni ale lui 2008, fond de salarii suficient, nu aveţi voie să afirmaţi că nu aveţi buget. Vă rog să verificaţi domnule preşedinte, înainte de a vorbi, însă să verifice un profesionist, nu tot doamna Bordaş, care zice numai ce vrea ea.
Calitatea dumitale, de altfel, ai dovedit-o acolo unde ai muncit şi în colectivul în care ai lucrat.
Domnule preşedinte, în ultimele zile, aţi făcut o serie de denigrări la adresa mea. Dacă nu vă cereţi scuze, mă voi adresa justiţiei.
Eu am cerut suspendarea, ca urmare a discuţiilor din executiv din data de 06.10.2008, văd că dumneata eşti într-o derută completă, îţi faci idei personale şi o ţii tot într-o cântare prin presă.
Cântare a fost şi în campania electorală cînd vă afişaţi că aduceţi bani europeni, în prezent aţi pierdut bani europeni, cu ştiinţă aţi trădat interesele judeţului Botoşani.
Tot cântare era şi când într-o şedinţă de executiv, din 29.09. paremi-se, vorbeaţi despre turism, când aţi descoperit pentru prima oară Schitul Balş, nelocalizat prea bine în mintea dvs., şi la care ca să ajungi , în afară de drum, mai trebuie făcute două poduri peste două ape, asta vă zic eu ca să ştiţi. Spuneţi sincer, aţi fost vreodată la Schitul Balş, domnule? S-a văzut cât de complet pe dinafară erai, domnule. Desigur domnule preşedinte, aveţi voie să vorbiţi, dar dacă în colectiv ai fi perceput un partener de discuţii, sigur la rangul unui preşedinte, cu discernământ în decizii, nu ar fi o crimă că nu ştiţi unde-i schitul Balş, poate şi alte locaţii din judeţ, dar aşa când povesteşti împrăştiat despre nişte impresii de călătorie din care ai vrea să iasă un megaproiect european de turism, e discutabil că ştiţi ce vreţi.
Câţi turişti consideraţi că vor merge acolo? Verificaţi datele statistice din turismul mănăstirii Vorona, mai reprezentativă, care e aproape de Botoşani şi ulterior vă puteţi face o imagine.
Strigaţi în gura mare şi manipulaţi cetăţenii din Vorona că maşinile de la societatea unde sunt acţionar au stricat drumurile. Este o minciună ca multe altele, pe care le emanaţi zilnic.
Domnule preşedinte, societatea la care faceţi referire şi la care sunt acţionar are 6 autobasculante de mare tonaj. În judeţ sunt înregistrate un număr de 1700 de autovehicule de mare tonaj.
De asemenea, în judeţ, mai circulă peste 350 de autovehicule de mare tonaj din alte judeţe. Un exemplu: în ziua de 07.10.2008, pe drumul judeţean nou de la Corni la Baisa, au trecut în coloană, 17 autobasculante de mare capacitate, încărcate , având numere de înmatriculare în judeţul Neamţ.
Un alt exemplu: cetăţenii din Vorona acuză traficul de noapte, au dreptate, dar autovehiculele din traficul de noapte nu sunt din judeţul Botoşani. Trebuie să mai ştiţi că toate autovehiculele au aparate tahograf şi se pot verifica timpii de circulaţie, nu mai faceţi declaraţii neverificate, că intraţi în derizoriu.
Dacă nu ştiţi sau nu vreţi să ştiţi, domnule preşedinte, vă spun că comportarea dumneavoastră, va lăsa DJDP fără oameni. Poate nu cunoaşteţi că, acei oameni care mai sunt acolo, cu greu au putut fi menţinuţi. Un inginer de la drumuri sau chiar de alt profil, dacă face un mic proiect, chiar pentru un gard, un trotuar într-o curte, sau o clădire de orice natură, câştigă în câteva zile cât primeşte într-un an de zile la DJDP, poate şi mai mult.
Deci, domnule preşedinte - atenţie mare cu DJDP, vă reamintesc, totodată, domnule preşedinte, atenţie mare cu doamna Bordaş Maria.
Uitaţi-vă la raportul Curţii de conturi, doamna aruncă vina pe alţii, nu credeţi că tot ce reprezintă buget, doamna ar trebui să răspundă? Aveţi grijă şi cu salarizarea !
Închei, domnule preşedinte şi vă asigur dacă veţi continua, vom mai discuta despre aceleaşi probleme.
Îmi doresc să fim sănătoşi, să trăim şi să vedem, cine are dreptate.
Vicepreşedinte
Conţac Constantin
Domnului Preşedinte MIHAI ŢÂBULEAC
Stimate Domn,
Vă scriu această scrisoare, în urma constatării că toate încercările mele de a purta cu domnia voastră, discuţii pertinente, civilizate, dar în mod deosebit înţelepte, au dat greş, mai ales că, acestea au o longevitate de peste 12 ani. Sunt convins că veţi rămâne surprins, în mod deosebit de vechime, dar vă aduc aminte de vizita mea la biroul dvs. pe timpul când eraţi administrator la SC Vinalcol SA Botoşani. Încă de atunci am avut senzaţia că nu gândiţi şi nu puteţi estima realităţile concrete perioadei prin care trecea poporul român atunci, cu toate influenţele acelor vremuri.
Trebuie să recunoaşteţi, domnule Ţâbuleac că la nivelul judeţului Botoşani, prima firmă care s-a privatizat a fost cea pe care o conduceam eu, încă din anii 70.
Mai trebuie să recunoaşteţi că, pentru firma la care dumneavoastră aţi devenit principal acţionar, nu contează în ce condiţii, sfătuitor în ce priveşte procedura de privatizare a fost fostul dvs. director, el aplicând aceeaşi procedură 100%, ca în cazul societăţii pe care eu o conduceam şi pentru care aveam deja experienţa primilor paşi.
Încă de atunci cred, aţi putut constata că eram un om corect, am lucrat corect, sfaturile mele au fost corecte pentru fostul dvs. director, iar privatizarea societăţii Vinalcol SA a fost una înţeleaptă, dar în mod deosebit corectă.
Ce a urmat, dumneavoastră ştiţi, nu comentez.
Dar să revin, în urma acelei vizite de care vă spuneam, am înţeles că nu aveţi nimic comun cu interesul general al contextului, că nu sunteţi interesat chiar de cei din apropierea dvs., că aveţi o „lege” a dvs., orice altceva, fiindu-vă de prisos.
Anii au trecut domnule Ţâbuleac…………
Eu am evitat orice discuţii cu dvs., cu toate că în acea perioadă s-au mai privatizat câteva firme şi poate se impunea din când în când, măcar, să mai schimbăm o părere.
Surprins am fost, când prin anii 2002, m-am văzut atacat, aşa din senin, pe cale politică, cu o serie de înscenări şi minciuni, pe care nu le-am putut înţelege, pe moment. Chiar mă gândeam: Ce vrea omul acesta? Ce l-a apucat ? mi-am zis, ca pentru a-l înţelege, că poate:
o îl macină invidia că societatea privatizată de mine, încă din 1993, are rezultate şi aşa sunt unii, se oftică când văd că unora le merge cu seriozitatea şi cinstea, nu cu înşelatul,
o nu înţelege că în economia de piaţă, trebuie să fii cinstit, transparent, corect cu partenerii şi asociaţii, dar cel mai mult trebuie să depui foarte multă muncă, între 16-20 ore/zi,
o ţepuirea statului nu duce la rezultate,
o are ciudă pe propria sa incapacitate de administrator dovedită în scandalul cu foştii săi salariaţi.
Tot eu mi-am zis: este treaba lui, sunt angoasele lui personale care ies la iveală din interiorul său frământat. Aveam să mă conving ulterior, deşi n-am băgat în seamă personajul, că acesta mai avea multe alte faţete care le ascundea cu dibăcie, de ochiul multora.
Domnule Ţâbuleac, un lucru vreau să vă spun, de la minciună, şi de la un management absolut dezastruos al firmei ce ţi-a încăput pe mână, ai trecut direct şi imediat, prin politică, la acuzaţii mincinoase, calomnioase, asupra tuturor celor care considerai dumneata că ar putea să-ţi fie adversari şi deci să te arate în toată adevărata splendoare a activităţii dumitale de manager al falimentului.
Ai început să acuzi pe toată lumea, în mod deosebit pe cei ce aveau aceeaşi activitate cu firma dumitale, în plus, în loc să te ocupi de un management eficient la firmă, din contra ai devalorizat-o, trecând o parte din patrimoniu în proprietatea dumitale, sursă de căpătuială şi îmbogăţire subită, având ca rezultat imediat, construirea casei şi vilei personale, iar dacă în final, firma a fost falimentată, ai acuzat pe cei din jur, dumneata neavând bineînţeles nicio vină.
Stimate domn, anii au trecut, dar ineficienţa dumitale, nu a suferit modificări în bine, mai mult, prin aceleaşi proceduri de fraudare, manipulare, ai reuşit să minţi o parte din electorat, cu ajutorul masiv al celor de la municipiul Botoşani, ai reuşit să fii validat preşedinte de consiliu, dar ai uitat că ai fost contestat, că este un proces pe rol, care nu-i terminat şi ai început să-ţi faci de cap în administraţia judeţului, ca un vătaf pe moşie.
În primul rând, domnule preşedinte, nu ai avut puterea, să ocupi în mod legal biroul în care stai în prezent. Am umblat o săptămână să-ţi predau inventarul, te ascundeai de mine. În final, am depus dosarul la secretarul judeţului, care abia peste o altă perioadă de timp, mi l-a înapoiat semnat. Ai intrat ca un hoţ în birou. Puteam să te acuz de multe, dar eu sunt un om tolerant, nu am revendicat nimic, cu toate că aş fi avut ce. În prezent, dumneata te crezi un mic dictator cu bagheta magică ascunsă în mânecă, ia spune dumneata cu ce drept ai anulat Hotărârea Consiliului Judeţean nr. 33/28.03.2007 ?
Domnule preşedinte, trebuie să înţelegi că tot ce mişcă în Consiliul Judeţean, este o creaţie a consilierilor, iar dumneata eşti plătit ca să aduci la îndeplinire hotărârile acestora, cu atât mai puţin, să vă puneţi la dispoziţia doamnei Bordaş sau a mai ştiţi dvs. cui, aşa cum faceţi de când v-aţi înscăunat preşedinte. Am mai spus-o şi o mai spun, doamna Bordaş nu mai are ce căuta în această funcţie. Eu personal, am văzut, din întâmplare când primarul de Săveni i-a băgat mâna în buzunar, pe holul de la primăria Săveni.
Ulterior, primarul, Dumitru Roşcăneanu mi-a confirmat gestul, motivând că altfel şi-ar fi luat adio de la bugetul primăriei, care i se cuvenea de drept. Sigur, vă veţi întreba, ce am făcut ? şi aveţi dreptate. Atunci, în cazul de la Săveni, l-am informat pe fostul preşedinte de consiliu, însă acesta nu a luat măsuri. Eu am ţinut-o din scurt, neavând când să iau măsuri cu atât mai mult cu cât lucra în umbră cu oameni care îi cunoaşteţi prea bine şi care o susţineau. Şi fostul secretar al judeţului a avut unele îndoieli cu o serie de acte, pe care le considera că au fost modificate. Am pus-o sub urmărire, în schimb susţinătorii ei au cerut scoaterea la pensie a secretarului.
Legat de acuzaţiile aduse mie, vă spun că nu mă simt vinovat cu nimic, nu-mi este frică, mai ales că justiţia în prezent, este mult mai atentă şi mai corectă.
Părerea mea legată de modul de percepţie al dumneavoastră, este clară – nu pricepeţi nimic. În scurtul timp, de la intrarea abuzivă în biroul preşedintelui, aţi vitregit judeţul de:
o 7 proiecte recunoscute eligibile pentru finanţare europeană, din fonduri structurale
o Asigurarea unui loc eligibil ca pol de creştere, în judeţ
o Cheltuieli suplimentare pe salarii cu oameni ce vă deservesc
o V-aţi asigurat responsabilităţi în domeniul achiziţiilor publice, deşi este un compartiment care răspunde de asta în consiliu
o Aţi îndosit prelucrarea raportului Curţii de Conturi
o Aţi delegat responsabilităţi pe salariaţi fără putere de reprezentare
o Aţi participat la schimbarea ilegală a conducerii alese a Comitetului regional CRESC Piatra Neamt
o Aţi încălcat Regulamentul de funcţionare al Consiliului Judeţean Botoşani
o Exemplele pot continua
Vă mai atrag atenţia că sunteţi manipulat.
Bugetul pe anul 2008 a fost acoperit la toate capitolele. Îmi amintesc că, de la drumuri judeţene, am propus şi s-a aprobat cca 55 miliarde lei vechi, în favoarea completării bugetului pentru Direcţia de asistenţă socială şi protecţia copilului. Am lăsat 100 miliarde fond de rulment, concediile efectuate pe cele 5 luni ale lui 2008, fond de salarii suficient, nu aveţi voie să afirmaţi că nu aveţi buget. Vă rog să verificaţi domnule preşedinte, înainte de a vorbi, însă să verifice un profesionist, nu tot doamna Bordaş, care zice numai ce vrea ea.
Calitatea dumitale, de altfel, ai dovedit-o acolo unde ai muncit şi în colectivul în care ai lucrat.
Domnule preşedinte, în ultimele zile, aţi făcut o serie de denigrări la adresa mea. Dacă nu vă cereţi scuze, mă voi adresa justiţiei.
Eu am cerut suspendarea, ca urmare a discuţiilor din executiv din data de 06.10.2008, văd că dumneata eşti într-o derută completă, îţi faci idei personale şi o ţii tot într-o cântare prin presă.
Cântare a fost şi în campania electorală cînd vă afişaţi că aduceţi bani europeni, în prezent aţi pierdut bani europeni, cu ştiinţă aţi trădat interesele judeţului Botoşani.
Tot cântare era şi când într-o şedinţă de executiv, din 29.09. paremi-se, vorbeaţi despre turism, când aţi descoperit pentru prima oară Schitul Balş, nelocalizat prea bine în mintea dvs., şi la care ca să ajungi , în afară de drum, mai trebuie făcute două poduri peste două ape, asta vă zic eu ca să ştiţi. Spuneţi sincer, aţi fost vreodată la Schitul Balş, domnule? S-a văzut cât de complet pe dinafară erai, domnule. Desigur domnule preşedinte, aveţi voie să vorbiţi, dar dacă în colectiv ai fi perceput un partener de discuţii, sigur la rangul unui preşedinte, cu discernământ în decizii, nu ar fi o crimă că nu ştiţi unde-i schitul Balş, poate şi alte locaţii din judeţ, dar aşa când povesteşti împrăştiat despre nişte impresii de călătorie din care ai vrea să iasă un megaproiect european de turism, e discutabil că ştiţi ce vreţi.
Câţi turişti consideraţi că vor merge acolo? Verificaţi datele statistice din turismul mănăstirii Vorona, mai reprezentativă, care e aproape de Botoşani şi ulterior vă puteţi face o imagine.
Strigaţi în gura mare şi manipulaţi cetăţenii din Vorona că maşinile de la societatea unde sunt acţionar au stricat drumurile. Este o minciună ca multe altele, pe care le emanaţi zilnic.
Domnule preşedinte, societatea la care faceţi referire şi la care sunt acţionar are 6 autobasculante de mare tonaj. În judeţ sunt înregistrate un număr de 1700 de autovehicule de mare tonaj.
De asemenea, în judeţ, mai circulă peste 350 de autovehicule de mare tonaj din alte judeţe. Un exemplu: în ziua de 07.10.2008, pe drumul judeţean nou de la Corni la Baisa, au trecut în coloană, 17 autobasculante de mare capacitate, încărcate , având numere de înmatriculare în judeţul Neamţ.
Un alt exemplu: cetăţenii din Vorona acuză traficul de noapte, au dreptate, dar autovehiculele din traficul de noapte nu sunt din judeţul Botoşani. Trebuie să mai ştiţi că toate autovehiculele au aparate tahograf şi se pot verifica timpii de circulaţie, nu mai faceţi declaraţii neverificate, că intraţi în derizoriu.
Dacă nu ştiţi sau nu vreţi să ştiţi, domnule preşedinte, vă spun că comportarea dumneavoastră, va lăsa DJDP fără oameni. Poate nu cunoaşteţi că, acei oameni care mai sunt acolo, cu greu au putut fi menţinuţi. Un inginer de la drumuri sau chiar de alt profil, dacă face un mic proiect, chiar pentru un gard, un trotuar într-o curte, sau o clădire de orice natură, câştigă în câteva zile cât primeşte într-un an de zile la DJDP, poate şi mai mult.
Deci, domnule preşedinte - atenţie mare cu DJDP, vă reamintesc, totodată, domnule preşedinte, atenţie mare cu doamna Bordaş Maria.
Uitaţi-vă la raportul Curţii de conturi, doamna aruncă vina pe alţii, nu credeţi că tot ce reprezintă buget, doamna ar trebui să răspundă? Aveţi grijă şi cu salarizarea !
Închei, domnule preşedinte şi vă asigur dacă veţi continua, vom mai discuta despre aceleaşi probleme.
Îmi doresc să fim sănătoşi, să trăim şi să vedem, cine are dreptate.
Vicepreşedinte
Conţac Constantin
luni, 11 august 2008
Credinţa ca o monedă de schimb
09 august 2008.
Particip la cea de-a treia ediţie a Festivalului de cântec, dans şi meşteşuguri, realizat de lăudabilul nostru director al Centrului de creaţie, valorificare şi promovare a tradiţiilor populare din judeţul Botoşani, domnul Ion Ilie.
Ca un regal, anul acesta Centrul nostru de creaţie, împlineşte 40 de ani de activitate, aşa că maestrul Ilie şi-a dat silinţa pentru o organizare exemplară.
Lume multă, participanţii din peste 25 de judeţe, dar şi din Republica Moldova.
Ora 9,45. Parcurg pietonalul din faţa Palatului administrativ, spre bulevard. Multe cunoştinţe, ne salutăm, schimbam unele cuvinte, vizitez standurile cu lucrările expoziţionale, prezentate de maieştrii populari, frumuseţea pieselor prezentate îţi iau ochii, e o zi frumoasă, atmosfera este plăcută, de sărbătoare.
Ora 12,00.Fac acelaşi drum la întoarcere. Mă întâlnesc cu un grup de cunoscuţi. Se opresc, mă salută, le răspund, la care aceştia, mă atacă dur. " Ştiţi de ce aţi pierdut?" Le răspund :" Aşa a vrut electoratul". Grupul: " Nu este adevărat ", le răspund că totuşi aşa a ieşit la numărătoarea voturilor, însă cei din grup au strigat sus şi tare" te-au vândut preoţii !". Uimit, le răspund " nu cred, preotul , pe pământ, îl reprezintă şi este trimisul Lui Dumnezeu".
Grupul de cetăţeni insistă: " Vă dăm un exemplu", le răspund că vreau să aud exemplul lor.
Grupul afirmă: " de ce l-aţi criticat pe protopopul Leonte ?", le răspund că am spus unele lucruri într-adevăr, dar, concret, la ce se referă grupul?
Mi se răspunde : " cu acel spaţiu de la Biserica Sf. ILIE", care iese pe trotuarul din faţa bisericii.
Le răspund că am considerat, ca reprezentant al administraţiei, că acel trotuar, ocupat de acea locaţie, nou construită, lezează într-un fel bunul simţ al cetăţenilor din municipiu, deoarece mulţi dintre aceştia mi s-au plâns de abuzul protopopului.
Grupul de cetăţeni îmi spune că "nu aţi fost inspirat s-o spuneţi abia acum, acest protopop fură de ani şi ani de zile, lucrează cu chitanţiere duble, fură de pe viu şi de pe mort, cu alte cuvinte zic cetăţenii , este Satana, trimisă de Anticrist în biserica Lui Dumnezeu". Afirmaţia este a unui grup de cel puţin 15 oameni.
Le răspund că pur şi simplu, nu vreau să mai discut despre popi, de când mă ştiu, eu am respectat biserica noastră ortodoxă, am citit din Biblia noastră strămoşească, că se spune că pe preot, nu trebuie să-l judecăm noi, pământenii, că el va fi judecat mult mai aspru decât noi, cei de rând, la judecata trimisă de către Dumnezeu.
Mă scuz în faţa oamenilor, îmi iau la revedere, le doresc o duminică plăcută.
Nevrând a mai întreţine această discuţie, am forţat cumva plecarea, lăsând grupul să discute între ei.
Am ajuns, în fine, la locul unde aveam maşina, am urcat, am plecat, dar ceva tot mă urmărea cu gândul, legat de preoţi, apropo de cele auzite de la oameni.
Îmi aduc aminte că un ţăran, poate chiar ultraortodox, îmi spunea prin luna aprilie-mai, că părintele stareţ de la Mănăstirea Popăuţi, la o agapă creştinească, de la Mănăstirea Sihăstria Voronei, la fiecare înghiţitură, striga cu fălcile pline, să nu mai voteze nimeni cu PSD-ul, dar în mod deosebit , "cu Conţac". Îmi persistă gândul în minte şi îmi pun întrebarea "oare să fie adevărat ce se zicea de preotul de la Hăneşti, de cel din Coţuşca sau din comuna Mihălăşeni, despre care, unii spuneau că, la fel, umblau cu Biblia, cu bani şi puneau enoriaşii să jure, contra unei sume de bani, că vor vota PDL, nici într-un caz, PSD-ul sau pe Conţac?
La fel, îmi amintesc, de cel din Drăguşeni sau cel din Corlăteni, dacă nu-i greşesc numele, unul căruia i se zice Berbece. Acesta, văzându-mă prin comună, a apelat să-l ajut cu 90 tone de balast. Îi trimit, ca un bun creştin, 3 maşini a câte 30 tone fiecare , iar la ceva timp,urmare rugăminţii preotului şi enoriaşilor din Dimăcheni, mă angajez să repar biserica satului, mai ales că aveam nişte informaţii că în această zonă, a avut una din moşii, Ştefan cel Mare şi Sfânt, iar biserica a fost ridicată de urmaşii marelui voievod.
Conform înţelegerii, organizez un convoi de 6 autovehicule, cu 100 tone de balast şi 100 tone de nisip, iar maşinile trecând prin Corlăteni, au întrebat şoferii, unde este biserica din Dimăcheni? Lăcomia preotului Berbece a fost arătată pe faţă, minţind şoferii că el şi biserica lui sunt beneficiarii materialelor respective. Acum ce să cred ?
Că au scăpat dracii din Iad şi au intrat în slujbă, la biserici? Dacă este aşa, atunci să nu ne mai mirăm, de toate relele ce se întâmplă pe acest pământ.
Bineînţeles că am reluat acţiunea de la capăt şi cine trece prin Dimăcheni, poate să vadă biserica refăcută cu toate materialele asigurate de mine, din nou( cherestea, tablă, ciment, balast, nisipi, etc) dar şi o sumă de bani, iar cu sprijinul preotului de acolo, a primarului, biserica a fost salvată.
Mă întreb, pe bună dreptate, să fie preoţii aşa de hrăpăreţi, lacomi ?, bineînţeles, nu toţi, însă aşa cum am avut ocazia să văd cu ochii mei, nu e departe de adevăr, unii sunt lacomi şi ar face orice ca să se înavuţească.
Din nou, îmi amintesc de un preot din Botoşani, m-a solicitat de mai multe ori cu diverse cerinţe, iar la începutul anului, pe data de 3 ianuarie, mă suna deja, în jurul orei 9 dimineaţa, ca să-mi ceară din nou ajutorul. Surprins de această mare nejudecată a lui, că nu a ţinut cont măcar să mă lase să încep treaba, în anul respectiv şi apoi să ceară sprijin(pomană), l-am respins. Ce credeţi ? s-a supărat, mă duşmăneşte şi acesta, că vorba aia "la unul poţi să-i dai în fiecare zi, dar dacă nu-i dai sâmbăta, ţi l-ai făcut duşman". În plus, pe căi ocolite, a ajuns să-l convingă pe fiul meu să-l ajute, fără să ştiu eu, furând practic din al nostru, cum s-ar spune.
Mă gândesc, cine este oare vinovat în atitudine ?, nu pot să-mi explic, nu sunt de înţeles unii preoţi.
Alt preot, atunci când au fost zilele oraşului, la capătul catafalcului cu moaşte şi icoane, punea lumea simplă să semneze că-l va susţine şi vota, să nu creadă că oamenii nu şuşoteau şi-l grăiau de rău că uite ce ne face părintele. Dumnezeu vede şi ce e mai adevărat, plăteşte fiecăruia după gândul şi acţiunile sale. Însă, consider că Biserica, ca instituţie a Lui Dumnezeu ar trebui să se păstreze mai deoparte de micimile astea trecătoare, cu atât mai mult, cu cât lucrează cu sufletele oamenilor, scântei sfinte ale Lui Dumnezeu.
Îmi aduc aminte, pe vremea răposatului, am ajutat biserica cu riscul să-mi pierd slujba, dar bănuiesc că atunci în iad, mai erau proprietari. Prin anii 86-87, Prea Fericitul Teoctist, fie-i ţărâna uşoară şi noi să putem să-l pomenim, trimitea câte două autobuze cu sătenii lui din Tocileni, Victoria, Stăuceni, în special iarna, când aceştia erau mai liberi, în zona Constanţa, la locurile sfinte. Eu le-am asigurat în câteva rânduri motorina, că m-am bucurat împreună cu ei, că merg undeva la locurile sfinte, oameni simpli, care nu şi-ar fi permis călătorii din banii lor.
Sau poate păcătuiesc că scriu pe blog, dar dacă aş fi adunat aceste danii ale mele, de-a lungul anilor, într-un fel sau altul, poate construiam încă 2-3 biserici, de aceea sunt atât de dezamăgit de atâta înverşunare la preoţii care i-am ajutat şi prin ei, pe oamenii simpli care nu-şi permiteau luxul de face donaţii pentru casa Lui Dumnezeu, în satul,comuna natală.
Înainte de a mă opri totuşi, cred că este incorect ca acest duşmănos stareţ Luca de la Mănăstirea Popăuţi, să tergiverseze reparatul bisericii vechi din mănăstire, ctitorie a lui Ştefan cel Mare, iar alături să ridice o biserică nouă. În primul rând, s-a încălcat legea monumentelor istorice, dar dacă te uiţi bine la el, el se crede mai presus de Ştefan cel Mare şi Sfânt. Este păcat, Dumnezeu vede pe fiecare şi nu după cum vorbeşte sau predică ci după cum îi este sufletul.
Mai este o întrebare: de ce s-au furat bani de la reparatul bisericii Sf. Gheorghe din municipiu?, au putrezit schelele şi cu toate că biserica Sf. Gheorghe este patronată de Sf. Gheorghe, patronul spiritual al municipiului Botoşani, biserica zace în nepăsare şi abandon.
Ce ne poate spune protopopul Leonte şi primarii foşti sau actuali de Botoşani? Permiteţi o părere? A fost o gaşcă de necurăţii.
Iar o impresie, să nu uităm de alegerile făcute recent, în conducerea Mitropoliei Moldovei, la care s-a făcut trimitere la minciună şi dezinformare.
Închei, mărturisind în faţa oameniloor că am îndrăznit să spun adevărul, deci am păcătuit în faţa oamenilor, însă nu şi în faţa Lui Dumnezeu, spunând " Dacă am greşit Doamne, Te rog iartă-mă".
Pe curând,
Conţac Constantin
Particip la cea de-a treia ediţie a Festivalului de cântec, dans şi meşteşuguri, realizat de lăudabilul nostru director al Centrului de creaţie, valorificare şi promovare a tradiţiilor populare din judeţul Botoşani, domnul Ion Ilie.
Ca un regal, anul acesta Centrul nostru de creaţie, împlineşte 40 de ani de activitate, aşa că maestrul Ilie şi-a dat silinţa pentru o organizare exemplară.
Lume multă, participanţii din peste 25 de judeţe, dar şi din Republica Moldova.
Ora 9,45. Parcurg pietonalul din faţa Palatului administrativ, spre bulevard. Multe cunoştinţe, ne salutăm, schimbam unele cuvinte, vizitez standurile cu lucrările expoziţionale, prezentate de maieştrii populari, frumuseţea pieselor prezentate îţi iau ochii, e o zi frumoasă, atmosfera este plăcută, de sărbătoare.
Ora 12,00.Fac acelaşi drum la întoarcere. Mă întâlnesc cu un grup de cunoscuţi. Se opresc, mă salută, le răspund, la care aceştia, mă atacă dur. " Ştiţi de ce aţi pierdut?" Le răspund :" Aşa a vrut electoratul". Grupul: " Nu este adevărat ", le răspund că totuşi aşa a ieşit la numărătoarea voturilor, însă cei din grup au strigat sus şi tare" te-au vândut preoţii !". Uimit, le răspund " nu cred, preotul , pe pământ, îl reprezintă şi este trimisul Lui Dumnezeu".
Grupul de cetăţeni insistă: " Vă dăm un exemplu", le răspund că vreau să aud exemplul lor.
Grupul afirmă: " de ce l-aţi criticat pe protopopul Leonte ?", le răspund că am spus unele lucruri într-adevăr, dar, concret, la ce se referă grupul?
Mi se răspunde : " cu acel spaţiu de la Biserica Sf. ILIE", care iese pe trotuarul din faţa bisericii.
Le răspund că am considerat, ca reprezentant al administraţiei, că acel trotuar, ocupat de acea locaţie, nou construită, lezează într-un fel bunul simţ al cetăţenilor din municipiu, deoarece mulţi dintre aceştia mi s-au plâns de abuzul protopopului.
Grupul de cetăţeni îmi spune că "nu aţi fost inspirat s-o spuneţi abia acum, acest protopop fură de ani şi ani de zile, lucrează cu chitanţiere duble, fură de pe viu şi de pe mort, cu alte cuvinte zic cetăţenii , este Satana, trimisă de Anticrist în biserica Lui Dumnezeu". Afirmaţia este a unui grup de cel puţin 15 oameni.
Le răspund că pur şi simplu, nu vreau să mai discut despre popi, de când mă ştiu, eu am respectat biserica noastră ortodoxă, am citit din Biblia noastră strămoşească, că se spune că pe preot, nu trebuie să-l judecăm noi, pământenii, că el va fi judecat mult mai aspru decât noi, cei de rând, la judecata trimisă de către Dumnezeu.
Mă scuz în faţa oamenilor, îmi iau la revedere, le doresc o duminică plăcută.
Nevrând a mai întreţine această discuţie, am forţat cumva plecarea, lăsând grupul să discute între ei.
Am ajuns, în fine, la locul unde aveam maşina, am urcat, am plecat, dar ceva tot mă urmărea cu gândul, legat de preoţi, apropo de cele auzite de la oameni.
Îmi aduc aminte că un ţăran, poate chiar ultraortodox, îmi spunea prin luna aprilie-mai, că părintele stareţ de la Mănăstirea Popăuţi, la o agapă creştinească, de la Mănăstirea Sihăstria Voronei, la fiecare înghiţitură, striga cu fălcile pline, să nu mai voteze nimeni cu PSD-ul, dar în mod deosebit , "cu Conţac". Îmi persistă gândul în minte şi îmi pun întrebarea "oare să fie adevărat ce se zicea de preotul de la Hăneşti, de cel din Coţuşca sau din comuna Mihălăşeni, despre care, unii spuneau că, la fel, umblau cu Biblia, cu bani şi puneau enoriaşii să jure, contra unei sume de bani, că vor vota PDL, nici într-un caz, PSD-ul sau pe Conţac?
La fel, îmi amintesc, de cel din Drăguşeni sau cel din Corlăteni, dacă nu-i greşesc numele, unul căruia i se zice Berbece. Acesta, văzându-mă prin comună, a apelat să-l ajut cu 90 tone de balast. Îi trimit, ca un bun creştin, 3 maşini a câte 30 tone fiecare , iar la ceva timp,urmare rugăminţii preotului şi enoriaşilor din Dimăcheni, mă angajez să repar biserica satului, mai ales că aveam nişte informaţii că în această zonă, a avut una din moşii, Ştefan cel Mare şi Sfânt, iar biserica a fost ridicată de urmaşii marelui voievod.
Conform înţelegerii, organizez un convoi de 6 autovehicule, cu 100 tone de balast şi 100 tone de nisip, iar maşinile trecând prin Corlăteni, au întrebat şoferii, unde este biserica din Dimăcheni? Lăcomia preotului Berbece a fost arătată pe faţă, minţind şoferii că el şi biserica lui sunt beneficiarii materialelor respective. Acum ce să cred ?
Că au scăpat dracii din Iad şi au intrat în slujbă, la biserici? Dacă este aşa, atunci să nu ne mai mirăm, de toate relele ce se întâmplă pe acest pământ.
Bineînţeles că am reluat acţiunea de la capăt şi cine trece prin Dimăcheni, poate să vadă biserica refăcută cu toate materialele asigurate de mine, din nou( cherestea, tablă, ciment, balast, nisipi, etc) dar şi o sumă de bani, iar cu sprijinul preotului de acolo, a primarului, biserica a fost salvată.
Mă întreb, pe bună dreptate, să fie preoţii aşa de hrăpăreţi, lacomi ?, bineînţeles, nu toţi, însă aşa cum am avut ocazia să văd cu ochii mei, nu e departe de adevăr, unii sunt lacomi şi ar face orice ca să se înavuţească.
Din nou, îmi amintesc de un preot din Botoşani, m-a solicitat de mai multe ori cu diverse cerinţe, iar la începutul anului, pe data de 3 ianuarie, mă suna deja, în jurul orei 9 dimineaţa, ca să-mi ceară din nou ajutorul. Surprins de această mare nejudecată a lui, că nu a ţinut cont măcar să mă lase să încep treaba, în anul respectiv şi apoi să ceară sprijin(pomană), l-am respins. Ce credeţi ? s-a supărat, mă duşmăneşte şi acesta, că vorba aia "la unul poţi să-i dai în fiecare zi, dar dacă nu-i dai sâmbăta, ţi l-ai făcut duşman". În plus, pe căi ocolite, a ajuns să-l convingă pe fiul meu să-l ajute, fără să ştiu eu, furând practic din al nostru, cum s-ar spune.
Mă gândesc, cine este oare vinovat în atitudine ?, nu pot să-mi explic, nu sunt de înţeles unii preoţi.
Alt preot, atunci când au fost zilele oraşului, la capătul catafalcului cu moaşte şi icoane, punea lumea simplă să semneze că-l va susţine şi vota, să nu creadă că oamenii nu şuşoteau şi-l grăiau de rău că uite ce ne face părintele. Dumnezeu vede şi ce e mai adevărat, plăteşte fiecăruia după gândul şi acţiunile sale. Însă, consider că Biserica, ca instituţie a Lui Dumnezeu ar trebui să se păstreze mai deoparte de micimile astea trecătoare, cu atât mai mult, cu cât lucrează cu sufletele oamenilor, scântei sfinte ale Lui Dumnezeu.
Îmi aduc aminte, pe vremea răposatului, am ajutat biserica cu riscul să-mi pierd slujba, dar bănuiesc că atunci în iad, mai erau proprietari. Prin anii 86-87, Prea Fericitul Teoctist, fie-i ţărâna uşoară şi noi să putem să-l pomenim, trimitea câte două autobuze cu sătenii lui din Tocileni, Victoria, Stăuceni, în special iarna, când aceştia erau mai liberi, în zona Constanţa, la locurile sfinte. Eu le-am asigurat în câteva rânduri motorina, că m-am bucurat împreună cu ei, că merg undeva la locurile sfinte, oameni simpli, care nu şi-ar fi permis călătorii din banii lor.
Sau poate păcătuiesc că scriu pe blog, dar dacă aş fi adunat aceste danii ale mele, de-a lungul anilor, într-un fel sau altul, poate construiam încă 2-3 biserici, de aceea sunt atât de dezamăgit de atâta înverşunare la preoţii care i-am ajutat şi prin ei, pe oamenii simpli care nu-şi permiteau luxul de face donaţii pentru casa Lui Dumnezeu, în satul,comuna natală.
Înainte de a mă opri totuşi, cred că este incorect ca acest duşmănos stareţ Luca de la Mănăstirea Popăuţi, să tergiverseze reparatul bisericii vechi din mănăstire, ctitorie a lui Ştefan cel Mare, iar alături să ridice o biserică nouă. În primul rând, s-a încălcat legea monumentelor istorice, dar dacă te uiţi bine la el, el se crede mai presus de Ştefan cel Mare şi Sfânt. Este păcat, Dumnezeu vede pe fiecare şi nu după cum vorbeşte sau predică ci după cum îi este sufletul.
Mai este o întrebare: de ce s-au furat bani de la reparatul bisericii Sf. Gheorghe din municipiu?, au putrezit schelele şi cu toate că biserica Sf. Gheorghe este patronată de Sf. Gheorghe, patronul spiritual al municipiului Botoşani, biserica zace în nepăsare şi abandon.
Ce ne poate spune protopopul Leonte şi primarii foşti sau actuali de Botoşani? Permiteţi o părere? A fost o gaşcă de necurăţii.
Iar o impresie, să nu uităm de alegerile făcute recent, în conducerea Mitropoliei Moldovei, la care s-a făcut trimitere la minciună şi dezinformare.
Închei, mărturisind în faţa oameniloor că am îndrăznit să spun adevărul, deci am păcătuit în faţa oamenilor, însă nu şi în faţa Lui Dumnezeu, spunând " Dacă am greşit Doamne, Te rog iartă-mă".
Pe curând,
Conţac Constantin
luni, 4 august 2008
Cine să mintă-i învăţat, se îmbolnăveşte , dacă spune adevărat, aşa cum , omul rău e ca cărbunele, nu te arde, te înnegreşte măcar
Despre piţifelnici de provincie , cu multe lipsuri în caracter…..
Cine eşti dumneata, domnule Lucian Alexa ?
Sunt nevoit a da o replică unui individ mai puţin îngrijit în expresii, dar şi la fizic, căruia, pentru a se spăla de mizeria din jurul lui, i-ar trebui un camion de săpun „ Cheia”. Văd că tot îl preocupă automobilele şi şoferii….. oare, cunoaşte geografie, poate şi un pic de istorie, a auzit el de „ triunghiul bermudelor”?
Declară în fiţuica ordinară, alături de terminalul superior al hoitului propriu, căruia românii îi spun modern, „poster”, că el este justiţiarul dreptăţii şi al cinstei, restul, mai ales, cei pe care îi urăşte, ar fi nişte personaje malefice, pe lângă el, îngerul de lumină , măria sa, justiţiarul, care bântuie peste ţinutul Botoşanilor ! Ce zile trăim !
Stimate „ domn „ , află că dumneata chiar eşti malefic, sărac cu duhul, compromis, manipulat şi plăteşti cu vârf şi îndesat pentru faptele dumitale din trecut. Te rog, explică cetăţenilor, celor pe care îi reprezinţi, că, în rest, celor care te cunosc, care ştiu foarte bine ce s-a întâmplat în familia dumitale, le este jenă de jena nesimţirii dumitale. Despre morţi, numai de bine, însă dumneata ai participat direct la comiterea faptelor, eşti vinovat, domnule Lucian Alexa!
Unde sunt dosarele, cu cât ai păgubit statul şi cetăţenii, domnule Lucian Alexa?
Lumea care nu te aprobă şi este foarte multă, cred că mai mult de 90% din cei ce te cunosc, te acuză, te face părtaş la acţiunea de suicid.
Te rog să-mi spui care e „ruşinica pe căciulă” ?
Dumneata, nu ai anii mei de muncă şi deja, dacă eu aş mai munci încă de o sută de ori pe atâta, nu aş putea face cât ai furat dumneata până în prezent. Nu-mi stă în caracter să fac asta. Sunt de domeniul inimaginarului, mizeriile, care ai fost şi eşti în stare să le faci, tupeul de care ai dat dovadă, toate astea depăşesc cu mult nişte limite ale patologicului.
Ia spune dumneata, UNDE STĂ DOSARUL, DE LA FOSTUL IAS CĂTĂMĂRĂŞTI ?
Dumneata, ştii că părinţii mei , erau acţionari acolo? Ştii că şi părinţii mei, alături de alte sute de acţionari, au fost furaţi la drumul mare , de gaşca voastră?
Cine te-a acreditat, pe dumneata, un NEOM, să faci aprecieri de persoane. Vorbeşti de accente mârlăneşti – nu cumva, dumneata eşti un mârlan, pur sânge ? de unde vii, domnule? De unde ai reţeta măsurării inteligenţei ? dacă ştii ce-i aia ? şi cum îndrăzneşti să te compari cu alţii, pe care îi categoriseşti dumneata, după măsura extrem de redusă şi îngustă a propriei dumitale prostii şi răutăţi congenitale, fără vindecare. Chiar eşti de compătimit.
Sfatul celor care te ştiu, în toată splendoarea tâmpeniei, este să te ascunzi în mocirla în care te bălăcăreşti ca un hipopotam, iar din adâncurile imaculatei dumitale inteligenţe, vor ieşi din când în când, fâsuri de animal bine hrănit. Le ştim şi pe astea, vax inteligentia de baltă adâncă.
Mai am o întrebare, ce o pun şi „prietenii” dumitale : ai permis de conducere, domnule ?, dacă da, te rog să respecţi şoferii, dacă nu, du-te la şcoală, nu fi papagalul altora la fel de înguşti şi reduşi mintal. Căci, „una e când papgalul vorbeşte ca un om şi alta e când omul(hipopotamul) vorbeşte ca un papagal”.
Încă o vorbă, ascultă aici : nu te crede mai deştept decât cei 22 de consilieri judeţeni, ai grijă – se anunţă o criză de cerneală, nu o să mai ai cu ce mâzgăli hârtia igienică, pe care o foloseşti zilnic, poate-ţi cauţi nişte dude(be) negre, pentru culoare asemănătoare cernelii negre , sau poate să te adăposteşti, te califici şi dumneata în ceva( că eşti necalificat) pe la mititica şi gata, eşti ca nou, peste vreo 20 de ani.
Conţac Constantin
Cine eşti dumneata, domnule Lucian Alexa ?
Sunt nevoit a da o replică unui individ mai puţin îngrijit în expresii, dar şi la fizic, căruia, pentru a se spăla de mizeria din jurul lui, i-ar trebui un camion de săpun „ Cheia”. Văd că tot îl preocupă automobilele şi şoferii….. oare, cunoaşte geografie, poate şi un pic de istorie, a auzit el de „ triunghiul bermudelor”?
Declară în fiţuica ordinară, alături de terminalul superior al hoitului propriu, căruia românii îi spun modern, „poster”, că el este justiţiarul dreptăţii şi al cinstei, restul, mai ales, cei pe care îi urăşte, ar fi nişte personaje malefice, pe lângă el, îngerul de lumină , măria sa, justiţiarul, care bântuie peste ţinutul Botoşanilor ! Ce zile trăim !
Stimate „ domn „ , află că dumneata chiar eşti malefic, sărac cu duhul, compromis, manipulat şi plăteşti cu vârf şi îndesat pentru faptele dumitale din trecut. Te rog, explică cetăţenilor, celor pe care îi reprezinţi, că, în rest, celor care te cunosc, care ştiu foarte bine ce s-a întâmplat în familia dumitale, le este jenă de jena nesimţirii dumitale. Despre morţi, numai de bine, însă dumneata ai participat direct la comiterea faptelor, eşti vinovat, domnule Lucian Alexa!
Unde sunt dosarele, cu cât ai păgubit statul şi cetăţenii, domnule Lucian Alexa?
Lumea care nu te aprobă şi este foarte multă, cred că mai mult de 90% din cei ce te cunosc, te acuză, te face părtaş la acţiunea de suicid.
Te rog să-mi spui care e „ruşinica pe căciulă” ?
Dumneata, nu ai anii mei de muncă şi deja, dacă eu aş mai munci încă de o sută de ori pe atâta, nu aş putea face cât ai furat dumneata până în prezent. Nu-mi stă în caracter să fac asta. Sunt de domeniul inimaginarului, mizeriile, care ai fost şi eşti în stare să le faci, tupeul de care ai dat dovadă, toate astea depăşesc cu mult nişte limite ale patologicului.
Ia spune dumneata, UNDE STĂ DOSARUL, DE LA FOSTUL IAS CĂTĂMĂRĂŞTI ?
Dumneata, ştii că părinţii mei , erau acţionari acolo? Ştii că şi părinţii mei, alături de alte sute de acţionari, au fost furaţi la drumul mare , de gaşca voastră?
Cine te-a acreditat, pe dumneata, un NEOM, să faci aprecieri de persoane. Vorbeşti de accente mârlăneşti – nu cumva, dumneata eşti un mârlan, pur sânge ? de unde vii, domnule? De unde ai reţeta măsurării inteligenţei ? dacă ştii ce-i aia ? şi cum îndrăzneşti să te compari cu alţii, pe care îi categoriseşti dumneata, după măsura extrem de redusă şi îngustă a propriei dumitale prostii şi răutăţi congenitale, fără vindecare. Chiar eşti de compătimit.
Sfatul celor care te ştiu, în toată splendoarea tâmpeniei, este să te ascunzi în mocirla în care te bălăcăreşti ca un hipopotam, iar din adâncurile imaculatei dumitale inteligenţe, vor ieşi din când în când, fâsuri de animal bine hrănit. Le ştim şi pe astea, vax inteligentia de baltă adâncă.
Mai am o întrebare, ce o pun şi „prietenii” dumitale : ai permis de conducere, domnule ?, dacă da, te rog să respecţi şoferii, dacă nu, du-te la şcoală, nu fi papagalul altora la fel de înguşti şi reduşi mintal. Căci, „una e când papgalul vorbeşte ca un om şi alta e când omul(hipopotamul) vorbeşte ca un papagal”.
Încă o vorbă, ascultă aici : nu te crede mai deştept decât cei 22 de consilieri judeţeni, ai grijă – se anunţă o criză de cerneală, nu o să mai ai cu ce mâzgăli hârtia igienică, pe care o foloseşti zilnic, poate-ţi cauţi nişte dude(be) negre, pentru culoare asemănătoare cernelii negre , sau poate să te adăposteşti, te califici şi dumneata în ceva( că eşti necalificat) pe la mititica şi gata, eşti ca nou, peste vreo 20 de ani.
Conţac Constantin
vineri, 25 iulie 2008
Rectificare
CĂTRE
MONITORUL DE BOTOŞANI
Domnului Director George Lazăr
În temeiul dreptului la replică cât şi în speranţa că veţi proceda la a prezenta în paginile publicaţiei „ Monitorul de Botoşani ”, câteva precizări în legătură cu articolul apărut în nr. 173(3905) din 25.07.2008, intitulat „ Conţac ameninţat cu o nouă sesizare penală”, am rugămintea la dvs., ca ţinând cont de Codul deontologic al ziaristului, să aveţi în vedere, spre rectificare, următoarele:
1. Consiliul Judeţean Botoşani nu poate să angajeze fondul de rulment la propunerea Direcţiei de Lucrări Publice şi Achiziţii. Acest lucru este posibil, numai la solicitarea beneficiarului şi în mod bine justificat. Lucrările la care face trimitere domnul preşedinte Ţâbuleac Mihai( în număr de 8) au fost licitate la valoarea de 51.441.190 lei RON.
Împrumutul din bancă este de 60.000.000 lei RON.
În prezent, suma respectivă încă nu a fost trasă din bancă, aşa că este inexplicabilă suplimentarea şi nici nu-şi are rostul.
2. Legat de întârziere, domnul preşedinte nu este în temă.
3. Am rugămintea, domnule director, să reveniţi la afirmaţia făcută în respectivul articol, cum că aş fi fost coleg cu patronul de la SC Construct Com. Este eronată această informaţie, eu am terminat liceul în 1969, obţinând Diploma de Bacalaureat. Despre aşa zisul coleg, la care faceţi referire, nici nu am auzit până în 2005. Este prea mare distanţa în timp, pentru a mă face coleg, după 36 de ani. Eu cred că, cu un pic de bunăvoinţă din partea dvs., chiar puteaţi stabili exact, când şi cum am fost fiecare, la care liceu, în ce perioadă.
4. De asemenea, domnule director, autorul articolului, aruncă pe hârtie cifre eronate. Chiar dacă, la cele 51 mil lei RON, se va adăuga TVA, În oricare aritmetică, nu rezultă 70 milioane în plus. Eu am spus, 61 milioane RON.
Vă întreb: eu am făcut şcoala primară acum 55 de ani, poate am învăţat la nivelul anilor de atunci, dar acest tânăr, Nicolae Cobzariu, consider că are mari lacune de aritmetică simplă, de fapt vă face publicaţia de râs.
Sper să înţelegeţi unde vreau să ajung, avem nevoie de presă obiectivă şi care informează corect cititorii, nu de vorbe şi cifre aruncate din avion.
Vă mulţumesc pentru înţelegere.
Constantin Conţac
Vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani
MONITORUL DE BOTOŞANI
Domnului Director George Lazăr
În temeiul dreptului la replică cât şi în speranţa că veţi proceda la a prezenta în paginile publicaţiei „ Monitorul de Botoşani ”, câteva precizări în legătură cu articolul apărut în nr. 173(3905) din 25.07.2008, intitulat „ Conţac ameninţat cu o nouă sesizare penală”, am rugămintea la dvs., ca ţinând cont de Codul deontologic al ziaristului, să aveţi în vedere, spre rectificare, următoarele:
1. Consiliul Judeţean Botoşani nu poate să angajeze fondul de rulment la propunerea Direcţiei de Lucrări Publice şi Achiziţii. Acest lucru este posibil, numai la solicitarea beneficiarului şi în mod bine justificat. Lucrările la care face trimitere domnul preşedinte Ţâbuleac Mihai( în număr de 8) au fost licitate la valoarea de 51.441.190 lei RON.
Împrumutul din bancă este de 60.000.000 lei RON.
În prezent, suma respectivă încă nu a fost trasă din bancă, aşa că este inexplicabilă suplimentarea şi nici nu-şi are rostul.
2. Legat de întârziere, domnul preşedinte nu este în temă.
3. Am rugămintea, domnule director, să reveniţi la afirmaţia făcută în respectivul articol, cum că aş fi fost coleg cu patronul de la SC Construct Com. Este eronată această informaţie, eu am terminat liceul în 1969, obţinând Diploma de Bacalaureat. Despre aşa zisul coleg, la care faceţi referire, nici nu am auzit până în 2005. Este prea mare distanţa în timp, pentru a mă face coleg, după 36 de ani. Eu cred că, cu un pic de bunăvoinţă din partea dvs., chiar puteaţi stabili exact, când şi cum am fost fiecare, la care liceu, în ce perioadă.
4. De asemenea, domnule director, autorul articolului, aruncă pe hârtie cifre eronate. Chiar dacă, la cele 51 mil lei RON, se va adăuga TVA, În oricare aritmetică, nu rezultă 70 milioane în plus. Eu am spus, 61 milioane RON.
Vă întreb: eu am făcut şcoala primară acum 55 de ani, poate am învăţat la nivelul anilor de atunci, dar acest tânăr, Nicolae Cobzariu, consider că are mari lacune de aritmetică simplă, de fapt vă face publicaţia de râs.
Sper să înţelegeţi unde vreau să ajung, avem nevoie de presă obiectivă şi care informează corect cititorii, nu de vorbe şi cifre aruncate din avion.
Vă mulţumesc pentru înţelegere.
Constantin Conţac
Vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani
joi, 24 iulie 2008
Mă întreabă un prieten de ce sunt dezamăgit ?
Nu aveam dorinţa, pe moment, de a vorbi şi explica, poate şi pentru că, rar, foarte rar, mă "deschid" sufleteşte, dar pe blog, o pot face.....chiar vreau să spun.
Sunt dezamăgit de mulţi oameni pe care i-am ajutat şi i-am înţeles, atunci când erau "pe muchie de cuţit", cum se spune şi e normal şi creştineşte, să sari în ajutorul celuilalt, suntem datori la acest lucru, însă aceştia au fost primii care m-au vândut.
Sunt dezamăgit de unii din cei cu care am lucrat şi pe care i-am ajutat să ajungă acolo unde sunt şi care au uitat să aibă un minim respect, am zis minim, pentru Dumnezeu, maxim!
N-a fost zi de la Dumnezeu, cât am fost într-o funcţie, să nu-mi intre un amărât pe uşă şi pe care să nu-l fi sfătuit măcar cu o vorbă bună, văzându-i starea de disperare, sau mai mult, am pus umărul şi am făcut ceva pentru el, faptic, să-i mai alin amărăciunea...şi câţi şi câţi?
Sunt dezamăgit de aşa zişii prieteni care mă linguşesc în faţă şi pe la spate mi-ar da în cap, başca o bârfă urâtă, fără sfărşit......
Sunt dezamăgit de alţii care pot schimba unele lucruri în bine, prin prisma putinţei şi funcţiei şi care din rea voinţă, nu o fac....laşităţi umane.
Sunt dezamăgit că atunci când am strigat în gura mare adevărul, au sărit o mie, să spună că sunt nebun.........că am interese........dacă aş fi minţit, sigur n-aş fi fost atacat.
Sunt dezamăgit că unii din cei cu care am mâncat împreună o pâine, ani de zile, s-au făcut sfătuitori de taină ai unor parveniţi de pe toate scările sociale.
Sunt dezamăgit de cei care cheltuiau bani pentru flori, de ziua mea şi care făceau asta din datorie. Ce datorie ? Cine le-a pretins vreodată ceva?
Sunt dezamăgit de societatea noastră care nu mai reuşeşte să iasă din marasmul în care ne zbatem, tocmai pentru că minciuna, are rang de adevăr şi nebunia, trece drept stare de normalitate.
Copiii noştri, nepoţii noştri, ce vor face, trăind într-o astfel de lume bolnavă?
Eu am muncit până acum, mai mult decât m-au ţinut puterile, nu-mi este ruşine cu ce am realizat până acum, dar tinerii noştri, cei pe care ne vom baza mâine, ce fel de elan, moral, forţă vor avea, pentru a răzbi pentru ei şi familiile lor? Dar ce familii ? Mai e la modă, familia? Dar nu modă, e nevoie, de ea ?
Sunt dezamăgit de procurori şi dosare făcute la comandă, să distrugă un om şi care lucrează contra dreptăţii, ei înşişi fiind plătiţi foarte bine din bani publici, să scoată la lumină adevărul şi dreptatea, ce-o mai fi şi cu noţiunile astea ? o să fie scoase din DEX, cuvintele astea, altele sunt la loc de cinste şi pe deasupra, moderne.
Şi multe alte dezamăgiri care chinuie pe mulţi români, mă aliez lor să vorbim ca de la suflet la suflet.
Da, îmi va trece dezamăgirea, pentru că îmi stă în fire să lupt, nu voi urâ pe nimeni care nu reuşeşte să se respecte măcar pe el însuşi, voi continua să ajut şi să văd în oameni sămânţa Dumnezeirii, pe cât îmi va sta în putere, aşa-s făcut eu........
Mai vorbim, dragi prieteni,
Constantin Conţac
Nu aveam dorinţa, pe moment, de a vorbi şi explica, poate şi pentru că, rar, foarte rar, mă "deschid" sufleteşte, dar pe blog, o pot face.....chiar vreau să spun.
Sunt dezamăgit de mulţi oameni pe care i-am ajutat şi i-am înţeles, atunci când erau "pe muchie de cuţit", cum se spune şi e normal şi creştineşte, să sari în ajutorul celuilalt, suntem datori la acest lucru, însă aceştia au fost primii care m-au vândut.
Sunt dezamăgit de unii din cei cu care am lucrat şi pe care i-am ajutat să ajungă acolo unde sunt şi care au uitat să aibă un minim respect, am zis minim, pentru Dumnezeu, maxim!
N-a fost zi de la Dumnezeu, cât am fost într-o funcţie, să nu-mi intre un amărât pe uşă şi pe care să nu-l fi sfătuit măcar cu o vorbă bună, văzându-i starea de disperare, sau mai mult, am pus umărul şi am făcut ceva pentru el, faptic, să-i mai alin amărăciunea...şi câţi şi câţi?
Sunt dezamăgit de aşa zişii prieteni care mă linguşesc în faţă şi pe la spate mi-ar da în cap, başca o bârfă urâtă, fără sfărşit......
Sunt dezamăgit de alţii care pot schimba unele lucruri în bine, prin prisma putinţei şi funcţiei şi care din rea voinţă, nu o fac....laşităţi umane.
Sunt dezamăgit că atunci când am strigat în gura mare adevărul, au sărit o mie, să spună că sunt nebun.........că am interese........dacă aş fi minţit, sigur n-aş fi fost atacat.
Sunt dezamăgit că unii din cei cu care am mâncat împreună o pâine, ani de zile, s-au făcut sfătuitori de taină ai unor parveniţi de pe toate scările sociale.
Sunt dezamăgit de cei care cheltuiau bani pentru flori, de ziua mea şi care făceau asta din datorie. Ce datorie ? Cine le-a pretins vreodată ceva?
Sunt dezamăgit de societatea noastră care nu mai reuşeşte să iasă din marasmul în care ne zbatem, tocmai pentru că minciuna, are rang de adevăr şi nebunia, trece drept stare de normalitate.
Copiii noştri, nepoţii noştri, ce vor face, trăind într-o astfel de lume bolnavă?
Eu am muncit până acum, mai mult decât m-au ţinut puterile, nu-mi este ruşine cu ce am realizat până acum, dar tinerii noştri, cei pe care ne vom baza mâine, ce fel de elan, moral, forţă vor avea, pentru a răzbi pentru ei şi familiile lor? Dar ce familii ? Mai e la modă, familia? Dar nu modă, e nevoie, de ea ?
Sunt dezamăgit de procurori şi dosare făcute la comandă, să distrugă un om şi care lucrează contra dreptăţii, ei înşişi fiind plătiţi foarte bine din bani publici, să scoată la lumină adevărul şi dreptatea, ce-o mai fi şi cu noţiunile astea ? o să fie scoase din DEX, cuvintele astea, altele sunt la loc de cinste şi pe deasupra, moderne.
Şi multe alte dezamăgiri care chinuie pe mulţi români, mă aliez lor să vorbim ca de la suflet la suflet.
Da, îmi va trece dezamăgirea, pentru că îmi stă în fire să lupt, nu voi urâ pe nimeni care nu reuşeşte să se respecte măcar pe el însuşi, voi continua să ajut şi să văd în oameni sămânţa Dumnezeirii, pe cât îmi va sta în putere, aşa-s făcut eu........
Mai vorbim, dragi prieteni,
Constantin Conţac
Răzbunarea-i arma prostului
După îndelungi chinuri şi un traiect cel puţin ciudat în politichie, un domn a ajuns în vârful piramidei unui giudeţ cam sărăcuţ. În sfârşit, nu mai discutăm cum a ajuns.....cu profundă legitimitate populară, na !
Ajuns în vârful piramidei, îi tăie vârful şi se aşeză să se odihnească. Jos, la poalele piramidei stau pigmeii care i-au cărat afişele în campanie şi dau semne de nerăbdare pentru promisiunile neonorate, de posturi şi scaune de şefi mai mici, care să completeze reţeaua.
Un cântec de Marseilleza şi de perceptori neonoraţi la timp, îl face alt cor la poalele piramidei prostiei politice. Ăia aşteaptă lucrări de-a moaca. Ce-i de făcut, pe cine să păleşti ca să le faci loc şi pigmeilor? Cum să plăteşti datoriile făcute în campanie ?Chemi presa şi cânţi de dulce, să te ajute, faci un tam tam cu toate lipsusurili predecesorilor( că numai de astea trebe să se vadă) şi concretizezi ideea necesităţii de a te înconjura de speţialişti în a conduce giudeţul, oameni cu viziuni şi idei tinereşti şi zglobii, care ar fi cel mai bine reprezentate de către cine .........de ? ...pigmeii tăi, care ling clanţa, de şef , a uşii tale, zilnic.
O dată ce ţi-ai spălat obrazul cu unii dintre ei, restul îţi devin duşmani, îţi iei masca unui om cinstit şi curat şi îndrugi verzi şi uscate la adresa altora, omiţându-te din peisaj, că, deh, eşti sus în vârful piramidei.
Pigmeii deodat, văzându-se cocoţaţi pe funcţii, vor deveni conştienţi de propria lor valoare şi vor pune biciul pe alţi pigmei mai mici, că dacă pui prostul pe funcţie, chiar crede că i se potriveşte statura şi competenţa. Şi uite aşa, soţietatea şi giudeţul are şanse să fie bine diriguite, spre propăşirea şi creşterea nivelului de trai a electoratului.
Curat, murdar, ce-ar mai zice nenea Iancu de comedia asta?
Se întâmplă în Romanica anului 2008, la scurt timp după înghesuiala alegerilor pentru zahăr, olei, detergenţi şi maşini de spălat, ţuică şi rom, poate şi ceva firfirei....avem di tăti!
Să trăim bine şi la mai mare.
Cu tristeţe şi dezamăgire,
Constantin Conţac
Ajuns în vârful piramidei, îi tăie vârful şi se aşeză să se odihnească. Jos, la poalele piramidei stau pigmeii care i-au cărat afişele în campanie şi dau semne de nerăbdare pentru promisiunile neonorate, de posturi şi scaune de şefi mai mici, care să completeze reţeaua.
Un cântec de Marseilleza şi de perceptori neonoraţi la timp, îl face alt cor la poalele piramidei prostiei politice. Ăia aşteaptă lucrări de-a moaca. Ce-i de făcut, pe cine să păleşti ca să le faci loc şi pigmeilor? Cum să plăteşti datoriile făcute în campanie ?Chemi presa şi cânţi de dulce, să te ajute, faci un tam tam cu toate lipsusurili predecesorilor( că numai de astea trebe să se vadă) şi concretizezi ideea necesităţii de a te înconjura de speţialişti în a conduce giudeţul, oameni cu viziuni şi idei tinereşti şi zglobii, care ar fi cel mai bine reprezentate de către cine .........de ? ...pigmeii tăi, care ling clanţa, de şef , a uşii tale, zilnic.
O dată ce ţi-ai spălat obrazul cu unii dintre ei, restul îţi devin duşmani, îţi iei masca unui om cinstit şi curat şi îndrugi verzi şi uscate la adresa altora, omiţându-te din peisaj, că, deh, eşti sus în vârful piramidei.
Pigmeii deodat, văzându-se cocoţaţi pe funcţii, vor deveni conştienţi de propria lor valoare şi vor pune biciul pe alţi pigmei mai mici, că dacă pui prostul pe funcţie, chiar crede că i se potriveşte statura şi competenţa. Şi uite aşa, soţietatea şi giudeţul are şanse să fie bine diriguite, spre propăşirea şi creşterea nivelului de trai a electoratului.
Curat, murdar, ce-ar mai zice nenea Iancu de comedia asta?
Se întâmplă în Romanica anului 2008, la scurt timp după înghesuiala alegerilor pentru zahăr, olei, detergenţi şi maşini de spălat, ţuică şi rom, poate şi ceva firfirei....avem di tăti!
Să trăim bine şi la mai mare.
Cu tristeţe şi dezamăgire,
Constantin Conţac
Igorul fiecăruia dintre noi
Astăzi, îmi propusesem ca după terminarea programului, să mă retrag la una din locaţiile în care pot vorbi cu mine însumi, fără prieteni, fără televizor, fără radio......în linişte şi tihnă, rectific, nu chiar singur, cu Igor în dreapta mea, câinele meu, caucazian, crescut de mic de mine şi care acum aproape m-a ajuns în greutate, bunul meu prieten şi mai ales foarte credincios.
Ziceam să reiau povestirea vieţii mele de până acum, aşa cum am început-o prin februarie 2008, dar după avalanşa de mizerii şi acuze care ne asaltează şi suntem aproape obligaţi să le suportăm, parcă prea idilic ar fi subiectul cu anii copilăriei, tinereţii, ei Doamne, cine se mai gândeşte la asta, astăzi ?, deşi ar trebui să ne facem timp să realizăm de unde am pornit, cât de greu sau uşor a fost şi cât am adunat la înţelepciune? sau nu am adunat, ci am risipit sau ne risipim pe noi înşine în dispute infinte......
În ce societate trăim noi astăzi ? de cine suntem dirijaţi, manipulaţi ? democratică nu prea este, capitalistă nici atâta, comunistă nici pe departe, tranzitorie spre ceva...nu, pentru că ştim unde vrem să ajungem, în dezvoltare nici atât, pentru că vedem că , pe zi ce trece sărăcim mai mult, în ciuda statisticilor înfloritoare şi profund manipulatorii....ce să înţeleagă omul simplu, care munceşte de dimineaţă până seara, într-un loc de muncă, care în statistici este unul "acoperitor pentru coşul zilnic"?
De fapt acel OM, nu mai apucă să gândească ce e cu el, e prea prins de preţuri, de miraje cu "6 din 49", de "elodii si magde ciumac", de oferte supertentante de a beneficia de porţii de fericire , drămuite cu grijă de marile concerne economice, de promisiuni de bunăstare într-un viitor prea îndepărtat de viaţa lui scurtă şi plină de sacrificii.....şi este bine pentru ăilalţi de ştiu ce şi cum se va scumpi benzina, pâinea.....dreptatea.....da bine zis, dreptatea, ce o mai fi însemnând şi asta?
Cât costă dreptatea? Cine o poate da şi cui i se poate face favorul de a i se recunoaşte aceasta ?
Baţi la uşile mari, somptuoase, ale justiţiei şi te duce această mare şi deşteaptă doamnă la calendele greceşti să speri că o vei vedea vreodată.....pe ea, dreptatea, nu pe altcineva, dar dacă între un biet amărât petent şi doamna de mai sus, se interpune un sfat, o intervenţie, o vorbă, chiar că n-o mai vezi niciodată.....greşesc ? unii vor zice că da, alţii vor spune că am dreptate să spun asta, dar oricum nu contează pentru "ăilalţii" de mai sus.
Suntem la o mare cotitură a istoriei, greu de dus, fiecare plăteşte un tribut acestei stări de lucruri, fiecare român, ori de aici, ori plecat în afară, suferă.....cel puţin aşa văd eu lucrurile, iar dacă cei care decid soarta acestui neam, nu "prind" cu fineţea gândirii (dacă o au)aceste semnale de descompunere a noastră, ca neam, va fi vai şi amar de noi.
E ca în Vechiul Testament, când tot poporul aştepta un Salvator, un Mesia care să-i scoată din starea în care erau, noi putem spera la acest lucru? măcar?
Igor nu mă lasă, îmi indică nişte posibili agresori, în curte, vedenii de câine "vigilent", tot o speranţă că cineva va sări să ne apere de răutatea unora programaţi să distrugă neamul acesta, mai există...
Mai vorbim,
Constantin Conţac
Ziceam să reiau povestirea vieţii mele de până acum, aşa cum am început-o prin februarie 2008, dar după avalanşa de mizerii şi acuze care ne asaltează şi suntem aproape obligaţi să le suportăm, parcă prea idilic ar fi subiectul cu anii copilăriei, tinereţii, ei Doamne, cine se mai gândeşte la asta, astăzi ?, deşi ar trebui să ne facem timp să realizăm de unde am pornit, cât de greu sau uşor a fost şi cât am adunat la înţelepciune? sau nu am adunat, ci am risipit sau ne risipim pe noi înşine în dispute infinte......
În ce societate trăim noi astăzi ? de cine suntem dirijaţi, manipulaţi ? democratică nu prea este, capitalistă nici atâta, comunistă nici pe departe, tranzitorie spre ceva...nu, pentru că ştim unde vrem să ajungem, în dezvoltare nici atât, pentru că vedem că , pe zi ce trece sărăcim mai mult, în ciuda statisticilor înfloritoare şi profund manipulatorii....ce să înţeleagă omul simplu, care munceşte de dimineaţă până seara, într-un loc de muncă, care în statistici este unul "acoperitor pentru coşul zilnic"?
De fapt acel OM, nu mai apucă să gândească ce e cu el, e prea prins de preţuri, de miraje cu "6 din 49", de "elodii si magde ciumac", de oferte supertentante de a beneficia de porţii de fericire , drămuite cu grijă de marile concerne economice, de promisiuni de bunăstare într-un viitor prea îndepărtat de viaţa lui scurtă şi plină de sacrificii.....şi este bine pentru ăilalţi de ştiu ce şi cum se va scumpi benzina, pâinea.....dreptatea.....da bine zis, dreptatea, ce o mai fi însemnând şi asta?
Cât costă dreptatea? Cine o poate da şi cui i se poate face favorul de a i se recunoaşte aceasta ?
Baţi la uşile mari, somptuoase, ale justiţiei şi te duce această mare şi deşteaptă doamnă la calendele greceşti să speri că o vei vedea vreodată.....pe ea, dreptatea, nu pe altcineva, dar dacă între un biet amărât petent şi doamna de mai sus, se interpune un sfat, o intervenţie, o vorbă, chiar că n-o mai vezi niciodată.....greşesc ? unii vor zice că da, alţii vor spune că am dreptate să spun asta, dar oricum nu contează pentru "ăilalţii" de mai sus.
Suntem la o mare cotitură a istoriei, greu de dus, fiecare plăteşte un tribut acestei stări de lucruri, fiecare român, ori de aici, ori plecat în afară, suferă.....cel puţin aşa văd eu lucrurile, iar dacă cei care decid soarta acestui neam, nu "prind" cu fineţea gândirii (dacă o au)aceste semnale de descompunere a noastră, ca neam, va fi vai şi amar de noi.
E ca în Vechiul Testament, când tot poporul aştepta un Salvator, un Mesia care să-i scoată din starea în care erau, noi putem spera la acest lucru? măcar?
Igor nu mă lasă, îmi indică nişte posibili agresori, în curte, vedenii de câine "vigilent", tot o speranţă că cineva va sări să ne apere de răutatea unora programaţi să distrugă neamul acesta, mai există...
Mai vorbim,
Constantin Conţac
joi, 26 iunie 2008
Fapt divers cu legi şi interpretări de caterinca
Scriu aceste rânduri din două motive:
- unul, se pare că voi avea mai mult timp să mi-l dedic mie,
- iar al doilea motiv, aş dori să se folosească de cele scrise aici, cei care vor fi angrenaţi în viitoarele alegeri şi care, normal, vor dori ca legea să fie respectată.
Incerc să fiu puţin mai explicit, legat de cel de-al doilea motiv şi anume:
Legea 67/2004, art. 121, la aliniatul 2, arată că, numai hotărârile instanţelor de judecată, pot fi definitive şi irevocabile şi DOAR împotriva lor, nu există căi de atac.
În schimb, Hotarârile emise de Birourile electorale, inclusiv Biroul Electoral Central(BEC),sunt acte cu caracter jurisdicţional, emise de organe administrative, iar aceste acte, pot fi atacate îm justiţie, potrivit Legii Contenciosului administrativ, reglementare clară, stabilită prin Decizia Curţii Constituţionale, nr. 325/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 969/21.10.2004. Această soluţie stabilită prin Decizia sus menţionată, este temeinic justificată şi motivată de instanţa constituţională, în baza prevederilor art. 21, alin. 1 şi 2, din Constituţia României. cât şi a art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale(CEDO), potrivit cărora, nu poate fi refuzat accesul la justiţie, nimănui.
Deci nu este de conceput, autoritatea de lucru judecat, al unui act emis de un organ administrativ, cu caracter jurisdictional, câtă vreme, nu există o Hotărâre a unei instanţe de judecată, definitivă şi irevocabilă. În consecinţă, Birourile electorale, nu au competenţe de a emite acte definitive şi irevocabile, drept urmare BEC, prin Hotărârea nr. 138/06.06.2008, a săvârşit o MARE eroare sau chiar un abuz grosolan.
Încerc să fac publice toate acestea, având în vedere Dosarul nr. 2848/40/2008, de pe lângă Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a cărui "soluţionare" s-a făcut cu încălcarea voită a actelor sus menţionate.
Stau şi mă întreb ? Pentru ce se mai fac alegeri, aşa zise libere şi democratice, dacă legea se încalcă şi rezultatele acestora se pot face frumos din condei, fără ca nimeni să păţească ceva ? şi mai mult decât atât, autoritatea supremă(BEC) o încalcă cu brio? Sunt la o vârstă, când pot să-mi permit să fac cât de cât nişte aprecieri asupra modului de respectare a legalităţii. Afirm cu mare durere că niciodată, până în prezent, nu s-a încălcat atât de vizibil şi abuziv, legea! Nici pe vremea comuniştilor. Atunci, în acea vreme, legea era lege, orice individ dacă avea o nemulţumire, era cât de cât ascultat, era tratat în limitele legii, nu cu aprecieri fără acoperire- bine, bine veţi spune, vă întrebaţi, dacă susţin acele vremuri?
Răspunsul este NU, atunci, pericolul era că nu se respectau valorile, totul era dirijat, iar cine nu făcea nimic şi "era cuminte", era şi bun, deci mă întreb, când era mai bine? Când legea era lege şi nimeni nu făcea nimic sau acum când legea este încălcată în picioare şi toţi fac câte ceva, pe lângă ea, exemple aşa zis minore: elevii bat profesori, puşcăriaşii vor condiţii de hotel de 5 stele, copiii îşi omoară părinţii, bătrânii sunt omorâţi de tâlhari minori, iar cel care mai are un sentiment de patriotism, este luat drept ultranaţionalist, prietenul îţi devine duşman, dragostea se transformă în ură, naţiunea se transformă în specie, etc.
Mă întreb cu durere, până unde mergem ? dacă, până în 2012, an de cotitură, zic unii, ne vom comporta aşa, spre ce ne îndreptăm, oameni buni? Veţi zice, o fi supărat Conţac, că nu a căştigat şi de-aia zice....ei bine, m-am luptat ca un om dârz, însă îmi dau seama că sistemul în care trăim, este atât de ticăloşit, cui o fi aparţinând sintagma?, că nu văd pentru copiii noştri vreo rază de speranţă. Trist dar adevarat !Ce se va alege de acest popor ? Nu pot răspunde, dar în minte îmi sună căteva cuvinte, rostite de o anumită personalitate, mai ieri, în cadru festiv: "voi reda botoşănenilor, DEMNITATEA " ! Stau şi mă întreb, cunoaşte el, la cine se află, Demnitatea fiind atât de bine ţinută ascunsă, de n-o găsesc bieţii botoşăneni?
Ştie el care este hoţul Demnităţii ?sau poate chiar el o ascunde şi o va reda, funcţie de starea de binedispozitie a măriei sale, botoşănenilor? Nu prea cred ! Eu cred că nu ştie ce înseamnă demnitate, eu voi încerca să-i spun, să ştie o dată pentru totdeauna: DEMNITATEA ESTE ÎN FIECARE INDIVID, se naşte cu ea, creşte cu ea şi moare cu ea.
Este tot atât de adevarat că, la majoritatea oamenilor, această calitate, a demnităţii, există, iar noi toţi la un loc, formăm poporul român. Doar cei care nu o au, cred că nu există sau că-i furată sau ascunsă şi se erijează în salvatorii naţiunii, promitând oamenilor că merg să o caute şi să le-o dea. Poate că nu la noi se referea.
Nu vreau să fiu răutăcios, aşa că mă opresc aici.
Pe viitor, mai vorbim.
Conţac Constantin
sâmbătă, 7 iunie 2008
Dreptatea(ca şi adevărul !) umblă cu capul spart; ai bani-ai dreptate; ai tupeu-ai dreptate, n-ai dreptate, parte-ţi face MINCIUNA !
Se întâmplă în România, în secolul 21, o ţară europeană şi democratică.
Alegerile, se pare că s-au terminat, aşa zic autorităţile, cărora le pasă să se termine într-un anumit fel, ca şi rezultate.
Aş vrea să fac un scurt comentariu, pe marginea lor, însă nu ştiu în numele cui să-l fac?
- ca autoritate, nu este problema autorităţii, zic judecătorii
- ca cetăţean, nu ai voie, pentru că nu mai ştiu ce înseamnă noţiunea de cetăţean, în viziunea unora, care socotesc numărul de cetăţeni, ca fiind un bloc de mărşăluitori în numele celor care vremelnic conduc, buni de votat şi plătit taxe
- ca om liber, această noţiune demult nu mai există
- ca om politic, nu ai voie, doar în nume propriu
- în nume propriu - nu ai nume, căci eşti un biet cetăţean, strivit de statistici sforăitoare, închingiuit sub povara autorităţii celor cocoţaţi în instituţii plătite să ascundă adevărul
Mă întreb dacă mai existăm, dacă mai suntem cetăţenii unei ţări, dacă mai suntem OAMENI, dacă mai facem parte dintr-o ţară ?, dacă da, cum se numeşte ea? Îmi pun aceste întrebări, deoarece, indiferent cum te adresezi autorităţilor, tu de fapt nu exişti, nu eşti recunoscut ca fiinţă a lui Dumnezeu, sub nicio formă. Aceste întrebări îmi frământă mintea, din următoarele motive:
1. Se fură buletine de vot, se fură rezultatele alegerilor, se falsifică procesele verbale, s-au văzut cu ochiul liber abuzurile grosolane şi de neimaginat, al cumpărării voturilor, se mai şi greşeşte, însă culmea, nici nu ai voie să te pronunţi asupra lor. Vorbesc despre recenta contestaţie, făcută de un partid, înregistrată la partid, semnată de preşedintele partidului, ştampilată cu ştampila partidului şi n-a fost numai o contestaţie ci două, argumentate, nu de florile mărului. Aceste două documente au nr. de înregistrare, înaintate în urma constatării unor flagrante încălcări ale legii şi care au fost respinse de Biroul Electoral Central, pe motiv că sunt făcute , în nume propriu.
N-am zis că se adevereşte vorba ce circulă prin popor " legea este făcută să fie încălcată şi e pentru proşti"(aţi auzit-o, nu?), proştii fiind noi cetăţenii care suntem obligaţi s-o respectăm. Eu unul, am respectat legea, n-am permis încălcarea ei, nu m-am angrenat în codoşii care încalcă legea, deci sunt printre cei mulţi şi proşti, ar zice hoţii deştepţi.
Dar să revin, referitor la contestaţie, în interiorul acesteia, se arătau aspectele legate de abuzurile în procesul de elaborare a proceselor verbale, cu modificări de documente, cu ştersături, cu pagini lipsă, nereguli care au afectat rezultatul alegerilor pentru candidatul din partea partidului, care era unul singur, nu doi. Or mai fi şi alte nereguli, însă stau ascunse căci sunt făcute la întunericul nopţii.
Pe bună dreptate, stai şi te întrebi, ce fel de lege avem, pentru cine e făcută şi cine o judecă? Stau şi mă întreb, cum ar fi reacţionat această omisie de analizare a contestaţiilor, dacă persoana respectivă, incriminată, ar fi comis o crimă, pentru cauza partidului? Ar fi fost legată de mâini şi de picioare, fără a dispune măsurile legale(care or mai fi şi astea?), deoarece responsabilitatea partidului nu există, nu există în dreptul lui, decât nişte iniţiale, ca de ex: PSD, PNL,PDL,PRM, PNG, etc., adică ce-s astea în afară de nişte litere?
E FOARTE GRAV ! NE FURĂM CĂCIULA, SINGURI !
Încă sunt cuminţi românii, cei mulţi, care au grijă să-şi plătească dările, să nu comită fărădelegi, să nu jignească, să nu omoare, tot din frică de lege. Care lege? Aia de o toţi violează toţi, ca să iasă basma curată. Adică nu chiar toţi, numai cei care ştiu cât costă şi au cu ce să plătească preţul.
Dacă se va continua aşa, ne vom fura propria demnitate de ROMÂNI, aparţinând unei ţări, pentru care străbunii noştri, au murit apărând-o cu dragoste şi credinţă şi care, pe zi ce trece se diluează, în noţiuni relative.
Nu sunt vorbe în vânt, nici spuse la supărare şi disperare, vă rog să cugetaţi la rându-vă la ceea ce se petrece în jurul nostru, în "n" cazuri, ce privesc pe "n" români disperaţi, în căutarea dreptăţii, pierdută pe holul tribunalelor.
Astfel, constatăm că tot felul de neaveniţi, fac legea în ţărişoara noastră, care ne este dragă, aceştia părăsind ţara lor, în care legea este lege şi respectată. Aici, în România este un paradis nu alta, le merg toate măgăriile, în faţa românilor cuminţi, atenti si cu gura căscată, la ce prostii mai debitează herconsultantul străin.
Bine, bine, o să spuneţi că zic toate astea la nervi, din frustrare că am fost declarat învins în alegeri. Nu este aşa!
Vă asigur că sunt mai puternic decât vă puteţi imagina !, deşi mulţi îmi poartă pomenile, să mai înhaţe o gură de colivă, fiind încă sub influenţa lui Bachus.
Stau şi mă gândesc la cei 4 ani, care urmează, cu ce ochi se vor uita aceia care au conştiinţa încărcată, de ruşinea umilinţei cu care au plătit voturile adăugate în plus, ca să iasă căştigători? Dar cred că vorbim de lucruri sfinte, sentimentul de conştiinţă se atrofiază la unii atât de mult, încât nici ei nu mai ştiu ce înseamnă, sau îl ştiu numai aşa, din dicţionar.
Oameni de bună credinţă !, uitaţi-vă la ei, fotografiaţi-i, cântăriţi-i şi veţi vedea cum vor arăta peste 4 ani. A nu se înţelege că că se vor îmbogăţi, că vor pune pe ei câteva kg, până la urmă, fiecare arată cum l-a dat Dumnezeu, ci mă refer la faptul că vor fi obosiţi, terminaţi, având tinicheaua neputinţei, a minciunii, etc, şi zic astea pentru că, toate gogoriţele declarate în programele lor, frizează nerespectarea legii în proporţie de 90%. Munca de administraţie nu este uşoară, vor vedea asta curând.
Am spus toate astea pentru că, începând de mâine, toţi cei ce au lucrat cu minciuna împotriva mea, vor fi obligaţi, încetul cu încetul, să vadă adevarata faţă a cinstei, seriozităţii şi respectului faţă de lege.
O să spuneţi că respingerea nefondată a contestaţiei este o greşeală, poate mi-a provocat nemulţumirea, dar pentru mine, vă spun totuşi că nu e o chestiune pe care am dreptul s-o tratez uşor. De ce anume? Iată de ce, număr mai departe argumentele:
2. În calitatea pe care am avut-o, de preşedinte , toate sesizările mele şi contestaţiile au fost călcate în picioare. Exemplific:
- toate licitaţiile de la Primăria unui municipiu, au fost ţinute de o comisie, în care membrii comisiei, erau subordonaţi primarulu; naşul primarului, cumătri şi aşa mai departe. A se reţine că în această comisie, nu au existat reprezentanţii statului român. Mă întreb, ce reprezintă pentru aceştia, statul român? Nimic. Afaceri de zeci de miliarde. Acum am înţeles de unde vin sumele enorme cheltuite în campanie? Iarăşi mă întreb, aceşti mici, mari investitori, vor cotiza din sudoarea lor încă 4 ani? dacă da-atunci vai de ţărişoara asta(adică de noi toţi, plătitori de taxe şi impozite locale), dacă nu-atunci vai de ei, vor fi scoşi pe făraş.
Cum e posibil, mergând într-un taxi, nefiind recunoscut de şofer, din discuţii, acesta mi-a spus că vor vota primarul, că dacă fac altfel, li s-a spus că le retrage licenţa, primăria, licenţă, pe care cine ştie cât au plătit. Spunea amuzat şoferul că avea un balon roşu pentru fetiţa lui, prin maşină şi l-au ameninţat unii din campania primarului că să distrugă balonul, altfel îi saltă licenţa de execuţie a serviciului. Frumos din partea instituţiei respective, dacă s-a ajuns până aici, ce mai urmează? să ne interzică să ne luăm haine colorate în roşu, galben, verde, albastru, etc,vor face o lege să ne oblige să ne îmbrăcăm în portocaliu, culoare foarte frumoasă de altfel, dar care în exces, devine monotonă.
Mă întreb, până unde veţi ceda ?, voi cei care munciţi din zori şi până în noapte, pentru un salariu minim pe economie? Voi cei mulţi, realizaţi că zilnic, le adăugaţi putere, prin smulgerea propriei dumneavoastră puteri, cedându-le-o atât de uşor?Cedând această putere atât de uşor nu veţi câştiga decât lipsa lor de respect pentru dumneavoastră înşivă.
Nu realizaţi că, într-o zi, ei vor deveni foarte puternici, iar dumneavoastră, sleiţi de puteri, datornici, în poziţia de sclavi. Rezultatul: când nu veţi mai fi în stare să munciţi, să vă plătiţi dările tot mai mari, stabilite de ei, tot mai mulţi şi mai flămânzi, vă vor ignora la uşa spitalelor, sau în gară. Greşesc? Dă Doamne să greşesc !
Nu închei, fără a mai face o observaţie. Am intrat în politică în 1994, ca independent. Mă întâlneam cu oamenii, din toate categoriile, am observat că atunci oamenii erau mai viguroşi, sănătoşi, politicoşi, curaţi la suflet, îngrijit îmbrăcaţi. Ce vreau să vă spun ? şi mă îngrijorează, în această campanie, am întâlnit oameni slabi, bolnavi, fără speranţă, lipsiţi de dorinţa de a trăi, de a lupta pentru propriile lor familii, lasându-se în voia sorţii. Mulţi, prea mulţi, pe unii i-am mai ajutat cu câte ceva, din omenie, însă oameni buni, când vezi că nu mai au forţa interioară de a spera, îţi pui întrebarea firească, ca om: spre unde ne îndreptăm? ce va mai fi şi cu România, mă gândesc că nu numai aici este această situaţie. Mi-e milă de români, de România . Vă vorbeşte un om care a suferit la rândul lui în trecut, care ştie durerile celuilalt şi care a văzut multe în istoria noastră. Oare n-o să se distrugă neamul ăsta? Mă întreb şi vă întrebaţi de ce spun toate astea?
Pentru că nimeni nu-i preţuieşte pe români, zilnic îi alimentează cu cele mai proaste băuturi, mîncăruri contrafăcute, emisiuni televizate de tâmpit poporul şi care-l ţin în neştiinţă şi naivităţi, dar mai mult decât orice, se distribuie băutură contrafăcută, non stop, pentru oameni flămânzi, rezultatul? niciodată n-o să fie treji să se poată conduce, alţii vor hotărâ pentru ei, îi folosesc ca unelte împotriva celor care încearcă să-i avertizeze: atenţie, sunteţi în pericol, sunteţi minţiţi, cumpăraţi, folosiţi pentru alte scopuri, iar când nu mai puteţi lucra pentru ei, vă exterminează sau nu......mai bine, vă ignoră, lasându-vă să strigaţi după ajutor, până vă stingeţi. Este un scenariu care poate fi veridic, de altfel sunt cazuri o mie, gândiţi-vă!
Mai este de spus ceva: cânva scriam pe blog despre o jigodie. Nu ştiu cine a pronunţat prima dată acest cuvânt, dar cert este că jigodia este un specimen care n-are cum să-şi schimbe pielea, aşa rămâne până crapă. De ce spun astea? In diferite sondaje, după "înţelepciunea, capacitatea intelectulă şi de formare", ca formator de opinie strâmbă, această jigodie, "informa" cititorii, că un contracandidat, îmi suflă în ceafă, înşirând pe două pagini scumpe, prostii argumentate tot cu prostii. "Stimată" jigodie, acum realizez că trăieşti cu capul în jos, ca liliecii şi judeci cu picioarele, bănuiesc că numai aşa consideri, degetele de la picioare , ceafă. Şi încă ceva!
Voi reveni, s-ar putea să am chef mai mult timp să scriu pe blog, sau poate că nu merită jigodia să fie gratulată cu atenţie. Oare pe unde se gudură acum? împrăştie microbi pe sub mese, cred că pe la toţi cei care îl mângâie pe ceafa lui, care se găseşte unde-i sunt picioarele, pe post de pixuri.
Sigur, peste ani, se va găsi leac şi pentru jigodiile, asortate cu fiţuicile care consumă hârtia de pomană, se vor pierde, cum se întâmplă zilnic, pe la WC-urile din casele oamenilor, din lipsă de hărtie igienică,dar adevărul zis de mine va rămîne, căci nu aşa:
"Dreptatea-i ca lemnul cel uşor, care-l apasă în apă şi tot cândva, iese deasupra"!
Al dvs. credincios,
Conţac Constantin
luni, 19 mai 2008
Jigodia care mozoleşte judeţul
Mi-am zis că în perioada campaniei electorale, nu voi scrie pe blog, însă constat că în cele 20 zile de la începerea acestei campanii, un anumit ziar local, care se vrea de adâncă respiraţie obiectivă în media locală, foarte locală, chiar punctuală, se tot ţine de coada mea, precum un animal al nimănui, bolnav şi plin de râie, căruia în popor i se mai spune JIGODIE.
De jigodie, nu te poţi feri, căci disperarea în care se află, dă buzna peste oricine, cu orice risc. Care este riscul jigodiei, la care fac referire ? , există riscul de a deveni inpopulară, fără conţinut, aservită şi vădit părtinitoare. Ce poate însăila în ziarul păstorit de el, această jigodie?
Ceea ce i se comandă sau dacă nu are comenzi, vomită veninul din el. Cum arată o jigodie cu venin ? Mic, urât, plin de ciucuri, infect pe dinafară dar şi pe dinăuntru. Cu ce se ocupă o jigodie locală ? Cu jefuirea bunului simţ. Nu-l pui în vitrină, nu-l saluţi de câte ori vrea, el latră. Asta e jigodia. Pe cât adună gunoi în suflet şi acţiune, pe atât devine un monstru mic şi rău, lătrător şi ciufut.
N-are cum s-ajute Dumnezeu la o astfel de creatură îngâmfată şi mică la suflet, adună, adună şi deodat se scufundă cu gunoi cu tot.
Vă cer scuze, dragi botoşăneni, pentru limbajul plastic folosit, însă despre jigodiile cântătoare din presa locală, n-am să mai scriu, pentru simplul fapt că nu merită atâta atenţie, mai ales ca există riscul să te molipseşti de la ei, de boli de piele şi de cap.
Feriţi-vă de jigodii, nu le daţi atenţie, daţi cu antimolii şi spray lacrimogen, la nevoie câte un şut în fund, pe unde nu-s bube.
În rest, oamenii oameni sunt mai mulţi şi ştiu să facă diferenţa între minciună şi adevăr, între comenzi bănoase şi conştiinţă, între ziar şi fiţuică colorată.
Al dvs. credincios,
Constantin Conţac
De jigodie, nu te poţi feri, căci disperarea în care se află, dă buzna peste oricine, cu orice risc. Care este riscul jigodiei, la care fac referire ? , există riscul de a deveni inpopulară, fără conţinut, aservită şi vădit părtinitoare. Ce poate însăila în ziarul păstorit de el, această jigodie?
Ceea ce i se comandă sau dacă nu are comenzi, vomită veninul din el. Cum arată o jigodie cu venin ? Mic, urât, plin de ciucuri, infect pe dinafară dar şi pe dinăuntru. Cu ce se ocupă o jigodie locală ? Cu jefuirea bunului simţ. Nu-l pui în vitrină, nu-l saluţi de câte ori vrea, el latră. Asta e jigodia. Pe cât adună gunoi în suflet şi acţiune, pe atât devine un monstru mic şi rău, lătrător şi ciufut.
N-are cum s-ajute Dumnezeu la o astfel de creatură îngâmfată şi mică la suflet, adună, adună şi deodat se scufundă cu gunoi cu tot.
Vă cer scuze, dragi botoşăneni, pentru limbajul plastic folosit, însă despre jigodiile cântătoare din presa locală, n-am să mai scriu, pentru simplul fapt că nu merită atâta atenţie, mai ales ca există riscul să te molipseşti de la ei, de boli de piele şi de cap.
Feriţi-vă de jigodii, nu le daţi atenţie, daţi cu antimolii şi spray lacrimogen, la nevoie câte un şut în fund, pe unde nu-s bube.
În rest, oamenii oameni sunt mai mulţi şi ştiu să facă diferenţa între minciună şi adevăr, între comenzi bănoase şi conştiinţă, între ziar şi fiţuică colorată.
Al dvs. credincios,
Constantin Conţac
miercuri, 7 mai 2008
Câteva răspunsuri prietenilor de de blog
Ø Stimate Domn Dudău Valentin,
Vă mulţumesc pentru mesaj, cu scuzele necesare, pentru întârziere(timpul îmi este ocupat mereu),încerc să vă răspund la întrebările dvs.
1. Referitor la solicitarea dvs., vă răspund următoarele: am apreciat modul detaliat în care îmi explicaţi cum sunt poziţionate căile rutiere, sau mai bine zis de acces, către satul Dacia, însă pentru informarea dvs., vă comunic că pe cînd eram copil de 12-13 ani, părinţii mei, chiar dacă s-au născut şi trăit în municipiul Botoşani, deţineau la marginea satului dvstră, o falcie de pământ (1,5 ha) iar eu pe atunci, cu mijlocul de transport de la vremea respectivă(căruţa), am fost de multe ori la acest teren. Îmi amintesc că într-o primăvară, chiar am rămas peste una din nopţi, de joi spre vineri, să terminăm de arat, iar vineri, a doua zi era „Izvorul tămăduirii”, iar satul arăta în sărbătoare. Era frumos, privit cu ochi de copil.
2. Este adevărată afirmaţia dvstră, pe care o enunţaţi în scrisoare că legăturile cu localităţile învecinate, sa fac pe căte o cărare de 2 m.
3. Uitaţi ce m-am gândit domnule drd. Dudău V: vă propun să luaţi legatura cu sătenii dvstră, faceţi şanţuri laterale, marcaţi un drum sau mă rog, toate trei(cel din Nicşeni, cel din Costeşti sau cel ce duce spre casa Bilan, Şoseaua Botoşani-Săveni), eu obligându-mă să vă ajut cu împietruirea. Îmi pare rău că trebuie să vă spun, pe uliţele satului, s-a pus piatră, dar şi aici lipsesc şanţurile şi la ultima vizită a mea prin zonă, am văzut la faţa locului cum stau uliţele pietruite în apă.
Consideraţi că pentru cele câteva voturi, ar trebui să mă puneţi să sap şanţuri, fie pe o lungime de 10 km pentru un drum, sau poate pentru toate trei drumurile, cam 30 km, la care s-ar mai adăuga cca 2-3 km pentru şanţurile din perimetrul aşezării. Mă gândesc, domnule drd. Dudău că ar fi timpul ca cei din comunitate să se implice mai mult în nevoile acelei comunităţi, bineînţeles ajutaţi de cei în drept, nu mai spun că au fost cazuri descrise ca şi dvs., am trimis să fie ajutaţi şi se fura pietrişul noaptea, chiar aşezat pe drum. Unde este spiritul civic? S-a pierdut oare ? Dacă da, haideţi să încercăm să-l găsim din nou, chiar şi numai pentru faptul că este vorba de localitatea în care trăim. Dar mai e cale lungă…..
4. Pentru copiii ce merg în altă localitate, personal în 2007, le-am găsit şi transferat, un microbuz cu 16 locuri.
5. Gândesc că dacă ar fi voinţă comună, s-ar rezolva problemele de transport.
6. Mă informaţi că aţi evadat acum 25 de ani şi acum, când vreţi să vă întoarceţi, sunteţi complet dezamăgit, de ceea ce se găseşte în satul Dacia, vă cred, democraţia vă dă dreptul să vă adresaţi unde doriţi dvstră, aveţi aceste posibilităţi, sunteţi liber să vă adresaţi cui doriţi dvstră.
Menţiune : eu sunt născut în Botoşani, pe strada Tătarilor, stradă lungă de 1300 m, stradă de pământ. În 1964-1966, noi tinerii de pe această stradă, am amenajat cum am putut şi am construit o cărare lată de 40 cm. Ulterior în anii 1980, prin contribuţie personală, am pus piatra, revoluţia din 1989, găsind întrucâtva strada pietruită. Şi azi arată tot aşa ca acum 30 ani. Atât am putut face, administrarea municipiului o face altcineva. Mă întreb, deoarece şi eu am fost plecat, dar am avut în vedere suferinţa celor din mijlocul cărora am plecat.
N-o să vă vină să credeţi, prin anii 1956, am participat activ la lucrările de aducere a curentului electric pe strada unde m-am născut, pe atunci, dacă vă amintiţi, aceste linii se montau pe stâlpi de lemn, pentru care trebuiau săpate gropi adânci. Vă rog să mă credeţi, mergeam la Şcoala nr. 3 , pe strada T.Vladimirescu, era şcoala, acasă însă învăţam la lampă, aşa erau condiţiile, pentru mai toţi românii.
E bine că am avansat, în aceşti ani, este de neconceput acest lucru să mai fie cum a fost, însă cred că am pierdut cu toţii la capitolul spirit civic, responsabilitate, lipsă de apreciere pentru un lucru obţinut uşor şi mai ales făcut de alţii.
Ø Domnului Anonim
Aveţi dreptate, am fost comentat mult că am interese cu drumurile, ce bine ar fi dacă toate drumurile din judeţ ar fi bine puse la punct, chiar n-aş mai avea nici un interes, decât să mă bucur că măcar din punctul acesta de vedere, am rezolvat o problemă dureroasă pentru unii din concetăţenii noştri. Probabil că odată ce ar fi gata reparate, m-aş gândi, că la aşa drumuri , putem invita investitori acasă aici, poate chiar din cei plecaţi şi care au o sumă de investit, nu mai zic că altă faţă are o localitate cu drumuri bune, legăturile dintre aceste localităţi, foarte bune fiind, nu am mai avea de reparat la maşini, ce mai altă viaţă. E clar că un drum consumă bani, pentru că necesită întreţinere, însă nu am inventat noi nuca, avem atribuţii, pe linie de Consiliu Judeţean, în privinţa drumurilor judeţene, bineînţeles de sprijin şi pentru cele comunale, săteşti, ca să nu mai spun, o buna colaborare se impune în privinţa drumurilor naţionale, administrate la nivel central.
Un drum de construit, pietruit, reabilitat, modernizat, costă mult, însă se justifică prin impactul socio-economic asupra zonei, aşa că din punctul acesta de vedere, da, am interese ca toate drumurile din judeţul Botoşani să fie cât mai bune, foarte bune.
Ø Referitor la cetăţeanul venit din Spania, aveţi dreptate domnule, nu ar trebui să se pronunţe unii sau alţii asupra celor plecaţi. Eu ştiu că mulţi din cei plecaţi, nu au făcut-o de drag, de florile mărului, au ales să meargă pentru a depăşi o strâmtorare financiară, poate cu mari sacrificii sufleteşti şi umane. Nu contează ce se munceşte în Italia, Spania, până la urmă orice muncă care o faci în condiţii respectabile, merită aprecierea, fiecare cu ce se pricepe să facă. Adevărat, domnule anonim, cei care au ales să plece au echilibrat balanţa valutară a României, în momentele ei critice, sunt bani care intră în ţară, în absenţa exporturilor care nu se ridică la nivelul aşteptărilor, suntem încă în tranziţie, e nevoie de activitate, de producţie, de export, de valuat ceea ce producem, dacă producem, altfel, ne va greu. Sar de la propria mea analiză economică, dacă nu spun prea mult, chiar n-aş pune un preţ prea mare pe analiştii acestei tranziţii în care trăim.
Domnule Anonim, nu trebuie să luaţi toate opiniile unora sau ale altora în seamă şi asta pentru că unii cred că deţin cheia inteligenţei şi cunoaşterii şi o ţin acunsă în papuci, la loc ascuns.
Cu RESPECT,
Constantin Conţac
sâmbătă, 26 aprilie 2008
Lumină şi semne
O zi frumoasă, nu prea călduroasă, termometrul arăta la ora 13,00, o temperatură de 17 "grade caldură", cum zic moldovenii din bătrâni. Şi eu mi-s moldovean, vorbesc modoveneşte, nu mi-e ruşine cu accentul neaoş, chiar dacă pe unii cică îi zgârâie la urechi, neprecupeţind nici o ocazie de a-l ironiza(pe el, accentul şi nu numai) prin ziare, pe la reuniuni de gaşcă, serate literare, etc. Adevărul e că, moldovenii, până la urmă, au dialectul cel mai apropiat de limba română literară, zic exegeţii limbii, da bine ,sunt cam mulţi de "ş" 'şi "ţ", când vorbesc apăsat. E bine, asta e un semn că nu ne pierdem cu firea în faţa valului de europenism şi modernism, nu suntem primii, francezii sunt mai naţionalişti, ne-au luat-o înainte, chiar dacă au fondat Uniunea. Să o lăsăm pe asta acum, să vorbesc despre ce mi-am propus eu să scriu azi, într-o zi sfântă, care le precede pe celelalte, ale Paştelui.
Suntem în sâmbăta mare, aşteptăm Învierea Domnului IIsus, când este bine să uităm de toate răutăţile, să încercăm să ne apropiem cu toată fiinţa de Dumnezeu, să fim mai buni, mai iubitori, toleranţi şi recunoscători, cel puţin, astea sunt simţămintele care le simt în suflet, acum, ca om, păcătos ce sunt. Da, sunt pământean, de foarte multe ori am uitat de Dumnezeu, am comis lucruri de neiertat, respingătoare, obraznice, cu ştiinţă, chiar ştiind că acestea nu-i sunt Lui bineplăcute, forţându-I bunăvoinţa, până când ? recunosc de o mie de ori că n-am făcut bine.....şi m-aţi prins , dragi prieteni, într-o stare de autoanaliză, de cercetare interioară, a ceea ce am în gând...nu mi-e ruşine să spun, să povestesc....am spus-o în post şi la preotul duhovnic, asta ca să nu vă aprindeţi repede, să-mi spuneţi: "du-te domnule la preot şi spune, nu nouă", ei bine, nu, vreau să-mi deschid sufletul aici, pe blog.....în văzul lumii, îmi spunea un călugăr odată, la o mănăstire că, mărturisile înainte vreme, la primii creştini erau colective, în gura mare , fiecare, de faţă cu ceilalţi, îşi spuneau of-ul....era sigur o formă de corijare în prezenţa aproapelui, căci nu puteai merge mereu să spui aceleaşi păcate, ţi-era ruşine, până într-o zi când te lăsai de ele.
Mi-amintesc de mine, acum câţiva ani, ce am trăit eu, în evenimente care au legătură cu credinţa, cu Biserica noastră....fapte care o dată trăite, m-au marcat, mi-au înnobilat sufletul, prin experienţele trăite......unora, poate să li se pară nimic, însă pe mine m-au chemat la înţelepciunea Lui Dumnezeu......
În 1998, după decesul tatălui meu, într-o zi de 13 iulie, vrând, nevrând, mă trezeam dis de dimineaţă( îmi făcusem un scop din asta), aproape zilnic, la poarta cimitirului Eternitatea, unde era înmormântat. Nu vă ascund faptul că, pentru mine, tata a fost un model, singurul de altfel, care şi acum mă urmăreşte în tot ce fac. În sensul cel mai bun. Cred că fiecare copil, tânăr, apoi adult, are un model.
Şi cum spuneam, ajungeam zilnic la cimitirul Eternitatea, mă dădeam jos din maşină, mergeam până la mormânt, verificam dacă totul este aranjat cum trebuie, flori, lumânări, dacă este curat....constatam încă o dată că totul este în regulă şi că nu ar trebui să vin zilnic, pur şi simplu să constat că nu aveam nimic de făcut.
Un alt fapt este acela că, aproape noapte de noapte, îl visam pe tatal meu, nu reţineam exact ce vorbeam cu el, eu îi promiteam ceva anume, mă chinuiam să-mi amintesc,a doua zi, nu-mi aminteam, cert este că, aveam impresia că mereu el îmi cere ceva. Prietenii îmi ziceau că trebuie să fac pomeniri pentru el, ceea ce am şi făcut deseori, însă parcă totul era în zadar, deoarece iar îl visam, cerându-mi să ceva să fac pentru el. Vă spun adevărul, vă rog să mă credeţi.
Acest lucru a durat aproape 6 luni, când în luna decembrie a aceluiaşi an, am plecat pentru zece zile în Israel, a fost o întâmplare, nu mi-am propus să merg atunci, a fost o ocazie. Acolo, în Israel, pe pământul sfânt, am avut ocazia să văd cu ochii, ceea ce era scris în Biblie. Aici, fac o paranteză să vă spun cum vine cu Cartea cărţilor, adică Biblia noastră şi nu numai a noastră, a neamurilor de pe Pământ: În 1986, trimestrul I, îmi venise rândul la comanda Unităţii de transporturi, care era detaşată la lucrările de la Canalul Cernavodă-Agigea. Se lucra 12 ore, iar celelalte 12 ore erau pentru odihnă, adică timp liber.
Fiul meu, Liviu, urma ca în acel an, să termine liceul şi să dea la facultate. La plecarea mea de acasă, din Botoşani, spre Constanţa, m-am oprit pe drum, să iau masa, la Hanul lui Conache, care-l ştie toată lumea. Stând eu la masă, o bătrână a venit cu cerşitul, cum se întâmplă pe la noi, i-am dat câţiva lei, iar ea m-a îndemnat să citesc Biblia, dar musai, în 40 zile, la începutul cititului să-mi pun o dorinţă. M-a pus pe gânduri bătrâna...în sinea mea.
Ajuns la locul de cazare, în Constanţa, loc în care am stat 3 luni, iar mai apoi, câteva luni, timp de 11 ani(tinerii de azi nu ştiu, dar pe vremea aceea, mort, copt, mai ales transporturile din toată ţara, mergeau la Canal, cum se spunea, la construcţia căror obiective de pe Dunăre, toţi românii au contribuit), într-o zi a venit pe acolo, un bişniţar, cum este jargonul, cu tot felul de lucruri de vânzare. Ştiţi dvs., ce comerţ se practica pe atunci, de către mulţi, mai ales prin Constanţa, Galaţi, Brăila, Timişoara, etc... Ei bine, acel om, avea, printre alte lucruri, culmea şi o Biblie....era frumos copertată, scrisă îngrijit, mi-a plăcut şi am luat-o, alături de alte nimicuri care nu le găseai în magazin: cafea, sapun,etc.
Ce mi-a spus bătrâna, mi-a rămas întipărit în minte, avându-l şi pe tatăl meu în gând....aşa că, în timpul meu liber, mi-am propus să citesc Cartea Sfântă. Am împărţit-o în 35 de părţi, cu o rezervă de 5 zile, din cele 40 şi în fiecare seară, nu mă culcam, pănă nu citeam partea de carte ce mi-am programat-o. Mi-a plăcut, am aflat atâtea informaţii despre viaţa înainte de Hristos, fapte istorice de altfel din viaţa poporului evreu, despre tradiţiile de atunci, totodată despre Noul Testament, despre fapte după trecerea Lui de pe Pământ, încât am fost deosebit de impresionat.
Revenind acum la ce spuneam înainte, despre călătoria mea în ţara sfântă, pot spune cu tărie că ceea ce am citit e una, dar cele văzute acolo , în acea călătorie,m-au marcat foarte mult sufleteşte, deoarece înţelegeam altfel, cele spuse de ghidul nostru, parcă aş fi trăit filmul acelei Cărţi de căpătâi.Vedeam pe viu ceea ce era scris cu atâtea zeci de mii de ani înainte, despre epopeea unui popor ales de Dumnezeu. Nu ştiu dacă Biblia are o vârstă, este creaţia Lui Dumnezeu, insuflată de Duhul Sfânt, care vine de la Alfa şi merge până la Omega. Încă şi acum nu este pe deplin înţeleasă în toate sensurile Ei, de către noi, muritorii cei păcătoşi, deoarece Cuvântul Lui Dumnezeu nu se revelă oricui.
Suntem în sâmbăta mare, aşteptăm Învierea Domnului IIsus, când este bine să uităm de toate răutăţile, să încercăm să ne apropiem cu toată fiinţa de Dumnezeu, să fim mai buni, mai iubitori, toleranţi şi recunoscători, cel puţin, astea sunt simţămintele care le simt în suflet, acum, ca om, păcătos ce sunt. Da, sunt pământean, de foarte multe ori am uitat de Dumnezeu, am comis lucruri de neiertat, respingătoare, obraznice, cu ştiinţă, chiar ştiind că acestea nu-i sunt Lui bineplăcute, forţându-I bunăvoinţa, până când ? recunosc de o mie de ori că n-am făcut bine.....şi m-aţi prins , dragi prieteni, într-o stare de autoanaliză, de cercetare interioară, a ceea ce am în gând...nu mi-e ruşine să spun, să povestesc....am spus-o în post şi la preotul duhovnic, asta ca să nu vă aprindeţi repede, să-mi spuneţi: "du-te domnule la preot şi spune, nu nouă", ei bine, nu, vreau să-mi deschid sufletul aici, pe blog.....în văzul lumii, îmi spunea un călugăr odată, la o mănăstire că, mărturisile înainte vreme, la primii creştini erau colective, în gura mare , fiecare, de faţă cu ceilalţi, îşi spuneau of-ul....era sigur o formă de corijare în prezenţa aproapelui, căci nu puteai merge mereu să spui aceleaşi păcate, ţi-era ruşine, până într-o zi când te lăsai de ele.
Mi-amintesc de mine, acum câţiva ani, ce am trăit eu, în evenimente care au legătură cu credinţa, cu Biserica noastră....fapte care o dată trăite, m-au marcat, mi-au înnobilat sufletul, prin experienţele trăite......unora, poate să li se pară nimic, însă pe mine m-au chemat la înţelepciunea Lui Dumnezeu......
În 1998, după decesul tatălui meu, într-o zi de 13 iulie, vrând, nevrând, mă trezeam dis de dimineaţă( îmi făcusem un scop din asta), aproape zilnic, la poarta cimitirului Eternitatea, unde era înmormântat. Nu vă ascund faptul că, pentru mine, tata a fost un model, singurul de altfel, care şi acum mă urmăreşte în tot ce fac. În sensul cel mai bun. Cred că fiecare copil, tânăr, apoi adult, are un model.
Şi cum spuneam, ajungeam zilnic la cimitirul Eternitatea, mă dădeam jos din maşină, mergeam până la mormânt, verificam dacă totul este aranjat cum trebuie, flori, lumânări, dacă este curat....constatam încă o dată că totul este în regulă şi că nu ar trebui să vin zilnic, pur şi simplu să constat că nu aveam nimic de făcut.
Un alt fapt este acela că, aproape noapte de noapte, îl visam pe tatal meu, nu reţineam exact ce vorbeam cu el, eu îi promiteam ceva anume, mă chinuiam să-mi amintesc,a doua zi, nu-mi aminteam, cert este că, aveam impresia că mereu el îmi cere ceva. Prietenii îmi ziceau că trebuie să fac pomeniri pentru el, ceea ce am şi făcut deseori, însă parcă totul era în zadar, deoarece iar îl visam, cerându-mi să ceva să fac pentru el. Vă spun adevărul, vă rog să mă credeţi.
Acest lucru a durat aproape 6 luni, când în luna decembrie a aceluiaşi an, am plecat pentru zece zile în Israel, a fost o întâmplare, nu mi-am propus să merg atunci, a fost o ocazie. Acolo, în Israel, pe pământul sfânt, am avut ocazia să văd cu ochii, ceea ce era scris în Biblie. Aici, fac o paranteză să vă spun cum vine cu Cartea cărţilor, adică Biblia noastră şi nu numai a noastră, a neamurilor de pe Pământ: În 1986, trimestrul I, îmi venise rândul la comanda Unităţii de transporturi, care era detaşată la lucrările de la Canalul Cernavodă-Agigea. Se lucra 12 ore, iar celelalte 12 ore erau pentru odihnă, adică timp liber.
Fiul meu, Liviu, urma ca în acel an, să termine liceul şi să dea la facultate. La plecarea mea de acasă, din Botoşani, spre Constanţa, m-am oprit pe drum, să iau masa, la Hanul lui Conache, care-l ştie toată lumea. Stând eu la masă, o bătrână a venit cu cerşitul, cum se întâmplă pe la noi, i-am dat câţiva lei, iar ea m-a îndemnat să citesc Biblia, dar musai, în 40 zile, la începutul cititului să-mi pun o dorinţă. M-a pus pe gânduri bătrâna...în sinea mea.
Ajuns la locul de cazare, în Constanţa, loc în care am stat 3 luni, iar mai apoi, câteva luni, timp de 11 ani(tinerii de azi nu ştiu, dar pe vremea aceea, mort, copt, mai ales transporturile din toată ţara, mergeau la Canal, cum se spunea, la construcţia căror obiective de pe Dunăre, toţi românii au contribuit), într-o zi a venit pe acolo, un bişniţar, cum este jargonul, cu tot felul de lucruri de vânzare. Ştiţi dvs., ce comerţ se practica pe atunci, de către mulţi, mai ales prin Constanţa, Galaţi, Brăila, Timişoara, etc... Ei bine, acel om, avea, printre alte lucruri, culmea şi o Biblie....era frumos copertată, scrisă îngrijit, mi-a plăcut şi am luat-o, alături de alte nimicuri care nu le găseai în magazin: cafea, sapun,etc.
Ce mi-a spus bătrâna, mi-a rămas întipărit în minte, avându-l şi pe tatăl meu în gând....aşa că, în timpul meu liber, mi-am propus să citesc Cartea Sfântă. Am împărţit-o în 35 de părţi, cu o rezervă de 5 zile, din cele 40 şi în fiecare seară, nu mă culcam, pănă nu citeam partea de carte ce mi-am programat-o. Mi-a plăcut, am aflat atâtea informaţii despre viaţa înainte de Hristos, fapte istorice de altfel din viaţa poporului evreu, despre tradiţiile de atunci, totodată despre Noul Testament, despre fapte după trecerea Lui de pe Pământ, încât am fost deosebit de impresionat.
Revenind acum la ce spuneam înainte, despre călătoria mea în ţara sfântă, pot spune cu tărie că ceea ce am citit e una, dar cele văzute acolo , în acea călătorie,m-au marcat foarte mult sufleteşte, deoarece înţelegeam altfel, cele spuse de ghidul nostru, parcă aş fi trăit filmul acelei Cărţi de căpătâi.Vedeam pe viu ceea ce era scris cu atâtea zeci de mii de ani înainte, despre epopeea unui popor ales de Dumnezeu. Nu ştiu dacă Biblia are o vârstă, este creaţia Lui Dumnezeu, insuflată de Duhul Sfânt, care vine de la Alfa şi merge până la Omega. Încă şi acum nu este pe deplin înţeleasă în toate sensurile Ei, de către noi, muritorii cei păcătoşi, deoarece Cuvântul Lui Dumnezeu nu se revelă oricui.
Dar să revin la vizita mea în Israel; într-una din zile, am mers cu toţii pe "Drumul Crucii" , unde am trăit o mare surpriză , pentru cine a fost acolo, dacă vă amintiţi, pe traseul de la Locul Răstignirii, ajungi la "Masa Ungerii", loc pe unde, pelerinii trec, atingând-o uşor, din mers, pe toată lungimea acestei mese, este de fapt o piatră mare cât de cât şlefuită. Am făcut şi eu acelaşi lucru şi am simţit pe loc, atingând acea piatră , o căldură invadându-mi tot corpul, căldură puternică cum n-am mai simţit niciodată în viaţa mea, preţ de 2-3 minute. Ca să treci pe lângă Masa aceea, îţi ia 7-15 secunde, ca mai apoi să continui să mergi spre locul Mormântului Sfânt. AM SIMŢIT ACEA CĂLDURĂ, PÂNĂ LA MORMÂNTUL MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS. Era o senzaţie inexplicabilă şi totodată foarte plăcută şi deosebit de liniştitoare.
La câteva zile mai apoi, am vizitat Muntele Tabor, iar la Mănăstirea ce-i poartă numele "Schimbarea la faţă", m-am rugat la una din icoanele făcătoare de minuni, aceea a Măicuţei Domnului.
În faţa acestei icoane, nevând prea mare experienţă la cum ar trebui să te rogi, am îngenunchiat şi printre altele, mi-a venit ideea să mă rog pentru tatăl meu, care-l visam, cum vă ziceam, m-am rugat ca tatăl meu să fie iertat, pentru faptul că, mi se părea mie că tata a greşit atunci când, în ultima parte a vieţii lui, nu a procedat cum trebuie în legătură cu unul din preotii, care a slujit la Biserica Uspenia din municipiu.
Povestea este aşa: la Biserica Uspenia, de care aparţineam şi noi cu familia, din copilărie, a fost un preot bun, care i-a cununat pe părinţii mei, ne-a botezat pe noi, cei cinci copii, iar pentru acel preot tatăl meu, mama, aveau o mare evlavie, chiar preotul era unul cu mare credinţă şi dragoste pentru toţi enoriaşii. Mă rog, acel preot bun a fost înlocuit de un altul, zicea lumea că e comunist şi nu prea avea treabă cu credinţa. În sfârşit, acel nou preot, venea cum era obiceiul, de Ajun, pe la casele din parohie; atunci cam făcea tata scandal că mama pregătea ce era mai bun în casă, pentru a-l întâmpina frumos şi cu respect, cu noi toţi aliniaţi, pe acel părinte. Chiar dacă tata era împotriva acelui preot comunist, cum ziceau oamenii, mama îi lua apărarea şi spunea că n-avem noi dreptul să judecăm un preot, că -l va judeca Dumnezeu, iar tata zicea că acela nu este preot ci este un comunist care îl duce în cârcâ pe D......(cel rău).
În fine, toate au trecut, până la urmă a murit şi acel preot, au venit alţii, tata a murit creştineşte, cu lumânare, la îngropăciune a avut parte de preoţi mai mulţi, respectaţi de comunitate.
Dar iar să revin, deci mă aflam îngenunchiat în faţa icoanei Maicii Domnului din Mănăstirea "Schimbarea la Faţă" şi cum vă spuneam, m-am rugat pentru tata, să-l ierte Dumnezeu dacă a păcătuit, afurisindu-l cu vorbele pe acel preot comunist.
Ei bine, aflaţi că în ziua aceea, am avut un program foarte plin de deplasări, am umblat mult şi pe la alte locuri, iar seara, în jurul orelor 23,30, m-am culcat, iar pe la ora 1 noaptea, m-am trezit(am avut senzaţia că tatăl meu a făcut asta în vis), el venise să-mi mulţumească pentru faptul că m-am rugat pentru el, afirmând clar că de altele nu duce lipsă. Cum de ţin atât de clar acest vis şi acum ? E o coincidenţă, veţi zice, e o întâmplare vor spune alţi sceptici, ei bine, sunt convins că nimic din toate astea, eu zic că este ceea ce se numeşte o formă atipică de comunicare între noi şi cei dragi, între noi şi Dumnezeu, iar dacă primim un astfel de mesaj, trebuie să nu-l desconsiderăm, aşa cum se întâmplă în iureşul de nestăvilit al vieţii noastre, plină de fleacuri.
Încă ceva, după acest vis, nu l-am mai visat obsesiv pe tatăl meu, nu mi-a mai cerut nimic.....deşi de cele creştineşti,am avut grijă să mă ocup, împreună cu surorile şi soţia.
După ani, am vrut să vă povestesc, poate şi dvs. aţi avut astfel de întâmplări, parcă aceste zile premergătoare Învierii, predispun la confesiuni, la aduceri aminte de cei dragi, care nu mai sunt.
Tot după această călătorie în Ţara Sfântă, parcă toate mi-au mers din plin, Liviu, fiul meu, a intrat la facultate in acelasi an, al doilea pe listă, cum era atunci, cu examen serios, la "Construcţii industriale", a fost un student bun, iar prin 1993, a început şi terminat şi cea de-a doua facultate la "Ştiinţe economice", celălalt băiat, Bogdan a făcut şi el două facultăţi, mi-am strunit băieţii, până i-am "scăpat" la însurătoare(glumesc), au familiile lor şi când ne adunăm cu toţii, e bucurie mare cu nepoatele. Ce să-i faci, asta-i viaţa......
Mă opresc din poveşti aici, vă doresc ca la noapte să fiţi cu toţii la Înviere pentru a lua Lumină şi să rostim cu bucurie, unii către alţii " HRISTOS A ÎNVIAT!"
Cu tot respectul,
Pentru toti botoşănenii şi toţi românii,
Conţac Constantin
miercuri, 16 aprilie 2008
Un gând bun, de Sfintele Sărbători ale Paştelui
Lumina şi Forţa Sfintelor Sărbători ale Paştelui, să vă înarmeze şi înfrumuseţeze sufletele, să vă deschidă inimile spre iubire, credinţă, înţelegere, iertare.
Să încercăm să fim mai buni, să ne bucurăm cât putem de mult de frumuseţea tuturor lucrurilor frumos orânduite de Bunul Dumnezeu, în aceste zile de sărbătoare, pentru a putea să împărtăşim şi aproapelui nostru câtuşi de puţin din această dragoste, ca o continuare a dragostei arătate de Domnul Nostru Iisus Hristos, la începuturile noastre de credinţă.
Paşte plin de bucurie tuturor botoşănenilor şi românilor în general, să avem convingerea că Lumina Invierii ne va călăuzi în tot restul anului.
Cu desebit respect,
Constantin Conţac
luni, 14 aprilie 2008
continuare răspunsuri
1. Domnului Anonim
Care întreabă dacă se va interveni pe DJ 282H Todireni-Răuseni-Călăraşi-Berza
Vă invit la sediul Consiliului Judeţean, pentru a discuta acest aspect, de preferinta lunea, incepand cu ora 8,45.
2. Domnului Anonim
Care se înflăcărează tot mai mult, în a explica ce înseamnă cuvântul flotă : da, se uzitează acest termen, în anumite condiţii, în conformitate cu DEX-ul: "FLÓTĂ, flote, s.f. 1. Totalitatea navelor fluviale, maritime sau aeriene ale unui stat", ori matale, le amesteci, vapoare cu tractoare si autotrenuri speciale.....în sfârşit, nici asta n-ar fi supărător, că, deh, limba română a devenit de nerecunoscut acum, astfel încât bietul DEX, abia face faţă cu noile cuvinte, adoptate în limbaj şi care se practică de către noi toţi, făcând abstracţie de legitimitatea lor, agasant este că tot te chinui să faci pe toţi botoşănenii "prosti grămadă", ştii matale, e o vorbă, "că cine zice, ăla e....."am priceput, matale eşti deşteptul, deştepţilor din Ca ca nada, noi ăştialalţi, botoşănenii, proşti. Asta e opinia dvs., pe care o respectăm.......că fiecare se exprimă exact atât cât îl duce capul!
De când mă ştiu, n-am pupat pe nimeni în.........iar cuvântul tovarăş este tot din DEX, înseamnă camarad, prieten, coleg, etc.....deci, îl putem şi acum folosi, chiar dacă, avem unele resentimente, pentru contextul în care l-am folosit cu toţii, în istoria noastră recentă.
Nu-mi propun să întreţin cu matale nicio polemică, văd că n-am cu cine, te-am invitat să vorbim, te-am invitat să-ţi spui numele...n-are rost, de azi înainte, nu-ţi voi răspunde la murdării, pentru simplul fapt că nu-mi plac zoioşii în gândire. Afirmi la un moment dat " mai bine erai alături, la spitalul de nebuni.....", nu multumesc, alaturi de cine, de matale?, nu multumesc, iti urez sănătate, multa sănătate, limpezirea gândurilor inceţoşate, cred că suferi mult .....îmi pare rău. Las să fii matale fericit, acolo în C......, să ai parte de o mică , mică satisfacţie, că, la adăpostul anonimatului, îl fac în fel şi chip pe Conţac....oamenii care mă cunosc şi care îi respect, îmi sunt de ajuns, pentru a nu-mi fi ruşine de ceea ce am trăit până acum.....bune, rele.....
3. Legat de reportajul de la Antena 1, îmi însuşesc critica, însă să ştiţi că, cele afirmate au fost în pauzele de discuţii, eu ieşindu-mi din morga clasică, din faţa aparatului de filmare.
4. Cadrele didactice spun că nu primesc de la primăriile din judeţ decât 3 tichete, de Paşte, îmi pare rău, probabil, în bugetul acestora nu a fost prinsă întreaga sumă, însă, aud că Guvernul le-ar reduce şi pe acestea, din spirit de economie, în sfârşit, dacă aţi apucat să le luaţi, e bine. În general, primăriile au fost atenţionate , la fiecare întâlnire, să aibă grijă de profesorii din comune, de medicii din comune, să facă plăţile la timp, nimeni să nu sufere. Vom avea în vedere aceste aspecte mereu, pe viitor.
5. Domnului Anonim
Care polemizează pe blog cu celalalt comentator de pe blog, din Canada, domnilor, chiar nu-mi doresc să vă jigniţi, aici pe blog, caut să păstrez un dialog cu fiecare, îmi doresc să fie constructiv, dacă se transformă în altceva, vă rog să găsiţi o altă modalitate de refulare.....decât scrisul pe blogg, cu 10 jigniri într-o frază......îmi displace şi vă discreditează, cam ceva în genul "alt nebun sufera in anonimat".
Care întreabă dacă se va interveni pe DJ 282H Todireni-Răuseni-Călăraşi-Berza
Vă invit la sediul Consiliului Judeţean, pentru a discuta acest aspect, de preferinta lunea, incepand cu ora 8,45.
2. Domnului Anonim
Care se înflăcărează tot mai mult, în a explica ce înseamnă cuvântul flotă : da, se uzitează acest termen, în anumite condiţii, în conformitate cu DEX-ul: "FLÓTĂ, flote, s.f. 1. Totalitatea navelor fluviale, maritime sau aeriene ale unui stat", ori matale, le amesteci, vapoare cu tractoare si autotrenuri speciale.....în sfârşit, nici asta n-ar fi supărător, că, deh, limba română a devenit de nerecunoscut acum, astfel încât bietul DEX, abia face faţă cu noile cuvinte, adoptate în limbaj şi care se practică de către noi toţi, făcând abstracţie de legitimitatea lor, agasant este că tot te chinui să faci pe toţi botoşănenii "prosti grămadă", ştii matale, e o vorbă, "că cine zice, ăla e....."am priceput, matale eşti deşteptul, deştepţilor din Ca ca nada, noi ăştialalţi, botoşănenii, proşti. Asta e opinia dvs., pe care o respectăm.......că fiecare se exprimă exact atât cât îl duce capul!
De când mă ştiu, n-am pupat pe nimeni în.........iar cuvântul tovarăş este tot din DEX, înseamnă camarad, prieten, coleg, etc.....deci, îl putem şi acum folosi, chiar dacă, avem unele resentimente, pentru contextul în care l-am folosit cu toţii, în istoria noastră recentă.
Nu-mi propun să întreţin cu matale nicio polemică, văd că n-am cu cine, te-am invitat să vorbim, te-am invitat să-ţi spui numele...n-are rost, de azi înainte, nu-ţi voi răspunde la murdării, pentru simplul fapt că nu-mi plac zoioşii în gândire. Afirmi la un moment dat " mai bine erai alături, la spitalul de nebuni.....", nu multumesc, alaturi de cine, de matale?, nu multumesc, iti urez sănătate, multa sănătate, limpezirea gândurilor inceţoşate, cred că suferi mult .....îmi pare rău. Las să fii matale fericit, acolo în C......, să ai parte de o mică , mică satisfacţie, că, la adăpostul anonimatului, îl fac în fel şi chip pe Conţac....oamenii care mă cunosc şi care îi respect, îmi sunt de ajuns, pentru a nu-mi fi ruşine de ceea ce am trăit până acum.....bune, rele.....
3. Legat de reportajul de la Antena 1, îmi însuşesc critica, însă să ştiţi că, cele afirmate au fost în pauzele de discuţii, eu ieşindu-mi din morga clasică, din faţa aparatului de filmare.
4. Cadrele didactice spun că nu primesc de la primăriile din judeţ decât 3 tichete, de Paşte, îmi pare rău, probabil, în bugetul acestora nu a fost prinsă întreaga sumă, însă, aud că Guvernul le-ar reduce şi pe acestea, din spirit de economie, în sfârşit, dacă aţi apucat să le luaţi, e bine. În general, primăriile au fost atenţionate , la fiecare întâlnire, să aibă grijă de profesorii din comune, de medicii din comune, să facă plăţile la timp, nimeni să nu sufere. Vom avea în vedere aceste aspecte mereu, pe viitor.
5. Domnului Anonim
Care polemizează pe blog cu celalalt comentator de pe blog, din Canada, domnilor, chiar nu-mi doresc să vă jigniţi, aici pe blog, caut să păstrez un dialog cu fiecare, îmi doresc să fie constructiv, dacă se transformă în altceva, vă rog să găsiţi o altă modalitate de refulare.....decât scrisul pe blogg, cu 10 jigniri într-o frază......îmi displace şi vă discreditează, cam ceva în genul "alt nebun sufera in anonimat".
marți, 8 aprilie 2008
Raspund prietenilor care mi-au scris ultima data
1. Domnule Anonim,
Legat de drumul Manolaeasa-Borolea, nu imi apartine decizia, am facut si eu demersuri, ca si dvs., pana in prezent, tacere. Nu promit marea cu sarea, insa sper sa pot ajunge, in viitor,sa fac ceva pentru locuitorii din zona.
2. Domnule Anonim,
Ma faci mincinos, pentru faptul ca am spus ca incubatorul de afaceri nu functioneaza la nivelul propus prin proiect, eu cand am facut afirmatia, am avut la baza o statistica pe tara, pentru astfel de obiective si aceasta spune despre cel din Botosani, ca are o folosinta de cel mult 11%. Poti de asemenea verifica aceasta informatie "loco", interesandu-te la primarie, incepand de la punerea in functiune si pana cum, care este coeficientul de acoperire al incubatorului si ce venituri a adus in aceeasi perioada. Eu nu zic, sunt si eu botosanean, dar cand e sa recunoastem ca nu stam pe "roze", s-o spunem nu sa ne ascundem ca "anonimii".
3. Domnule Anonim,
Ma sfatuiti "sa nu ma aliez cu PNL, ca ar fi o mare greseala". Propunerea de colaborare a venit din partea PNL, nu a PSD, vom vedea, decizia se va lua intr-o forma, ideea este ca, pentru a guverna intr-o democratie, iti trebuie si aliante.
4. Domnule Anonim,
Imi spuneti ca in scoli se impart cadouri si fluturasi cu insemne politice, insa daca veti observa, cei ce fac asta, sunt cei de la putere, poate si fostii lor prieteni de la PD....eu sunt in opozitie deocamdata...., vad ca nici ziarele nu scriu despre aceste practici, poate le si sustin....mai stii?
5. Domnule Anonim,
Ma felicitati pentru blog, recunoasteti ca nu sunteti fanul meu, nici nu e cazul, imi imaginez ca sunteti un om serios, intre doua varste, asa ca mine, adevarul e ca te simti bine cand te mai incurajeaza cate un prieten, parca prea se canta, numai pe note false....pe toate caile, prin toate mijloacele si sub toate formele......despre cine scrie pe blog, va spun ca eu, impreuna cu Şeherezada, ne aşezăm seara, la gura sobei şi ea îmi dictează poveştile, iar eu le scriu, a doua zi, pe blog....Şeherezada sigur e nevastămea, MARICICA.....mai glumim şi noi, domne..
6. Domnului Anonim,
Care se tot răsteşte şi răţoieşte de vreo două săptămâni pe blog, de aici, din spatele casei, în care-şi ţine flota de 27 de autotrenuri şi 8 autospeciale......
Te felicit pentru succesul matale din Ca ca nada, parcă totuşi puteai să-ţi faci flotă şi aici(mulţi au făcut mult mai mult ca matale), dacă chiar eşti bun de muncă şi serios, cum laşi să se înţeleagă. Eu am rămas aici, cu ai mei, la bine şi la rău, am dovedit în acest timp că sunt un bun manager, adică am păstrat echipa serioasă de la TASA, am considerat că nicăieri nu dovedeşti că ai fi mai bun decât cei băştinaşi( recunoaste ca greu accepta strainii acest lucru, tot imigrant iti spun si dupa 30 de ani de stat printre ei), am considerat de asemenea că ai datoria să pui umărul pentru ţărişoara ta, în care te-ai născut, oricât ar fi ea de vitregită, cum o văd unii acum, am rămas de asemenea aici să lucrăm drumuri, să construim, ca să poţi matale să te plimbi cu autotrenul proprietate personala, sa nu-ţi mânjeşti botinele imaculate canadiene ,pe drumurile din România şi dacă chiar aşa de acrit esti de aceste locuri, de ce te tot holbezi pe net şi vomiţi pe ecran, domnu cu flotila? Crezi ca ajuta ?
O rugaminte, domnule anonim, nu insaila prostii, cu si fara nu stiu care maistru Lupu, vorbesti prostii, domnule, vino o data la mine la birou si hai sa discutam barbateste, nu ma tot musca, asa ascuns ca o omida, din scorbura plina de bunastare a Ca nadei.
Inca ceva, aici la Botosani, noi traim asa cum traim, se poate si mai rau, insa sa stii ca ne respectam si chiar nu-i nicio suferinta ca matale ai flotila, dar nici drag tare n-avem pentru matale, iti doresc succes si tine minte o vorba romaneasca: "cainele moare de drum lung si prostul moare de grija altuia".
Despre literatura, domnule, las-o balta, nu e cazul, sa-mi dai lectii de pe flotila, ai treaba...destula.
Multumesc, in numele botosanenilor, ca ne-ai facut pe toti prosti si te felicitam pentru faptul ca matale esti singurul care te-ai salvat in poale la tanti Ca nada, cu flotila, cu tot.
Vino, domnule aici si povesteste botosanenilor cum se fac afaceri la cheie, cum se pot imbogati, cum i-ai putea ajuta sa o duca mai bine, nu sa-i faci prosti si gata. Cred ca prostovan esti matale.
7. Domnului Anonim,
Intrebati de cuantumul chiriei in cadrul Incubatorului de afaceri, aceste informatii ar trebui sa le obtineti de la Primaria municipiului Botosani, care este si proprietara locatiei. La darea acestuia in folosinta, probabil erau niste facilitati acordate firmelor, pe o perioada de timp, acum nu mai stiu, interesati-va acolo.
De acord cu dvs asupra faptului ca fara a produce, nu poti avea crestere economica, ca fara a crea locuri de munca, nu poti avea bunastare, dar ce te faci ca mai nou, multi s-au dezobisnuit sa munceasca, ar vrea s-o duca foarte bine, cu de toate, dar fara munca, am sau n-am, dreptate?
Mai vorbim,
Cu respect pentru botosanenii seriosi,
Contac Constantin
Legat de drumul Manolaeasa-Borolea, nu imi apartine decizia, am facut si eu demersuri, ca si dvs., pana in prezent, tacere. Nu promit marea cu sarea, insa sper sa pot ajunge, in viitor,sa fac ceva pentru locuitorii din zona.
2. Domnule Anonim,
Ma faci mincinos, pentru faptul ca am spus ca incubatorul de afaceri nu functioneaza la nivelul propus prin proiect, eu cand am facut afirmatia, am avut la baza o statistica pe tara, pentru astfel de obiective si aceasta spune despre cel din Botosani, ca are o folosinta de cel mult 11%. Poti de asemenea verifica aceasta informatie "loco", interesandu-te la primarie, incepand de la punerea in functiune si pana cum, care este coeficientul de acoperire al incubatorului si ce venituri a adus in aceeasi perioada. Eu nu zic, sunt si eu botosanean, dar cand e sa recunoastem ca nu stam pe "roze", s-o spunem nu sa ne ascundem ca "anonimii".
3. Domnule Anonim,
Ma sfatuiti "sa nu ma aliez cu PNL, ca ar fi o mare greseala". Propunerea de colaborare a venit din partea PNL, nu a PSD, vom vedea, decizia se va lua intr-o forma, ideea este ca, pentru a guverna intr-o democratie, iti trebuie si aliante.
4. Domnule Anonim,
Imi spuneti ca in scoli se impart cadouri si fluturasi cu insemne politice, insa daca veti observa, cei ce fac asta, sunt cei de la putere, poate si fostii lor prieteni de la PD....eu sunt in opozitie deocamdata...., vad ca nici ziarele nu scriu despre aceste practici, poate le si sustin....mai stii?
5. Domnule Anonim,
Ma felicitati pentru blog, recunoasteti ca nu sunteti fanul meu, nici nu e cazul, imi imaginez ca sunteti un om serios, intre doua varste, asa ca mine, adevarul e ca te simti bine cand te mai incurajeaza cate un prieten, parca prea se canta, numai pe note false....pe toate caile, prin toate mijloacele si sub toate formele......despre cine scrie pe blog, va spun ca eu, impreuna cu Şeherezada, ne aşezăm seara, la gura sobei şi ea îmi dictează poveştile, iar eu le scriu, a doua zi, pe blog....Şeherezada sigur e nevastămea, MARICICA.....mai glumim şi noi, domne..
6. Domnului Anonim,
Care se tot răsteşte şi răţoieşte de vreo două săptămâni pe blog, de aici, din spatele casei, în care-şi ţine flota de 27 de autotrenuri şi 8 autospeciale......
Te felicit pentru succesul matale din Ca ca nada, parcă totuşi puteai să-ţi faci flotă şi aici(mulţi au făcut mult mai mult ca matale), dacă chiar eşti bun de muncă şi serios, cum laşi să se înţeleagă. Eu am rămas aici, cu ai mei, la bine şi la rău, am dovedit în acest timp că sunt un bun manager, adică am păstrat echipa serioasă de la TASA, am considerat că nicăieri nu dovedeşti că ai fi mai bun decât cei băştinaşi( recunoaste ca greu accepta strainii acest lucru, tot imigrant iti spun si dupa 30 de ani de stat printre ei), am considerat de asemenea că ai datoria să pui umărul pentru ţărişoara ta, în care te-ai născut, oricât ar fi ea de vitregită, cum o văd unii acum, am rămas de asemenea aici să lucrăm drumuri, să construim, ca să poţi matale să te plimbi cu autotrenul proprietate personala, sa nu-ţi mânjeşti botinele imaculate canadiene ,pe drumurile din România şi dacă chiar aşa de acrit esti de aceste locuri, de ce te tot holbezi pe net şi vomiţi pe ecran, domnu cu flotila? Crezi ca ajuta ?
O rugaminte, domnule anonim, nu insaila prostii, cu si fara nu stiu care maistru Lupu, vorbesti prostii, domnule, vino o data la mine la birou si hai sa discutam barbateste, nu ma tot musca, asa ascuns ca o omida, din scorbura plina de bunastare a Ca nadei.
Inca ceva, aici la Botosani, noi traim asa cum traim, se poate si mai rau, insa sa stii ca ne respectam si chiar nu-i nicio suferinta ca matale ai flotila, dar nici drag tare n-avem pentru matale, iti doresc succes si tine minte o vorba romaneasca: "cainele moare de drum lung si prostul moare de grija altuia".
Despre literatura, domnule, las-o balta, nu e cazul, sa-mi dai lectii de pe flotila, ai treaba...destula.
Multumesc, in numele botosanenilor, ca ne-ai facut pe toti prosti si te felicitam pentru faptul ca matale esti singurul care te-ai salvat in poale la tanti Ca nada, cu flotila, cu tot.
Vino, domnule aici si povesteste botosanenilor cum se fac afaceri la cheie, cum se pot imbogati, cum i-ai putea ajuta sa o duca mai bine, nu sa-i faci prosti si gata. Cred ca prostovan esti matale.
7. Domnului Anonim,
Intrebati de cuantumul chiriei in cadrul Incubatorului de afaceri, aceste informatii ar trebui sa le obtineti de la Primaria municipiului Botosani, care este si proprietara locatiei. La darea acestuia in folosinta, probabil erau niste facilitati acordate firmelor, pe o perioada de timp, acum nu mai stiu, interesati-va acolo.
De acord cu dvs asupra faptului ca fara a produce, nu poti avea crestere economica, ca fara a crea locuri de munca, nu poti avea bunastare, dar ce te faci ca mai nou, multi s-au dezobisnuit sa munceasca, ar vrea s-o duca foarte bine, cu de toate, dar fara munca, am sau n-am, dreptate?
Mai vorbim,
Cu respect pentru botosanenii seriosi,
Contac Constantin
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
