Trăim într-o societate democratică, mă rog, în formare democratică a mentalităţilor, în care fiecare dintre noi, este liber să aibă o opinie, să şi-o exprime, să o susţină, să lupte pentru aceasta, cu argumentele şi propriile convingeri. Este cel mai bun mod de a simţi libertatea, nu doar la nivel de declaraţii.
Mai suntem liberi şi atunci când, prin propriile forţe, punem pe picioare o afacere, o dezvoltăm, punem suflet în ceea ce facem, având salariaţi cărora le purtăm de grijă, ca lunar să-şi ia salariile, care trebuie să fie îndeajunse pentru a-şi întreţine propriile lor familii, să aibă garanţia că nu vor fi lăsaţi pe drumuri la prima „zvâcnire de copită” a patronului şi şirul exemplelor de exerciţii de libertate poate continua.
Dar m-aş opri să vorbesc despre joaca de-a presa liberă şi clarcutezătoare, care este foarte bine reprezentată în panoplia libertăţilor câştigate , după 1989. Oamenii au nevoie de informaţie, oamenii trebuie să ştie ce fac cei pe care i-au ales, oamenii trebuie să găsească în presă o portavoce a problemelor lor curente şi urgent de rezolvat, oamenii trebuie să aibă în presă un aliat în ceea ce priveşte educaţia, justiţia, justeţea şi promovarea bunei credinţe. Ce de vorbe, veţi spune, ce de „palavre” vor zice jurnaliştii noştri, obişnuiţi mult mai bine cu arta condeiului, decât mine, un modest reprezentant al administraţiei locale, dintr-un oraş oarecare, de pe harta ţării.
„Prietenii ştiu de ce”, prietenii jurnalişti de acasă.
Zilele trecute , au fost jurnalişti de la Antena 1, PRO TV, au insistat să discutăm, asta, în timp ce atâtea probleme curente aşteptau să fie rezolvate, cei de aici, din Consiliu ştiu cam câtă treabă este, nu mai spun de primarii care aşteptau cu „nervii în pioneze”, să putem discuta diverse probleme.
Ore în şir am stat cu fiecare din reporterii celor două televiziuni, în parte, deh, cetăţeanul trebuie informat, am expus ceea ce a realizat Consiliul Judeţean Botoşani, până în prezent, cât şi planurile de viitor.
Pe 1 aprilie, la ora de de seară a ştirilor Antenei 1, am văzut o comedie în care nimic din cele discutate la modul serios, nu au fost arătate, ci pur şi simplu s-au prezentat cele afirmate, în momentele de destindere dintre două discuţii serioase,. Dacă aş fi fost un tip scorţos şi sobru, cu o figură de robot bine programat, chiar rămâneau ştiriştii Antenei, fără reportajul de seară, că de fapt nu-i prea interesa lucruri concrete, ci circul şi animalele de circ. Am zis şi eu, una , alta, chiar m-am amuzat tare, recunosc, când am văzut ce succes au avut replicile colorate despre animalele junglei, mai am un pic şi-i întrec pe băieţii de la Divertis. Ce ziceţi, am şanse?
Eu, de felul meu sunt un tip jovial, însă în situaţii serioase, sunt serios, dar băieţii ăştia, dacă au vrut distracţie pentru popor, de ce au mai filmat nu ştiu câte prezentări de actiuni şi programe?
În sfârşit, ideea este că presa nu pune preţ prea mare pe informaţie, ci pe circul şi scamatoria informaţiei şi vorbim de presă centrală. Poate totuşi greşesc când generalizez, sunt canale media, care au un crescut grad de credibilitate.
Dacă vorbim şi de ziua de 1 aprilie, ziua păcălelilor, altă scorneală pe la noi( bătrânii zic că înainte vreme, ziua păcălelilor era pe 1 mai, atunci
„când duci prostu unde vrai”), ne gândim la cotidianul de mare circulaţiune( era să zic circumvoluţiune, deh, cultura, bat-o vina), părintele presei din Botoşani, care trimitea oropsiţii sorţii pe la uşile şefilor de partide, să culeagă pomeni şi mite electorale. Culmea e că, de obicei la mine, la cabinet, vin oameni cu diverse nevoi, iaca chiar în acea zi, n-a venit nimeni, nici n-a întrebat nimeni, nimic. Asta înseamnă că botoşănenii ştiu de glumă, dar ştiu de glume bune. Oricum, tratând atât de serios problema păcălelii , pe prima pagină, poate prea serios pentru un judeţ străveziu la capitolul bunăstare, s-a obţinut reversul. Eu să fi fost în locul lor, aş fi pus vreo 20 de persoane să sune, să ceară, să se prezinte cu problemele pe tapet, pe bază de liste şi dureri……..şi aşa mai departe, dar cei cu zvonul…..cred că s-au zgârcit să facă păcăleala până la capăt. La anul aşteptăm probleme serioase pe prima pagină şi bancuri păcălite, pe ultima pagină.
De altfel, de supărare că nu a fost suficient gustată gluma, am înţeles că tartorul păcălelii din 1 aprilie 2008, n-a dormit toată noaptea, a doua zi a scris „ un puls ”, în care m-a laudat de bine, ca se poate si de rău, doar pentru că şi eu am auzit un zvoner care spunea unui răspândac că vezi Doamne, nu ştiu care a murit de moarte bună, nu din "pălitură de osândă" , cum zic moldovenii noştri de peste Prut.
Ei suntem şi noi pe blog, mai vorbim……..
Cu respect, vorbesc serios acum,
Constantin Conţac
Apropo de reportajul de la Antena1: intr-adevar, este posibil ca vorbele d-voastra sa fi fost scoase din context. Pe de alta parte, atunci cand vedeti camere de filmat va rugam mult sa fiti doar presedintele consiliului judetean, asta insemnad un tip serios si concentrat pe problemele functiei- si nu Nica a lui Creanga !
RăspundețiȘtergereStimate domnule Conţac,
RăspundețiȘtergereAm rămas profund impresionat de relatările domniei voastre cu privire la satul Dacia,iar formula de stil folosită în evocarea unor amintiri eveniment din perioada copilăriei dumneavoastră pe când mergeaţi la unele activităţi cu specific agricol in zona satului meu Dacia nu se mai regăseşte din păcate in analele literaturii, obiceiurile au dispărut, lumea satului a îmbătrânit, a rămas în schimb căruţa.Eu mi-am permis să mă adresez domniei voastre şi să vă informez despre problema locuitorilor acestei localităţi în calitatea pe care o aveţi de Preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani şi poate vă ajută bunul Dumnezeu să o ocupaţi iarăşi la alegeriile care vor avea loc.Eu nu mi-am permis să vă spun să spaţi 30 km de şant, eu vreau să discut cu dumneavoastră la obiect şi să vedem cum se pot atrage fonduri date de UE pentru dezvoltare rurală în speţă a satelor,sau cu fonduri ale Consiliului Judeţean, să se organizeze o licitaţie pentru proiectarea drumurilor respective, găsirea unui constructor autorizat al acestor drumuri, cît priveşte problema şanţurilor ele se pot face impreună cu sătenii dar se mai pot folosi suplimentar contra cost şi detaşamentele de muncă constituite din deţinuţii Penitenciarului Botoşani.În sat sau pus câteva zeci de maşini de piatră, dar dacă nu s-a respectat nici un proiect sau tehnologie noroiul a inghiţit piatra, cît priveşte furtul acesteia prefer să nu fac comentarii. Referitor la microbuzul pentru copii din pacate nu este dotat cu echipamente speciale care să permită accesul pe drumurile desfundate cu noroaie pana la glezne din Dacia, el poate fi folosit numai când drumul este uscat in rest.....Referitor la implicarea comunităţii locale dar şi a factorilor de decizie din cadrul Primăriei Nicşeni în problemele specifice loc. Dacia afirm personal că aveţi perfectă dreptate(nimeni nu face aproape nimic). Ultima parte a scrisorii adresate domniei voastre nu se referea la faptul că m-am gândit şi la posibilitatea de a reclama această poveste a satului Dacia dar şi a ajutorului (0) dat acestei comunităţi de către cei care trebuiau s-ă o facă unor institutii publice, ci de a cere ajutorul acelor instituţii in rezolvarea unor probleme ale unor cetăţeni de a căror soartă răspunde cine poate, văzând personal şi constatând că autorităţile locale dar şi cele judeţene tratează cu indiferenţă totală această problemă. Acum când am citit răspunsul dumneavoastră am înţeles că puteţi şi aveţi puterea de a ajuta şi pe aceşti oameni care sunt majoritatea bătrâni dar şi localitatea Dacia. Sper să rămâneţi dacă vă doriţi în această funcţie desigur şi cu ajutorul celor câţiva oameni din Dacia. După alegeri dacă o sa-mi permiteţi am să trimit la dumneavoastră pe cineva apropiat si serios pentru a discuta această problemă şi a analiza tet-a-tet implicările în rezolvarea ei
Vă doresc mult succes in alegeri
Cu deosebită stimă
Drd. Dudau Valentin