Valsând cu frunzele toamnei, care de care mai frumoase

Pentru prietenii de la Sindicatul Judeţean al Pensionarilor Botoşani, care m-au invitat de Sfânta Parascheva, la aniversarea lor.

Nu am putut să merg, însă m-am bucurat pentru iniţiativa lor de a fi împreună, cum au mai făcut-o şi altădată. Au arătat că pot trece peste necazuri, greutăţi, neajunsuri zilnice, ca să-şi întindă mâinile între ei, în semn de prietenie şi bună înţelegere, dispoziţie şi pentru un vals ?

Este oare un lux, astăzi, să vorbeşti cu celălalt, să-l asculţi, să-i dai un sfat, să-i întinzi o mână de ajutor, să te bucuri alături de el ? Ei, prietenii mei, demonstrează că nu, ei sunt un exemplu şi pentru tinerii noştri, pentru copiii noştri, cei mai tinerei, care riscă să-şi piardă anii în faţa unui calculator fără suflet. Nu că aş avea ceva împotriva lui, însă prea a devenit un stăpân peste timpul lor.

Am găsit pe undeva câteva cuvinte frumoase, ale unui anonim generos, pe care am să le redau mai jos, cuvinte care spun mai bine decât mine, ce înseamnă experienţa de viaţă a unora dintre noi, care o dată ce este adăugată, îmbogăţeşte, innobilează şi te face,

" Să ştii să lupţi, când vrei să ai,

Să nu regreţi, când pierzi sau dai,

Să poţi urca, când alţii te coboară,

Să poţi să-nduri când vrăjmaşii te doboară,

Să poţi zâmbi din nou, când inima îţi plânge,

Să-ţi fie cald şi-atunci când este frig şi ninge,

Să poţi avea oricând vise şi năzuinţă,

Chiar dacă mai târziu or trece-n nefiinţă,

Să poţi trăi şi-atunci când lupta e pierdută,

Să lupţi pentru orice, ca pentru o redută,

Să ai în viaţă tot, ce sufletul îţi cere,

CREDINŢĂ , TĂRIE, IUBIRE ŞI NĂDEJDE"

Cred că prietenii mei au trecut peste toate acestea sau privesc şi acum, detaşat, unele întâmplări......

Vă doresc sănătate, tărie de piatră şi bucurie.

Constantin Conţac