„ Numai după invidia altora îţi dai seama de propria ta valoare”( Tudor Muşatescu)

Episodul cu plecarea lui Aniculăese la Cernăuţi şi altele ......

Reiau discuţia de mai înainte, întorcându-mă la sfârşitul anului 2003, când se punea problema plecării preşedintelui Consiliului Judeţean Botoşani, domnul Aniculăese I. în funcţia de consul economic la Consulatul României din Cernăuţi şi când urma să se aleagă un alt preşedinte de CJ, conf. Legii 215/2001.
Din surse neoficiale, se auzea despre colegii de partid( aici a se avea în vedere, preşedintele Organizaţiei judeţene PSD, domnul Baltă M. dar şi prefectul judeţului reprezentat de dl. Macaleţi C.), că, de comun acord cu fostul preşedinte Aniculăese I. îl susţin pe vicepreşedintele Dorin Ciuştea, membru PRM la preşedinţia Consiliului.

Menţionez că mai tot timpul eram omis la discutarea problemelor esenţiale în rolul partidului nostru în administrarea judeţului. Bănuiesc că această izolare a mea a început din anul 1999-2000 când fiind consilier judeţean, am avut un conflict cu prefectul judeţului Botoşani, domnul Simionovici A. şi preşedintele Consiliului judeţean, domnul Aniculăese I. Atunci Aniculăese I. solicitase Comisiei de buget finanţe a consilierilor judeţeni, a cărui secretar de comisie eram, să se precizeze într-unul din procesele verbale ale şedinţei comisiei că se vor atribui 3 lucrări de construcţie către firme preferenţiale, lucru la care m-am opus categoric, recomandând desfăşurarea de licitaţii ( pe atunci nu se prea dădea importanţă licitaţiilor). Îmi amintesc că datorită refuzului meu, lucrările au dispărut, dar ulterior, în 2000-2001, fiind vicepreşedinte, am fost nominalizat pentru participarea la recepţia lucrărilor, deci ele au fost duse la îndeplinire pe alte căi.

De asemenea îmi amintesc că în perioada când funcţiona Delegaţia permanentă a CJ, a fost organizat un puci pentru a fi demis fiul meu din funcţia de director executiv la D.J.D.P.Botoşani, motivat că nu a închis ochii şi nu a plătit către SC. Drumuri şi Poduri SA Botoşani, condusă pe atunci de ing. Oniciuc Eugen cantitatea de 12.500 litri de benzină, chipurile că această cantitate s-ar fi consumat, însă se încerca de fapt să se justifice nişte lucrări neefectuate de SC DP SA către Direcţia judeţeană de drumuri şi poduri Botoşani. Cred că aceste ieşiri ale mele legate de aceste abuzuri mi-au pus în cârcă, au mai scornit şi altele de care nimic nu ştiam, însă mă ţineau la distanţă, considerându-mă periculos pentru viaţa lor secretă la Consiliu şi la partid.
Deci, iată-ne în ziua de 22.12.2003 înaintea şedinţei de CJ, în procent de 99% era estimată alegerea pe funcţia de preşedinte de CJ a domnului Ciuştea Dorin, apreciat şi acceptat de fostul preşedinte Aniculăese, de preşedintele Baltă M. dar şi de prefectul Macaleţi C. Întâmplarea a făcut că la plecarea la post a dlui Aniculăese I., fiind vicepreşedinte înlocuitor la comanda preşedintelui, în ordinea alternativă de înlocuire între vicepreşedinţi, se sărbătorea şi Ziua eroilor revoluţiei din dec. 1989 în aceeaşi zi cu desfăşurarea şedinţei de CJ. Am dispus ca directorul de la Buget finanţe a CJ să înlocuiască prezenţa preşedintelui la manifestările de depunere coroane, la ora 10,00. ora de începere a şedinţei CJ. Atunci am fost refuzat categoric de directorul nominalizat să participe, motivând că nu mă înlocuieşte că oricum de la ora 10, 10 şi ceva va fi alt preşedinte la CJ (?!, tupeu nu glumă). Nu reţin dacă a mai participat vreun înlocuitor la ceremonie, dar ştiu că la şedinţa de alegeri am fost ales preşedinte cu 29 de voturi din cele 39 ale consilierilor. Vă puteţi da seama ce bombă a fost pentru adversarii mei din partid care plănuiseră totul în amănunt ! Bineînţeles că în faţa mea au fost mieluşei, plini de lăudăroşenie zaharisită până la greaţă, însă pe la spate au început diversiunile.
Ø Prima diversiune: pe data de 03.01.2004 la Consiliul Judeţean Botoşani s-a prezentat Curtea de Conturi pentru verificarea Direcţiei judeţene de drumuri şi poduri unde era fiul meu director executiv. Actul de lucrătură politică începe la această dată de 03.01.2004 pentru că cei de la Curte mi-au şoptit că au ordin de la deputatul şi preşedintele PSD, Baltă Mihai, prefectul Macaleţi Costică, susţinuţi de deputata Afrăsânei Viorica, Marcu Gheorghe, Dreţcanu Doina să „ găsească ceva, orice care să mă termine politic”.
Ce a urmat, începând cu 03.01.2004 voi reveni la capitolul înscenat tot de aceste fiare perverse, în cel al „incompatibilităţii” mele şi relaţia cu DNA.
Revin deci la ipostaza de preşedinte ales în locul lui Aniculăese la CJ, după dejucarea mizeriilor şi trădărilor de către „colegii de partid”, deci după plecarea lui Aniculăese la Cernăuţi.

A fost o muncă titanică în cadrul Consiliului, nu sunt genul de om care să fugă de muncă, însă nu munca era grea, sunt obişnuit cu ea de mic, ci faptul că aceste lichele mă sapau pe la dos continuu, pe faţă nu ziceai, toţi erau o miere şi o dulceaţă, însă prin spate coceau scenarii şi făcături, dau un mic exemplu: începând cu ianuarie 2004, cele 6 spitale judeţene au trecut în subordinea CJBT. Pentru început am avut conflict ce Direcţia de sănătate publică Botoşani, cu dna dir. Ciofu Tamara, susţinută de Baltă Mihai şi prefectul Macaleţi C., care au refuzat categoric organizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor de directori. Cu toate eforturile mele acestea nu s-au ţinut. Toţi directorii celor 6 spitale aveau mandatul expirat, recunosc că nici prin cap nu mi-a trecut să-i schimb ci doar am vrut să fim în legalitate. Am avut o totală opoziţie, mult mai târziu am aflat motivele, e lesne că nu pot fi scrise pe hârtie.
Totuşi menţionez că după pierderea guvernării de către PSD, cu începere de la 01.01.2005, toţi au declarat că nu au fost membri ai partidului nostru niciodată măcar, aşa că e lesne de ce s-au luptat cei de mai sus pentru menţinerea lor pe funcţii.
A urmat un conflict cu încasarea C/V apei, reuşind să aprob un regulament de citire a apometrelor din apartamentele consumatorilor, blocând în felul acesta încasarea ilegală a unor mari cantităţi de apă de la populaţie de către familia domnitoare Afrăsânei( bărbatul director, ea deputată). La acest capitol am înveninat-o pe Afrăsânei Viorica care lupta la Bucureşti la ANRSP, împreună cu soţul director la Apa Grup, să nu fie aprobat Regulamentul de furnizare al apei şi populaţia să plătească în continuare la pauşal sume astronomice.
Văd că în prezent, 24.04.2009, se doreşte aprobarea unui regulament de furnizare a apei prin care să se revină la barbaria de atunci, când eu în calitate de preşedinte de CJ primeam sute de oameni în audienţă cât şi petiţii ale cetăţenilor că le vin facturi de zeci de milioane de lei vechi, pe apă neconsumată.
În fine, aceste probleme au durat în primele 4-5 luni ale anului 2004, intrând direct în campania electorală pentru alegerile locale din iunie 2004, o campanie obositoare, dar cu o mare susţinere din teritoriu, în urma căreia PSD obţine 14 consilieri judeţeni şi cu ajutorul lor recâştig preşedinţia Consiliului Judeţean Botoşani.
Următoarele 6 luni au fost de calvar pentru conducerea judeţului, aveam opoziţie ascunsă în partid, cu toate că susţinerea din teritoriu, de la organizaţiile locale era aproape de 90%, mă lucra în continuare preşedintele PSD, Baltă Mihai, prefectul Macaleţi C., parlamentarii noştri şi câţiva directori de-ai lor de la deconcentrate, pe lângă cei 16 consilieri ai opoziţiei din Consiliul Judeţean. Colac peste pupăză se produce marea trădare a conservatorilor şi automat, un senator de pe listele noastre dar şi vicepreşedintele susţinut tot de noi de la PSD, deci doamna Lozneanu M. de la PUR(actualmente PC), trec de partea Alianţei cu PD şi PNL. În ianuarie 2005, deci PSD pierde guvernarea, intră în opoziţie şi cei care erau odinioară în opoziţie sunt acum la putere.

La toate acestea se adaugă şi disponibilizaţii partidului nostru, scoşi din funcţii de noua putere a Alianţei. Ce a urmat în anii 2005, 2006, 2007 şi 2008 voi descrie pe capitole.
Ø Pentru că am mai pomenit, voi începe cu scena regizată şi lucrată de „colegii” mei din partid, cea cu Incompatibilitatea şi DNA .
De la bun început declar că nu am fost niciodată INCOMPATIBIL pe funcţiile deţinute, aşa cum se precizează în OUG nr. 5/2002. În acest sens relatez:
Ø La apariţia Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 5/2002, pentru o siguranţă a deciziilor ce urmau să fie luate, am cerut în baza unei cereri scrise, prefectului Macaleţi Costică să-mi precizeze în conformitate cu OUG 5/2002, statutul meu de demnitar ales relativ la fiul meu, funcţionar public. Atunci am primit în scris că NU EXISTĂ INCOMPATIBILITATE, menţionându-se că în acest sens, Prefectura a solicitat şi poziţia Guvernului, mai precis a Ministerului Administraţiei Publice. Ulterior prefectul a prezentat presei din Botoşani un răspuns dat de Guvern precum că nu sunt incompatibil pe funcţia pe care eram, iar în paralel a trimis şi un control spre verificare şi clarificare încă o dată a situaţiei. În privinţa aceasta s-a aşternut liniştea pe această temă, dar după scoaterea de pe lista de candidaturi pentru Parlament a dnului Baltă M. şi a dnei Afrăsânei V., care încă o dată afirm, nu mi s-a datorat mie, la care s-a adaugat şi Marcu nemulţumitul că nu a intrat în Parlament, apele s-au tulburat şi mai tare.

Pentru început am fost invitat de noul prefect al judeţului, făcându-mi-se propunerea de a discuta cu conducerea societăţii unde sunt acţionar să se intre într-o asociere la lucrări, fie la Autostrada Transilvania, fie în zona Aradului. I-am comunicat că eu chiar dacă sunt acţionar, alte legături din 2000 nu am, în calitate de demnitar ales şi nu m-am arătat interesat de propuneri.
În martie 2005 îmi moare mama, iar ulterior noi cei 5 copii urma să facem actele legale de succesiune.

Prin iunie-iulie 2005 sunt invitat din nou la prefect, care îmi spune că are informaţii că mama mea nu ar avea Titluri de proprietate legală pentru pământul pe care l-am moştenit şi printre altele, dacă aş fi de acord să renunţ la suprafaţă(2000-3000mp), el s-ar face că nu vede, dar în caz contrar, el poate anula Titlul de proprietate. Bineînţeles că i-am spus că de aş fi fost de acord , mai erau ceilalţi 4 fraţi aşa că l-am refuzat categoric, considerând că actele sunt legale, pământul era şi întabulat încă din 2002, că la vremea primirii Titlului, o bătrână la aproape 80 de ani, ce afacere putea să facă şi mai ales încă din 2002, primăria a somat-o să plătească impozit, chiar dacă beneficia de reducere de văduvă de veteran de război, ocazie cu care mama a plătit impozit, dar a încercat întabularea, constatând că pământul din acte nu exista. Ulterior comisia de fond funciar a dat cantitatea lipsă, care din nou , la întabulare lipsea, comisia mai intervenind încă o dată cu completări. Pur şi simplu, îşi bătuse joc de proprietatea părinţilor noştri. De altfel această bătaie de joc continuă şi azi, noi moştenitorii cu toate că ne sunt recunoscute toate drepturile, nu putem să folosim aproximativ 50% din suprafaţa pentru care avem acte legale, dacă mai ţinem cont că deja au trecut 20 de ani. Atenţie ! În România de azi, sunt sigur că nu sunt singurul caz- pământ confiscat de comunişti în 1959, recunoscut abuzul statului din acea vreme, nerecuperat nici în 2009.
Despre pământ voi scrie un alt capitol.
Să revenim la perioada ce a urmat după refuzul prefectului de a ceda acea suprafaţă de teren, din informaţii neoficiale, pentru o cunoştinţă de-a soţiei dlui prefect(un caz similar ulterior s-a produs şi la Iaşi, soldat cu implicarea prefectului de Iaşi).

Voi reveni.
CC

Când serveşti adevărul pe tavă, asumă-ţi riscul de a fi lovit peste mâini şi de a-l primi fierbinte în faţă!

„ Unul din motivele pentru a intra în politică este acela că, refuzând, sfârşeşti prin a fi condus de proşti” - Platon

Mă întorc puţin în trecut pentru a vedea unele evenimente ai căror protagonişti sunt mai actuali ca oricând…..cu mici excepţii. Citatele de sus sunt reprezentative pentru ceea ce trăim astăzi, dacă vrem să recunoaştem………

Primăvara anului 1996.

În presa scrisă, dar şi televiziunea locală sunt puse pe tapet declaraţii, programe, angajamente ale viitorilor candidaţi pentru funcţia de primar al municipiului Botoşani. Asta deoarece, peste câteva luni vor fi alegeri locale. Municipiul Botoşani a rămas fără primar şi astfel s-a dat posibilitatea unui număr mare de pretendenţi să se înscrie în bătălia pentru ocuparea fotoliului lăsat liber de fostul primar PDSR Chiriacescu, care împins de către „colegii” de partid, abandonează funcţia, aceasta fiind preluată de un viceprimar disciplinat, ascultător, fără pretenţii pentru un mandat de viitor primar la alegeri şi care să lase cale liberă pretendentului pentru primărie, colegului său de partid, Egner Florin Simion.
Partidul intră în acţiune, se fac „strategii”, calcule. Echipa de conducere formată din Afrăsânei Viorica, Marcu Ghe., Ionescu, Macaleţi , Mihăilescu, Avram, Aniculăese, Manolache, Egner sprijinită de prefectul Baltă M., văzându-se scăpaţi de Chiriacescu îl elimină şi pe preşedintele Organizaţiei judeţene PDSR, senatorul Mocanu.Tot ei stabilesc din timp viitoarele funcţii. Erau siguri că vor câştiga alegerile, erau pregătiţi să împartă ciolanul între ei şi neamurile lor. Se contura o împărţeală cam în acest fel: Baltă să preia preşedinţia partidului şi să fie pe mai departe prefect, Aniculăese Ioan să preia preşedinţia Consiliului Judeţean Botoşani împreună cu Manolache-vicepreşedinte, Afrăsânei, Marcu, Ionescu, Mihăilescu, Avram, ajutaţi de senatorul Cozmâncă să ajungă în Parlament, Egner să devină primar al municipiului Botoşani. În fine, se apropie campania electorală pentru alegerile locale, la fotoliul de primar al Botoşanilor se înscriu 10 candidaţi, se fac deci anunţuri, declaraţii, cum spuneam.
Fiind cunoscător al celor 10 candidaţi înscrişi, considerând că trăim într-o lume nouă, aşa am crezut atunci, că alegătorii vor alege oameni care au făcut ceva pentru Botoşani, care au ce arăta electoratului, cinstiţi, harnici, de cuvânt şi de onoare, nu propagandişti ca pe vremea PCR, m-am hotărât, şi în 5 zile am adunat numărul de semnături cu susţinători pentru a-mi depune candidatura la primăria Botoşaniului. Aveam următoarele atuuri:
Ø Eram localnic, născut, crescut în municipiul Botoşani
Ø Lucram la o unitate de importanţă strategică în judeţul Botoşani, de 32 de ani
Ø Eram recunoscut în oraş dar şi în judeţ ca un bun gospodar, ordonat, de cuvânt, un profesionist bun, într-un cuvânt, un bun conducător
Ø Eram unul din cei doi foşti conducători de instituţie, care la revoluţia din 1989 nu au fost fugăriţi de salariaţi
Ø Nu aveam obligaţii faţă de nimeni
Ø Aveam experienţă în toate domeniile: economic, agricultură, şantier şi cel mai important în a lucra cu oamenii
Ø Nu eram în gaşcă cu unii sau alţii, pentru a-mi susţine candidatura, am crezut că acestea sunt atuuri care îmi pot crea şanse reale la primăria Botoşaniului, în comparaţie chiar cu ceilalti 10 candidaţi.
Aşa am considerat atunci şi în prezent tot aşa văd lucrurile în ceea ce priveşte calităţile ce trebuie să fie îndeplinite de un candidat la o funcţie, chiar şi aceea de primar sau cu atât mai mult.
Dar în politică nu este chiar aşa.
În primul rând, în campanie, ca independent este foarte, foarte greu, însă nu imposibil. Eu am intrat în turul II, lucru greu de acceptat de către contracandidaţii mei, împreună cu candidatul USD, domnul Cojocaru Ioan( Dumnezeu să-l ierte). Candidatul PDSR-ului, Egner Florin a fost scos din joc, alături de ceilalţi 8 contracandidaţi ai mei.
În turul II, cele 4 mari partide de la vremea aceea( PDSR, USD, Convenţia Democrată şi APR) au făcut alianţă pentru sprijinul în turul II a domnului Cojocaru Ioan. Au circulat două motive împotriva mea:
1. Cum să câştige un Independent, ce sprijin are el ?
2. Dacă îl susţinem pe Cojocaru I., el fiind în USD, care provine din PSD(condus de Sergiu Cunescu), a fost primar pe vremea lui Ceauşescu şi alt calcul, în funcţie de cine va fi la guvernare( stânga sau dreapta), se spera ca Cojocaru I. să se „orienteze” spre viitoarea culoare de la guvernare, ca apartenenţă.
Deci în turul II eu am pierdut , Cojocaru I. a câştigat dar şi PDSR a pierdut guvernarea în toamnă, deci Cojocaru I. a rămas „de dreapta”, PDSR pierzând municipiul Botoşani.
Guvernarea „de dreapta” din 96 face să fie schimbat şi prefectul Baltă Mihai.
Eu optez pentru funcţia de consilier judeţean, adun o echipă de prieteni, viitori consilieri judeţeni şi împreună cu consilierii PDSR –ului, atingem majoritatea simplă din cei 39 de consilieri validaţi la Consiliul Judeţean, nu am formulat pretenţii la posturi, chiar convingem pe cei de la PDSR să cedeze un post celor de la PSD, repectiv domnului Ciobanu Gheorghe pentru funcţia de vicepreşedinte. Acest sprijin în negocieri au făcut ca în 1996 să preluăm conducerea Consiliului Judeţean Botoşani de la liberali. Aniculăese şi Manolache îşi văd visul cu ochii, unul preşedinte, celălalt vicepreşedinte.
La alegerile parlamentare din acelaşi an, PDSR intră în opoziţie, domnul Baltă Mihai rămâne fără funcţie dar şi se pierde şi preşedinţia ţării de către domnul Iliescu Ion, el rămânând senator.
După formarea Consiliului judeţean, domnul Aniculăese Ioan „dă la pace” cu fostul prefect A.Simionovici, chiar în câteva rânduri a înclinat să plece din partid, doar guvernarea catastrofală a Convenţiei îl face să rămână pe loc, ca prin minune.
Realizez şi eu că treaba nu merge, nici la guvernare, dar nici colegii pe care i-am ajutat şi susţinut să-i înlocuiască pe liberali la conducerea consiliului, nu sunt serioşi, aşa că îl contactez în 1998 pe domnul Simirad C., pe atunci primar al Iaşilor şi punem bazele Partidului Moldovenilor.
În 2000 domnul Simirad îl sprijină pe Emil Constantinescu, Partidul Moldovenilor este considerat un partid teritorial, organizaţia de la Botoşani îl sprijină pe domnul Ion Iliescu la preşedinţia României. Am făcut declaraţie publică în acest sens la una din vizitele domniei sale la Botoşani. Atunci am avut şi promisiunea domniei sale că „dacă va câştiga alegerile şi va deveni din nou preşedinte, mă va aştepta la Bucureşti la Cotroceni pentru a discuta despre problemele botoşănenilor”. Domnul Ion Iliescu este ales Preşedinte al României, bănuiesc că a uitat de promisiunea făcută, nereuşind să apuc vreodată să discut cu dumnealui, cu toate că am insistat de mai multe ori la consilierul lui personal, V.Opaischi.
Dar să revin pe moment la alegerile locale din 2000 când eu împreună cu partidul meu, Partidul Moldovenilor , candidez la Consiliul judeţean. Obţinem 3 posturi de consilieri judeţeni, 4 posturi de consilieri municipali. Consilierii mei din partid împreună cu alţi 4 consilieri judeţeni prieteni, cu cei ai PRM, ne asociem cu consilierii PDSR-ului şi formăm din nou, majoritatea în Consiliul judeţean, eu obţinând un post de vicepreşedinte, iar PRM, celălalt post de vicepreşedinte şi am ajutat ca Aniculăese să fie menţinut preşedinte al Consiliului Judeţean.
Deci cu tot sprijinul, PDSR în 2000 pierde o funcţie de vicepreşedinte la Consiliu, respectiv pe domnul Manolache C., acest lucru fiind discutat de multă lume mai ales ca o bilă neagră pentru el, el nefiind votat de cei din învăţământ, cu toate că din acest domeniu venea, nu mai spun de notorietatea lui ca fost vicepreşedinte al CJ.
Guvernarea Năstase mergea bine şi chiar foarte bine putem spune acum, după ce am văzut-o pe următoarea. La nivel de ţară dar şi de judeţ, apar lupte ascunse pentru o nouă guvernare de 4 ani. PDSR-istii se vedeau încă 4 ani la guvernare, politica devine un butoi cu pulbere, clica celor din 1996 acţionează, aveau unele exemple: înlăturarea lui Chiriacescu, a lui Mocanu, şi mânaţi de entuziasmatul Egner Florin care fiind primar al Botoşaniului din 2000, se vedea susţinut de electorat în proporţie de 70-80% şi îl suspendă din funcţia de preşedinte de organizaţie pe domnul Baltă Mihai, printr-un delegat, chipurile trimis de cei din Bucureşti, un anume subinginer Nichita Gheorghe, ajuns ulterior primar al Iaşilor, după ce Simirad a plecat în Cuba. Între timp, fără să mă întrebe cineva ceva, ocupându-mă serios de activităţile ce-mi reveneau, Partidul Moldovenilor fiind absorbit de PDSR, m-am pomenit secretar executiv al PDSR. Erau probleme în organizarea şi administrarea partidului. Ştiam că clica veche a PDSR nu mă acceptau, dar am tăcut, mi-am făcut treaba cu conştiinciozitate. Un exemplu: în februarie 2003, urma să avem o Conferinţă judeţeană. A fost închiriată sala mare a Teatrului Mihai Eminescu iar în dimineaţa în care urma ca la ora 10,00 să înceapă conferinţa, prin grija celor menţionaţi ca fiind clica veche a PDSR(actual PSD), pe toate scaunele din sală(aprox. 450) era pus ziarul local „Monitorul de Botoşani”, în care eram într-un fel denigrat. Întâmplarea a făcut că afară a pornit un viscol cumplit iar conferinţa nu s-a mai ţinut, delegaţii veniţi de la Bucureşti au rămas în biroul prefectului Macaleţi C. şi nu au mai văzut sala „ornată”. De atunci am ştiut cât de ostili îmi erau cei din clică, aşa zişi „colegi de partid”, dar totuţi, printr-o muncă asiduă, recâştig în vara anului 2004 preşedinţia Consiliului Judeţean Botoşani.
La partid s-au format mai multe tabere, urmau alegerile parlamentare şi prezidenţiale.
a. Tabăra lui Afrăsânei, Egner, Aniculăese, Macaleţi, Manolache, Marcu, etc.
b. Tabăra lui Baltă, Dreţcanu, Macaleţi, Ciofu, o parte din directorii de la „deconcentrate”.
Celor din cele două tabere li se potrivea ca o mănuşă proverbul indian „ Trădarea s-a sprijinit întotdeauna pe ruda ei umilă, făţărnicia”.
Oricum, pe mine nu mă admiteau nici unii, nici alţii. Aşa că la apariţia subinginerului Nichita Ghe. am tăcut din nou, mi-am dat seama că nu aveai cu cine să discuţi, era ca şi cum „ te pişai contra vântului” şi am luat preşedinţia interimară a partidului, la data de 25 oct. 2004, rămânând şi secretar general la organizaţiei.
Nu ştiu care a fost motivul, sau poate-l ştiu, MUNCA, CREDIBILITATEA, însă partidul s-a revigorat odată cu preluarea conducerii lui de către mine, poate şi pentru faptul că am discutat cu fiecare în parte la nivelul organizaţiilor locale, cu oamenii, chiar mulţi spuneau că se întâmplă un lucru nou în partid şi ca dovadă, rezultatele alegerilor locale din 2004 a situat organizaţia PSD Botoşani pe locul I pe ţară la alegerile parlamentare şi prezidenţiale. Duşmanii mei, cârcotaşii din partid s-au mai înmuiat, însă întâmplarea face să se piardă preşedinţia României la 12 decembrie 2004 şi ulterior PSD a pierdut guvernarea.
Nu închei acest capitol până nu clarific procedura de nominalizare de la centru a viitorilor candidaţi pentru Parlament în 2004.
A fost o comisie formată din : Adrian Năstase, Octav Cozmâncă, Laurenţiu Cazan, Miron Mitrea, Ilie Sârbu , două persoane necunoscute şi câţiva colegi cu funcţii mai mici.
Atunci a fost „scos” Baltă M, pentru care chiar am insistat să fie menţinut pe un loc eligibil. A fost scoasă de pe listă şi doamna Afrăsânei V., deşi ştiam că o susţine dl. Mitrea M., însă nu am dat apă la moară unui scandal cu ea. L-am susţinut pe Costică Macaleţi care era propus pe un loc incert eligibil. L-am susţinut pe Buhăianu C. pentru că era singurul tânăr, de asemenea pe doamna Dreţcanu Doina. Au mai fost impuşi pe liste: Răzvan Teodorescu, Vasilescu G. şi Malaimare Mihai.
Ceea ce am scris despre acest subiect poate vreodată va fi confirmat de membrii comisiei centrale din acea perioadă.
Voi reveni.
CC

Lumina, adevăr, pace şi bucurie

Lumina Sfintei Invieri să pătrundă în sufletul şi în inimile voastre bucurându-vă de minunea Invierii Domnului nostru Iisus Hristos!

Cu respect şi prietenie,

Conţac Constantin

Conspiraţia – lucrare în două acte

Perioadele: 1947 – 1954.04.17
2002 - 2009.04.17

Eroii principali

1. Gigi Nichitov Roscvici Ciripitolov - subinginer delegat cu ordinea in judeţul Botoşani, omul de serviciu al partidului

2. Ana Viorica Pauker Afrosânovschi Ghizdeevna – responsabilul cu ideologia trădării

3. Ştefanevici Mihailovici Fariş Darimob – coordonator din umbră al lucrării

4. Iosif Andreievici Chişinevschi Doleanu – regizor maşinist liber limbist

5. Alexandreevici Costică Mălăieţ Drăghici – maestru de lumini şi umbre

6. Iosif Visarionovici Ghiţă de Avrămeni - agitator în somnul reptilelor roşii, autointitulat doctorand în ştiinţa mămăligii revoluţionare

7. Sonia Ciofuţ Tamara Cosânzeana - responsabil cu eliminarea stresului gândirii capetelor perfect bărbăteşti ale organizaţiei

8. Vâzgolici Ghiorghi Dejovici Morcov - aligatorul bălţii

9. Micşuninschia Doniţa Dreţcovici – responsabilul cu manipularea "cui se mai lasă" de bună voie

10.Teohari Dorinovici Georgescu Alexeevici - vânzător la taraba din piaţa politică

11.Avramovici Vasileevici Bunaciu Halase – cumpărător la taraba politică

12.Manuelita Zoologicum Pisicovschi - competenta veterinară a grupului de capete roşii din grădina partidului

13.Valeriu Tatianovici Volokiţân Dornoviciu – cercetătător al faunei alfa din partidul lui Frăsânovschi

Cele două conspiraţii se derulează cam în aceeaşi perioadă de 7 ani, dar la o diferenţă de 55 ani. Tema piesei prost regizată este aceeaşi – conspiraţie şi asasinare, doar că prima se termină cu împuşcarea „ suspectului” în noaptea de 16 spre 17 aprilie 1954, iar în al doilea caz eroul se eliberează, lăsându-i pe asasini să-şi mai numere o dată propriile greşeli, daca nu-i prea mult pentru constiinta lor subţiratecă. Voi reveni cu textul integral.

C.C.