Pentru prima oară în ultimele 3 luni, am avut timp liber două ore, în care am citit toate comentariile pro şi contra mea, de prin ziare. E clar, lumea te distrează, în mod deosebit cei ce trăiesc în afara ei. Exemplu: prin anii 74-75, eram la o mare şedinţă de analiză la Iaşi, împreună cu o mare personalitate la acea vreme, cunoscută atât în Iaşi cât şi în Botoşani. La terminarea şedinţei, respectiva personalitate(un bărbat) m-a invitat să trecem pe la locuinţa lui, pe care o deţinea în Iaşi, el fiind pe o funcţie onorabilă în Botoşani. Am acceptat invitaţia la locuinţa din Iaşi, mi-a prezentat-o într-o exagerată laudă, locaţia respectivă, fastuoasă, elegantă, primitoare, etc, dar surpriză, când mi-a prezentat dormitorul, folosindu-se de o descriere culeasă din poveşti, am observat perna de pe pat, acolo unde şi-a pus capul să doarmă era negru, aceleaşi pete negre şi pe cearşaf. Am înţeles totul. Avea funcţie, avea putere, era mândru, chiar inteligent, dar un lucru nu ştia că-l are: era murdar, murdărie ce el nu o vedea. Am tăcut, iar în sinea mea i-am dat o notă proastă. Nu eram politician, eram un şef de autobază, eram poreclit manivelist, şurubar, ciocănar, oricum mai bine decât ciolănar, nimeni nu mă acuza cu ceva, pe motiv că nu am vorbit , mi-am văzut de treaba mea, el de-a lui.
Datorită lui şi altora ca el, a venit revoluţia. El este un nimeni, mie, mi se spun în continuare aceleaşi cuvinte legate de munca mea, de profesia mea, la care s-au mai adăugat alte alintături: baron, afacerist, plimbăreţ la DNA, etc. Asta e viaţa. Mi-aş dori să vă văd pe voi comentatorii de meserie,în solda nu ştiu cui, să vă văd cum dormiţi, cum arată lenjeria acasă, sau de pe voi ? Şi fiindcă e greu de pătruns în intimitatea fiecăruia, verificaţi-vă voi lenjeria ca să nu vorbească peste ani alţii.
Cu salutări,
C. Conţac
