CĂTRE
MONITORUL DE BOTOŞANI
Domnului Director George Lazăr
În temeiul dreptului la replică cât şi în speranţa că veţi proceda la a prezenta în paginile publicaţiei „ Monitorul de Botoşani ”, câteva precizări în legătură cu articolul apărut în nr. 173(3905) din 25.07.2008, intitulat „ Conţac ameninţat cu o nouă sesizare penală”, am rugămintea la dvs., ca ţinând cont de Codul deontologic al ziaristului, să aveţi în vedere, spre rectificare, următoarele:
1. Consiliul Judeţean Botoşani nu poate să angajeze fondul de rulment la propunerea Direcţiei de Lucrări Publice şi Achiziţii. Acest lucru este posibil, numai la solicitarea beneficiarului şi în mod bine justificat. Lucrările la care face trimitere domnul preşedinte Ţâbuleac Mihai( în număr de 8) au fost licitate la valoarea de 51.441.190 lei RON.
Împrumutul din bancă este de 60.000.000 lei RON.
În prezent, suma respectivă încă nu a fost trasă din bancă, aşa că este inexplicabilă suplimentarea şi nici nu-şi are rostul.
2. Legat de întârziere, domnul preşedinte nu este în temă.
3. Am rugămintea, domnule director, să reveniţi la afirmaţia făcută în respectivul articol, cum că aş fi fost coleg cu patronul de la SC Construct Com. Este eronată această informaţie, eu am terminat liceul în 1969, obţinând Diploma de Bacalaureat. Despre aşa zisul coleg, la care faceţi referire, nici nu am auzit până în 2005. Este prea mare distanţa în timp, pentru a mă face coleg, după 36 de ani. Eu cred că, cu un pic de bunăvoinţă din partea dvs., chiar puteaţi stabili exact, când şi cum am fost fiecare, la care liceu, în ce perioadă.
4. De asemenea, domnule director, autorul articolului, aruncă pe hârtie cifre eronate. Chiar dacă, la cele 51 mil lei RON, se va adăuga TVA, În oricare aritmetică, nu rezultă 70 milioane în plus. Eu am spus, 61 milioane RON.
Vă întreb: eu am făcut şcoala primară acum 55 de ani, poate am învăţat la nivelul anilor de atunci, dar acest tânăr, Nicolae Cobzariu, consider că are mari lacune de aritmetică simplă, de fapt vă face publicaţia de râs.
Sper să înţelegeţi unde vreau să ajung, avem nevoie de presă obiectivă şi care informează corect cititorii, nu de vorbe şi cifre aruncate din avion.
Vă mulţumesc pentru înţelegere.
Constantin Conţac
Vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani
vineri, 25 iulie 2008
joi, 24 iulie 2008
Mă întreabă un prieten de ce sunt dezamăgit ?
Nu aveam dorinţa, pe moment, de a vorbi şi explica, poate şi pentru că, rar, foarte rar, mă "deschid" sufleteşte, dar pe blog, o pot face.....chiar vreau să spun.
Sunt dezamăgit de mulţi oameni pe care i-am ajutat şi i-am înţeles, atunci când erau "pe muchie de cuţit", cum se spune şi e normal şi creştineşte, să sari în ajutorul celuilalt, suntem datori la acest lucru, însă aceştia au fost primii care m-au vândut.
Sunt dezamăgit de unii din cei cu care am lucrat şi pe care i-am ajutat să ajungă acolo unde sunt şi care au uitat să aibă un minim respect, am zis minim, pentru Dumnezeu, maxim!
N-a fost zi de la Dumnezeu, cât am fost într-o funcţie, să nu-mi intre un amărât pe uşă şi pe care să nu-l fi sfătuit măcar cu o vorbă bună, văzându-i starea de disperare, sau mai mult, am pus umărul şi am făcut ceva pentru el, faptic, să-i mai alin amărăciunea...şi câţi şi câţi?
Sunt dezamăgit de aşa zişii prieteni care mă linguşesc în faţă şi pe la spate mi-ar da în cap, başca o bârfă urâtă, fără sfărşit......
Sunt dezamăgit de alţii care pot schimba unele lucruri în bine, prin prisma putinţei şi funcţiei şi care din rea voinţă, nu o fac....laşităţi umane.
Sunt dezamăgit că atunci când am strigat în gura mare adevărul, au sărit o mie, să spună că sunt nebun.........că am interese........dacă aş fi minţit, sigur n-aş fi fost atacat.
Sunt dezamăgit că unii din cei cu care am mâncat împreună o pâine, ani de zile, s-au făcut sfătuitori de taină ai unor parveniţi de pe toate scările sociale.
Sunt dezamăgit de cei care cheltuiau bani pentru flori, de ziua mea şi care făceau asta din datorie. Ce datorie ? Cine le-a pretins vreodată ceva?
Sunt dezamăgit de societatea noastră care nu mai reuşeşte să iasă din marasmul în care ne zbatem, tocmai pentru că minciuna, are rang de adevăr şi nebunia, trece drept stare de normalitate.
Copiii noştri, nepoţii noştri, ce vor face, trăind într-o astfel de lume bolnavă?
Eu am muncit până acum, mai mult decât m-au ţinut puterile, nu-mi este ruşine cu ce am realizat până acum, dar tinerii noştri, cei pe care ne vom baza mâine, ce fel de elan, moral, forţă vor avea, pentru a răzbi pentru ei şi familiile lor? Dar ce familii ? Mai e la modă, familia? Dar nu modă, e nevoie, de ea ?
Sunt dezamăgit de procurori şi dosare făcute la comandă, să distrugă un om şi care lucrează contra dreptăţii, ei înşişi fiind plătiţi foarte bine din bani publici, să scoată la lumină adevărul şi dreptatea, ce-o mai fi şi cu noţiunile astea ? o să fie scoase din DEX, cuvintele astea, altele sunt la loc de cinste şi pe deasupra, moderne.
Şi multe alte dezamăgiri care chinuie pe mulţi români, mă aliez lor să vorbim ca de la suflet la suflet.
Da, îmi va trece dezamăgirea, pentru că îmi stă în fire să lupt, nu voi urâ pe nimeni care nu reuşeşte să se respecte măcar pe el însuşi, voi continua să ajut şi să văd în oameni sămânţa Dumnezeirii, pe cât îmi va sta în putere, aşa-s făcut eu........
Mai vorbim, dragi prieteni,
Constantin Conţac
Nu aveam dorinţa, pe moment, de a vorbi şi explica, poate şi pentru că, rar, foarte rar, mă "deschid" sufleteşte, dar pe blog, o pot face.....chiar vreau să spun.
Sunt dezamăgit de mulţi oameni pe care i-am ajutat şi i-am înţeles, atunci când erau "pe muchie de cuţit", cum se spune şi e normal şi creştineşte, să sari în ajutorul celuilalt, suntem datori la acest lucru, însă aceştia au fost primii care m-au vândut.
Sunt dezamăgit de unii din cei cu care am lucrat şi pe care i-am ajutat să ajungă acolo unde sunt şi care au uitat să aibă un minim respect, am zis minim, pentru Dumnezeu, maxim!
N-a fost zi de la Dumnezeu, cât am fost într-o funcţie, să nu-mi intre un amărât pe uşă şi pe care să nu-l fi sfătuit măcar cu o vorbă bună, văzându-i starea de disperare, sau mai mult, am pus umărul şi am făcut ceva pentru el, faptic, să-i mai alin amărăciunea...şi câţi şi câţi?
Sunt dezamăgit de aşa zişii prieteni care mă linguşesc în faţă şi pe la spate mi-ar da în cap, başca o bârfă urâtă, fără sfărşit......
Sunt dezamăgit de alţii care pot schimba unele lucruri în bine, prin prisma putinţei şi funcţiei şi care din rea voinţă, nu o fac....laşităţi umane.
Sunt dezamăgit că atunci când am strigat în gura mare adevărul, au sărit o mie, să spună că sunt nebun.........că am interese........dacă aş fi minţit, sigur n-aş fi fost atacat.
Sunt dezamăgit că unii din cei cu care am mâncat împreună o pâine, ani de zile, s-au făcut sfătuitori de taină ai unor parveniţi de pe toate scările sociale.
Sunt dezamăgit de cei care cheltuiau bani pentru flori, de ziua mea şi care făceau asta din datorie. Ce datorie ? Cine le-a pretins vreodată ceva?
Sunt dezamăgit de societatea noastră care nu mai reuşeşte să iasă din marasmul în care ne zbatem, tocmai pentru că minciuna, are rang de adevăr şi nebunia, trece drept stare de normalitate.
Copiii noştri, nepoţii noştri, ce vor face, trăind într-o astfel de lume bolnavă?
Eu am muncit până acum, mai mult decât m-au ţinut puterile, nu-mi este ruşine cu ce am realizat până acum, dar tinerii noştri, cei pe care ne vom baza mâine, ce fel de elan, moral, forţă vor avea, pentru a răzbi pentru ei şi familiile lor? Dar ce familii ? Mai e la modă, familia? Dar nu modă, e nevoie, de ea ?
Sunt dezamăgit de procurori şi dosare făcute la comandă, să distrugă un om şi care lucrează contra dreptăţii, ei înşişi fiind plătiţi foarte bine din bani publici, să scoată la lumină adevărul şi dreptatea, ce-o mai fi şi cu noţiunile astea ? o să fie scoase din DEX, cuvintele astea, altele sunt la loc de cinste şi pe deasupra, moderne.
Şi multe alte dezamăgiri care chinuie pe mulţi români, mă aliez lor să vorbim ca de la suflet la suflet.
Da, îmi va trece dezamăgirea, pentru că îmi stă în fire să lupt, nu voi urâ pe nimeni care nu reuşeşte să se respecte măcar pe el însuşi, voi continua să ajut şi să văd în oameni sămânţa Dumnezeirii, pe cât îmi va sta în putere, aşa-s făcut eu........
Mai vorbim, dragi prieteni,
Constantin Conţac
Răzbunarea-i arma prostului
După îndelungi chinuri şi un traiect cel puţin ciudat în politichie, un domn a ajuns în vârful piramidei unui giudeţ cam sărăcuţ. În sfârşit, nu mai discutăm cum a ajuns.....cu profundă legitimitate populară, na !
Ajuns în vârful piramidei, îi tăie vârful şi se aşeză să se odihnească. Jos, la poalele piramidei stau pigmeii care i-au cărat afişele în campanie şi dau semne de nerăbdare pentru promisiunile neonorate, de posturi şi scaune de şefi mai mici, care să completeze reţeaua.
Un cântec de Marseilleza şi de perceptori neonoraţi la timp, îl face alt cor la poalele piramidei prostiei politice. Ăia aşteaptă lucrări de-a moaca. Ce-i de făcut, pe cine să păleşti ca să le faci loc şi pigmeilor? Cum să plăteşti datoriile făcute în campanie ?Chemi presa şi cânţi de dulce, să te ajute, faci un tam tam cu toate lipsusurili predecesorilor( că numai de astea trebe să se vadă) şi concretizezi ideea necesităţii de a te înconjura de speţialişti în a conduce giudeţul, oameni cu viziuni şi idei tinereşti şi zglobii, care ar fi cel mai bine reprezentate de către cine .........de ? ...pigmeii tăi, care ling clanţa, de şef , a uşii tale, zilnic.
O dată ce ţi-ai spălat obrazul cu unii dintre ei, restul îţi devin duşmani, îţi iei masca unui om cinstit şi curat şi îndrugi verzi şi uscate la adresa altora, omiţându-te din peisaj, că, deh, eşti sus în vârful piramidei.
Pigmeii deodat, văzându-se cocoţaţi pe funcţii, vor deveni conştienţi de propria lor valoare şi vor pune biciul pe alţi pigmei mai mici, că dacă pui prostul pe funcţie, chiar crede că i se potriveşte statura şi competenţa. Şi uite aşa, soţietatea şi giudeţul are şanse să fie bine diriguite, spre propăşirea şi creşterea nivelului de trai a electoratului.
Curat, murdar, ce-ar mai zice nenea Iancu de comedia asta?
Se întâmplă în Romanica anului 2008, la scurt timp după înghesuiala alegerilor pentru zahăr, olei, detergenţi şi maşini de spălat, ţuică şi rom, poate şi ceva firfirei....avem di tăti!
Să trăim bine şi la mai mare.
Cu tristeţe şi dezamăgire,
Constantin Conţac
Ajuns în vârful piramidei, îi tăie vârful şi se aşeză să se odihnească. Jos, la poalele piramidei stau pigmeii care i-au cărat afişele în campanie şi dau semne de nerăbdare pentru promisiunile neonorate, de posturi şi scaune de şefi mai mici, care să completeze reţeaua.
Un cântec de Marseilleza şi de perceptori neonoraţi la timp, îl face alt cor la poalele piramidei prostiei politice. Ăia aşteaptă lucrări de-a moaca. Ce-i de făcut, pe cine să păleşti ca să le faci loc şi pigmeilor? Cum să plăteşti datoriile făcute în campanie ?Chemi presa şi cânţi de dulce, să te ajute, faci un tam tam cu toate lipsusurili predecesorilor( că numai de astea trebe să se vadă) şi concretizezi ideea necesităţii de a te înconjura de speţialişti în a conduce giudeţul, oameni cu viziuni şi idei tinereşti şi zglobii, care ar fi cel mai bine reprezentate de către cine .........de ? ...pigmeii tăi, care ling clanţa, de şef , a uşii tale, zilnic.
O dată ce ţi-ai spălat obrazul cu unii dintre ei, restul îţi devin duşmani, îţi iei masca unui om cinstit şi curat şi îndrugi verzi şi uscate la adresa altora, omiţându-te din peisaj, că, deh, eşti sus în vârful piramidei.
Pigmeii deodat, văzându-se cocoţaţi pe funcţii, vor deveni conştienţi de propria lor valoare şi vor pune biciul pe alţi pigmei mai mici, că dacă pui prostul pe funcţie, chiar crede că i se potriveşte statura şi competenţa. Şi uite aşa, soţietatea şi giudeţul are şanse să fie bine diriguite, spre propăşirea şi creşterea nivelului de trai a electoratului.
Curat, murdar, ce-ar mai zice nenea Iancu de comedia asta?
Se întâmplă în Romanica anului 2008, la scurt timp după înghesuiala alegerilor pentru zahăr, olei, detergenţi şi maşini de spălat, ţuică şi rom, poate şi ceva firfirei....avem di tăti!
Să trăim bine şi la mai mare.
Cu tristeţe şi dezamăgire,
Constantin Conţac
Igorul fiecăruia dintre noi
Astăzi, îmi propusesem ca după terminarea programului, să mă retrag la una din locaţiile în care pot vorbi cu mine însumi, fără prieteni, fără televizor, fără radio......în linişte şi tihnă, rectific, nu chiar singur, cu Igor în dreapta mea, câinele meu, caucazian, crescut de mic de mine şi care acum aproape m-a ajuns în greutate, bunul meu prieten şi mai ales foarte credincios.
Ziceam să reiau povestirea vieţii mele de până acum, aşa cum am început-o prin februarie 2008, dar după avalanşa de mizerii şi acuze care ne asaltează şi suntem aproape obligaţi să le suportăm, parcă prea idilic ar fi subiectul cu anii copilăriei, tinereţii, ei Doamne, cine se mai gândeşte la asta, astăzi ?, deşi ar trebui să ne facem timp să realizăm de unde am pornit, cât de greu sau uşor a fost şi cât am adunat la înţelepciune? sau nu am adunat, ci am risipit sau ne risipim pe noi înşine în dispute infinte......
În ce societate trăim noi astăzi ? de cine suntem dirijaţi, manipulaţi ? democratică nu prea este, capitalistă nici atâta, comunistă nici pe departe, tranzitorie spre ceva...nu, pentru că ştim unde vrem să ajungem, în dezvoltare nici atât, pentru că vedem că , pe zi ce trece sărăcim mai mult, în ciuda statisticilor înfloritoare şi profund manipulatorii....ce să înţeleagă omul simplu, care munceşte de dimineaţă până seara, într-un loc de muncă, care în statistici este unul "acoperitor pentru coşul zilnic"?
De fapt acel OM, nu mai apucă să gândească ce e cu el, e prea prins de preţuri, de miraje cu "6 din 49", de "elodii si magde ciumac", de oferte supertentante de a beneficia de porţii de fericire , drămuite cu grijă de marile concerne economice, de promisiuni de bunăstare într-un viitor prea îndepărtat de viaţa lui scurtă şi plină de sacrificii.....şi este bine pentru ăilalţi de ştiu ce şi cum se va scumpi benzina, pâinea.....dreptatea.....da bine zis, dreptatea, ce o mai fi însemnând şi asta?
Cât costă dreptatea? Cine o poate da şi cui i se poate face favorul de a i se recunoaşte aceasta ?
Baţi la uşile mari, somptuoase, ale justiţiei şi te duce această mare şi deşteaptă doamnă la calendele greceşti să speri că o vei vedea vreodată.....pe ea, dreptatea, nu pe altcineva, dar dacă între un biet amărât petent şi doamna de mai sus, se interpune un sfat, o intervenţie, o vorbă, chiar că n-o mai vezi niciodată.....greşesc ? unii vor zice că da, alţii vor spune că am dreptate să spun asta, dar oricum nu contează pentru "ăilalţii" de mai sus.
Suntem la o mare cotitură a istoriei, greu de dus, fiecare plăteşte un tribut acestei stări de lucruri, fiecare român, ori de aici, ori plecat în afară, suferă.....cel puţin aşa văd eu lucrurile, iar dacă cei care decid soarta acestui neam, nu "prind" cu fineţea gândirii (dacă o au)aceste semnale de descompunere a noastră, ca neam, va fi vai şi amar de noi.
E ca în Vechiul Testament, când tot poporul aştepta un Salvator, un Mesia care să-i scoată din starea în care erau, noi putem spera la acest lucru? măcar?
Igor nu mă lasă, îmi indică nişte posibili agresori, în curte, vedenii de câine "vigilent", tot o speranţă că cineva va sări să ne apere de răutatea unora programaţi să distrugă neamul acesta, mai există...
Mai vorbim,
Constantin Conţac
Ziceam să reiau povestirea vieţii mele de până acum, aşa cum am început-o prin februarie 2008, dar după avalanşa de mizerii şi acuze care ne asaltează şi suntem aproape obligaţi să le suportăm, parcă prea idilic ar fi subiectul cu anii copilăriei, tinereţii, ei Doamne, cine se mai gândeşte la asta, astăzi ?, deşi ar trebui să ne facem timp să realizăm de unde am pornit, cât de greu sau uşor a fost şi cât am adunat la înţelepciune? sau nu am adunat, ci am risipit sau ne risipim pe noi înşine în dispute infinte......
În ce societate trăim noi astăzi ? de cine suntem dirijaţi, manipulaţi ? democratică nu prea este, capitalistă nici atâta, comunistă nici pe departe, tranzitorie spre ceva...nu, pentru că ştim unde vrem să ajungem, în dezvoltare nici atât, pentru că vedem că , pe zi ce trece sărăcim mai mult, în ciuda statisticilor înfloritoare şi profund manipulatorii....ce să înţeleagă omul simplu, care munceşte de dimineaţă până seara, într-un loc de muncă, care în statistici este unul "acoperitor pentru coşul zilnic"?
De fapt acel OM, nu mai apucă să gândească ce e cu el, e prea prins de preţuri, de miraje cu "6 din 49", de "elodii si magde ciumac", de oferte supertentante de a beneficia de porţii de fericire , drămuite cu grijă de marile concerne economice, de promisiuni de bunăstare într-un viitor prea îndepărtat de viaţa lui scurtă şi plină de sacrificii.....şi este bine pentru ăilalţi de ştiu ce şi cum se va scumpi benzina, pâinea.....dreptatea.....da bine zis, dreptatea, ce o mai fi însemnând şi asta?
Cât costă dreptatea? Cine o poate da şi cui i se poate face favorul de a i se recunoaşte aceasta ?
Baţi la uşile mari, somptuoase, ale justiţiei şi te duce această mare şi deşteaptă doamnă la calendele greceşti să speri că o vei vedea vreodată.....pe ea, dreptatea, nu pe altcineva, dar dacă între un biet amărât petent şi doamna de mai sus, se interpune un sfat, o intervenţie, o vorbă, chiar că n-o mai vezi niciodată.....greşesc ? unii vor zice că da, alţii vor spune că am dreptate să spun asta, dar oricum nu contează pentru "ăilalţii" de mai sus.
Suntem la o mare cotitură a istoriei, greu de dus, fiecare plăteşte un tribut acestei stări de lucruri, fiecare român, ori de aici, ori plecat în afară, suferă.....cel puţin aşa văd eu lucrurile, iar dacă cei care decid soarta acestui neam, nu "prind" cu fineţea gândirii (dacă o au)aceste semnale de descompunere a noastră, ca neam, va fi vai şi amar de noi.
E ca în Vechiul Testament, când tot poporul aştepta un Salvator, un Mesia care să-i scoată din starea în care erau, noi putem spera la acest lucru? măcar?
Igor nu mă lasă, îmi indică nişte posibili agresori, în curte, vedenii de câine "vigilent", tot o speranţă că cineva va sări să ne apere de răutatea unora programaţi să distrugă neamul acesta, mai există...
Mai vorbim,
Constantin Conţac
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
