In prag de Primăvară

Multă sănătate şi bucurii în familiile domniilor voastre.
Sprijin şi Forţă nouă să se adauge puterilor dvs., de a merge mai departe cu toate cele din viaţă şi bune şi mai puţin bune, principalul este să rămânem optimişti.

La mulţi ani!


Cu respect,

Constantin Conţac

Raspuns la comentariu

Domnule “Azeem spunea”,

Va multumesc pentru comentariu, însă n-aş vrea să reiasă din comentariile dvs. numai otravă şi o atitudine de « gică contra » si vă rog să asumaţi « Azeem spune », nu « Azeem spunea », la modul trecut…. Ar fi bine sa discutăm argumentat si fără patimă, chiar la timpul prezent.
Nu vreau sa intru in amănunte, legate de obiectivele politicii de coeziune ale UE, care le ştim cu totii, poate dvs. mai mult decât mine, atâta vreau să retineţi, că ştiu care sunt obiectivele generale si cele specifice ale acestei politici, care de fiecare dată se enunţă in cadrul cererilor de finantare, bineinteles functie de domeniile de interventie vizate in cadrul acestei politici.
Vom trai si vom vedea că, din cele afirmate de mine, se vor adeveri unele, dă Doamne să nu fie aşa, unele neconcordanţe, unele « mici imperfectiuni » , unele mici scăpări, în ceea ce priveşte precizarea elementelor de susţinere a cererilor în Ghiduri, sigur vor aparea, cu rezultate pe măsură.
Legat de faptul ca sunteti tânăr si vă este greu până sa iesiti şi din casă, atât de scârbit sunteţi de tot ce vedeţi în jur în Botoşani, îmi pare rău că vă limitaţi numai la a face comentarii acide, poate că ar fi bine să intraţi în politică, să vă implicaţi în viaţa cetăţii, să ieşiţi în faţă, să vă prezentaţi ideile, să convingeţi şi alţi tineri valoroşi că este bine să-şi aducă aportul la ceea ce se întâmplă bun în Botoşani, să îmbunătăţim starea de spirit a părinţilor, bunicilor noştri şi să întărim nădejdea oamenilor că se pot întâmpla şi lucruri bune în viaţa lor, dar nu stând pe margine şi criticând, ci chiar fiind serioşi , fiecare în direcţia lui şi ce e mai important, să fim de bună credinţă.
Faceţi afirmaţii grave, poate aţi preluat cu nevinovatie din folclorul local, întreţinut de prietenii mei politici, legat de cumpărarea consilierilor, greşiţi dle « Azeem spunea », nu am cumparat pe nimeni. In presa vremii, de altfel, s-a reflectat, vădit tendentios cateodata, zbuciumul si zvonistica care au fost armele de propaganda ale celor care mă vedeau legat, omorât, plecat sau decapitat din funcţia ce o deţineam. Eu zic că Dumnezeu nu ajută chiar tuturor, chiar dacă ne dorim de multe ori acest lucru, cu ardoare.
Despre administrarea fondurilor, vă rog să nu vorbiti in necunostinta de cauza, stiu foarte bine cum se cheltuie banii publici si Consiliul judetean, prin cei 33 consilieri ai săi, este forul care hotărăşte, presedintele Consiliului duce la in deplinire ceea ce hotaraste Consiliul, in Consiliu sunt domnii consilieri de la diverse partide politice, care la rândul lor sustin politica partidului din care fac parte. Asta e democratia, asa se intampla, veti face multe observatii, faceti-le, aveti dreptul, este o lege ce se respecta, dar mai bine, inscrieti-va in politica unui partid care considerati dvs ca v-ar putea reprezenta interesele şi idealurile si luptati pentru ceilalti tineri, pentru început. Cu argumente, cu seriozitate, cu muncă, cu competenţă şi mai mult decât atât, cu responsabilitatea a ceea ce urmeaza sa se intample in viitor, ca o consecinta a celor facute azi. Nu este greu, este normal sa fie aşa.
Eu, toata viata, m-am implicat cand am vazut ca alţii se urcă in capul meu, dând numai din gura şi folosind argumente , demonstrând că varianta mea este cea mai buna si mai logică, am reuşit. Când a fost să las de la mine, am lăsat, insă tot asa, pe baza de argumente.
N-am sa moştenesc judetul, va fi o vreme cand ştafeta trebuie predată si ar fi de dorit să o preia cei tineri si foarte competenti, care au dorinta sacrificiului pentru ceilalti(atunci demonstrezi că iubesti si pe celelalt), insă să nu fie predată lupilor tineri, fără scrupule, care atunci când ajung in vârful piramidei, îi taie vârful ca să se aşeze mai confortabil.
Am glumit atunci cand s-a auzit la un moment dat ca « i-am dorit moartea domnului Tibuleac M », cum poti sa doresti acest lucru, unui om ? Nici nu-l iubesc, dar nici nu-l urăsc, încât să-i doresc moartea, îl las in grija Domnului, că ştie el, totul despre un om, ce merită, cum să-i răsplătească pentru tot binele facut. Ce credeti că pe mine , Dumnezeu, m-a iertat vreodata ? am plătit cu vârf şi îndesat pentru toate greşelile, dar m-a şi ajutat atunci când am meritat.
Astept, « domnule Azeem spunea » să vă ştiu implicat la lumina zilei in afaceri publice curate (poate chiar sunteţi), ca să aveti toata stima botosanenilor, care au nevoie de oameni capabili si tineri virtuosi, care gândesc si acţioneaza pentru binele lor, « dintr-o mare si permanentă iubire pentru Botosani, nu dintr-o clipă de iubire.»

Bună ziua,

Constantin Conţac

PS. Ma intrebati cine scrie pe blog, nu scrie Agatha Christie, nu scrie nici IonCreanga, pur si simplu, eu personal, imi expun ideile proprii.

Răspunsuri la comentariile apărute între 22-24 februarie

• Stimate domnule Azeem

Intru direct în problemă, apreciind că aveţi dreptate, prin felul în care explicaţi cuvântul "democraţie", având în vedere că, referindu-vă la ceva care nu vă convine, imediat contestaţi şi criticaţi, chiar judecaţi. Numai, unii o spun pe sleau, in fata, altii cârcotesc continuu.

Fondurile europene, noi românii am învăţat să le atragem, chiar facem acest lucru de peste 10 ani, dacă vreţi să ştiţi, însă, ce mă contrariază acum, după noile reguli, este că, în perioada 2007-2013, după ce îţi pregăteşti proiecte timp de 2 ani(am fost îndemnaţi să se pregătească aceste proiecte), în conformitate cu o legislaţie naţională în vigoare, te trezeşti că, în urma apariţiei Ghidului de finanţare, se schimbă schimbarea modificării, astfel încât îţi mai trebuie nişte bani să cheltui(si de unde sa-i iei?), ca să aliniezi proiectele tale, pe cerinţele Ghidului. Apar peste noapte o sumedenie de consultanţi(atenţie, oameni, verificaţi-i) care se oferă să rezolve problema, dar atenţie, nici pe ce fac consultanţii, nu poţi fi sigur, deoarece Ghidul poate suferi , la rândul lui modificări. Cum să-i zici, acestui lucru? Cum i-ati spune acestei situatii, care până la urma, nu este numai a noastra, a administraţiei, toti se confrunta cu acest gen de frecuş pe uscat, indiferent de domeniul de finantare. Si nu suntem bogati sa aruncam cu banii pe consultanta, de două ori si nici timp nu este.Consultati si verificati, chinurile prin care au iesit niste Ghiduri de finantare pe fonduri structurale, in care, pana in prezent s-a schimbat de doua ori modul de intocmire a Studiilor de fezabilitate(piesa de baza), plus vreo doua corijări ale lor. Daca oameni care au mai facut proiecte, care au un limbaj deja familiar in acest sens, sunt nauciti, inchipuiti-va cum vor absorbi fondurile, "fermierii" romani, care au bani alocati, cat pentru aproape toate cele 7 programe operationale sectoriale. Curat, murdar !Vor fi gasiti vinovati de neabsorbire, ei, fermierii, Consiliul local cutare, Ajofm-ul cutare, nici intr-un caz, cei care au facut documentele programatice, nu-si vor asuma responsabilitatea. Asa-i la noi, la români, o intreaga increngatura de "asa zisi responsabili", cu diverse roluri, în diverse oraşe din ţară, care de fapt, nu vor face altceva decat sa mute un raport de ici, colo, pe bani foarte multi pentru asistenta tehnica, retineti si care dintr-un limbaj de lemn, incoerent(poate nu toti, multi insa, cu siguranta il vor folosi, asa-s regulile) nu vor iesi, dar nici nu vor scoate tara din c....... Am atras atentia, am spus domnilor ministri, am facut scris, am sunat, am facut cateva afirmatii mai tari, pana la urma spre binele tuturor, ce poate sa deranjeze atata de mult, incat, noi sa ne scoatem ochii, ca ar fi numai cu tenta politica sau mai stiu eu cum....am dreptul sa spun ceea ce vad si este evident. Stiti ce zic multi? Nu pot sa spun, nu pot face observatii ca vezi Doamne, merg cu proiectele la evaluat(adica la ales) si mă arde si atunci se perpetueaza o Omerta...eu cred ca trebuie spus lucrurilor pe nume, de la bun inceput, caci suntem la inceput. Si va rog sa retineti, daca pana acum, pe fondurile PHARE, daca erau neconcordante in Ghiduri, se dadea vina pe Comisia Europeana, acum, CE a negociat, retineti, a negociat si a lasat la latitudinea autoritatilor româneşti, in conformitate cu principiul subsidiaritatii, modul cum vor fi cheltuite aceste fonduri, în baza căror documente de susţinere, verificare, evaluare, monitorizare. Deci, ne-am făcut-o noi cu mâna noastră. De altfel, vom trai si vom vedea, ce si cum va fi. O sa mai transpire nemulţumire si de la altii, ca doar n-om fi prosti chiar toti românii.

Hai sa dau un micuţ exemplu: la aparitia Ordonantei 7/2006, politicienii de la putere, aveau pregatite 294 de proiecte inregistrate deja, inainte de a veni precizarile necesare pentru documentatie. Asa, din senin?

Hai, domnule Azeem, studiaza si vezi daca am dreptate si mai mult decat atât, sprijiniti pe cei care iau atitudine, nu stati pe şanţ şi numai comentaţi.

Trecând la altă observatie care o faceti, că am un comportament neadecvat pentru un politician, domnule Azeem, chiar statutul meu de om politic imi permite si unele expresii mai tari, incă n-am ajuns să ne batem cu papucii descăltati, cum mai fac unii prin Japonia, asa că, atunci când sunt provocat, pe fondul a multe alte probleme de rezolvat, mi se întâmplă continuu acest lucru,nu mă plâng, mai exagerez, mai scap si eu câte o prostie, câte o expresie....mă mai bâlbâi, ce să fac...chiar perfect nu sunt. Dar daca mă straduiesc, imi iese si un discurs foarte bun, poate putin cam moldovenesc, insa eu zic ca e bine, pana nu ne impune UE sa vorbim in a doua limba oficiala a sa, poate maghiara, stiu eu....

Imi spuneti ca purtati o povara zilnica a rusinii, pentru faptul ca eu sunt presedinte, era totusi bine, domnule Azeem, sa va spuneti numele, poate ne intalnim la o cafea...mai discutam lucrurile.

În general poverile noastre ar trebui să se refere la noi, dacă avem conştiinţă şi în al doilea rând la aproapele-departele nostru. Eu aşa judec.

Oricum, eu m-am straduit ca presedinte sa fac lucruri bune, culmea este ca am si reusit cu o parte dintre acestea, din această cauză mă pupă unii pe toate părţile şi cum sunt cam mărişor, mai au de lucru......... Nu vreau să vă jignesc defel, sunt bine dispus acum, vreau doar atât să vă întreb, dvs. ce aţi făcut până acum, în viaţă? Faceti-vă si dvs. un blog si povestiti-ne, poate că avem nevoie si de exemple de genul "aşa da, faceti ca el, este o somitate, o valoare, care trebuie cunoscută şi prezentată", mă voi stradui sa va sustin chiar, daca voi sti ce interlocutor am şi dacă sunteţi de acord..........chiar mi-ar prinde bine, fara exagerare, sa am parteneri de discutie foarte, foarte competenti, oameni de cultura, cu un bun discurs, as avea de unde sa invăţ. Asta pentru ca imi recomanzi, sa ma apuc de invatat, ce bine, spuneti, omul toata viata invata, si eu ma stradui si parca tot n-am ajuns la apogeul atotstiutorului, asa incat invatacel sunt si acum la 60 ani.Cred ca dvs. sunteti realmente, o valoare si ca orice valoare, nu vreti sa va revelati, pentru a nu fi ingropat, precum o comoara. Glumim, domnule Azeem.....

• Doamnei Mihaela P.

Stimata Doamna,

Imi pare rau ca timpul nu va permite, dar totusi, cine doreste sa intre in dialog, vedeti ca se rezolva, chiar si prin intermediul blogului. Chiar o scrisoare daca trimiteati la Consiliul Judetean , in mod sigur, primeati raspuns la cele enuntate. Referitor la secretara, nu este cazul sa etichetati, deoarece, aici la Consiliu, toata lumea isi face datoria, in conditii de maxima eleganta si responsabilitate publica.

Ma intrebati, ce parere am despre caminele culturale din judet. Ei bine, doamna, foarte, foarte rea. Ma refer la starea in care se afla. Au distrus tot, oamenii, sub indiferenţa administratorilor de acolo.Pe vremea cand eram copil, chiar am contribuit voluntar la realizarea acestor obiective. In prezent, caut sa gasesc intelegere in pastrarea acestor locatii, din partea administratorilor. Eu nu spun, vremurile, aspiratiile la sate s-au schimbat, insa sa distrugi tot si să faci bodegi si discoteci, parca e mai mult decat crunt. Exemplu, de aici, de aproape: Casa sindicatelor din municipiu, ea a fost inventariata la Consiliul Judetean, ea fiind construita in regimul trecut, prin Decret al lui Ceausescu, avand destinatia de Casa de cultura pentru botosaneni. Ea ne-a fost luata abuziv si trecuta in patrimoniul sindicatelor, cu toate ca, in calitate de vicepresedinte, pe atunci, am luptat sa aiba o utilitate publica, ei bine nu , am fost ingenunchiat in justitie si ea, casa, a trecut la sindicate. Cum arata azi? Ce se intampla in ea? Ce acte de cultura se petrec acolo? Va las sa constatati dvs. si botosanenii, in general.

La sate: unele administratii locale au lasat in paragina aceste locasuri, apoi le-au inchiriat in diverse scopuri, legea le-a permis. Scurt pe doi. Acolo unde am fost ascultat, unele camine culturale, functioneaza si azi:la Radauti Prut, Corlateni, etc, chiar in unele cazuri, au fost sprijinte cu fonduri pentru reabilitare(ex. Nicseni). Insa, vedeti dvs., mai este o problema: tineretul de la sate, oare manifesta respectul care trebuie , pentru astfel de lacase? In multe dintre acestea, se regasesc bibliotecile comunale, care, pe zi ce trece, se vaduvesc de carti, pentru ca, unii uita sa le restituie. Sau alte cazuri, nu mai citesc oamenii carte, se rezuma la tv, calculator, radioşanţ, etc.

Deci, eu, dvs, poate si altii, vrem sa facem ceva pe aceasta tema, insa trebuie sa vedem si pentru cine, cati mai vor acte de cultura, pe scena satelor? Adică ar trebui să dorească majoritatea, să cultive un spirit cultural local, să invite si sa mearga cu spectacole de dansuri, muzică, de la unele comune, la altele, la diverse sarbatori, care se mai tin. Ar fi frumos sa se ceara acest lucru, mai mult decât ajutoare şi drepturi, pe nemuncă, că aşa s-au învăţat, unii din cetăţenii satelor.

In 2007, Guvernul Romaniei a alocat niste bani, pentru reabilitarea caminelor culturale din judet, pentru unele dintre acestea, nu ajung acesti bani, insa s-a inceput totusi sa se faca ceva si asta este foarte bine. Tinerii nostri trebuie sa arate ca imbratiseaza o astfel de optiune, sa aiba preocupari de acest gen, astfel incat aceasta nevoie, o data scoasa in evidenta, va face sa se ia masuri, de catre guvernanti. Si mai repede decat guvernantii, primarii vor trebui sa faca ceva, deoarece, autonomia, le permite. Scolile, prin latura lor educativa, din mediul rural isi spun cuvantul aici.

Partidul din care fac parte , are in program si astfel de masuri sociale, de reconstructie a caminelor culturale, poate nu le vom zice camine(unii au oaroare de acest cuvant, de sorginte comunista ) .Aceste camine nu fac numai acte de cultura in primul rand , ci au un rol social, pentru o comunitate, pentru toti, tineri, batrani. Deci, să nu disperăm, incet, incet, am observat ca unii primari gospodari si-au dat seama ca aveau rolul lor si ca ar trebui reinviate, pentru aceasta ii voi sprijini si indemna totdeauna.

• Domnului Anonim care s-a referit la Termica

Stimate Domn Anonim,

Si eu sunt un cetatean, ca oricare altul, al municipiului Botosani.Termica este in subordinea Consiliului Local Botosani. Ani de-a randul, am incercat sa atrag atentia, asupra unor corectii ce ar fi trebuit sa fie facute acolo, la societate. Si presa m-a atacat in fel si chip, cand am zis ca acolo sunt lucruri necurate, inclusiv pe vremea cand Termica era in subordinea unui primar PSD. A fost in zadar. Primarul de Botosani, impreuna cu consilierii locali, de atunci si de acum, au decis in problemele Termica, poate au intretinut dezastrul de acolo. Prin 2007, fostul prefect, Cristian Roman,la inceput de an, imi cerea sa semnez un Proiect de hotarare de guvern, pentru alocarea unor fonduri la Termica. Am refuzat, am fost acuzat de rea credinta si cântat prin toata presa. De ce n-am semnat? Pentru ca motivatia lor era neclara, am solicitat, in vederea semnarii, sa-mi arate executia bugetara, la acea data, a Termicii, nu mi-au pus-o la dispozitie. De ce, ma intreb? Intrebati-va si dvs. Atunci cand, nu mai poti de suferinta pentru interesul public, cu care se tot afisau, puteam avea o discutie, pe date concrete si atunci, da, ziceam, botosanenii mei, trebuie ajutati. Pun si eu umarul. Insa, ma intreb si acum, banii astia erau pentru botosaneni sau pentru cine? Ca vad facturile cele mai mari din tara pentru concetatenii nostri. Si atat. Asa ca, asa mi-am mai facut cativa dusmani, cerand explicatii pentru banii cheltuiti. Bineinteles ca le stau ca sarea in ochi, unora care erau obisnuiti sa fituie banii.

Si sa mai spun ceva, daca sunt terfelit, batjocorit, epitetizat, prin toata presa locala si chiar centrala, este rezultatul invidiei, rautatii unora care, i-am tinut la distanta, nu am intrat in cardasie cu ei, le-am aratat unde gresesc, cum ziceam si de Termica. Verificati declaratiile mele anterioare, de prin 2003, 2004, 2005, dar vedeti dvs, un om, doi sau trei, fara o sustinere majoritara, nu poate indrepta lucrurile. Pacat ca foarte multi cauta sa profite, dreptatea plutind in ape tulburi încă. Schimbarea o putem face noi toti, impreuna. Ex: indepartarea dlui Egner F., care a avut si el o vinovatie in ceea ce se intampla la Termica. Consider ca, prin investitii masive, un management bun, de buna credinta, societatea isi poate reveni, pana la urma, de ea depind mai mult de 30% din botosaneni.

Cu stima,

Contac Constantin

“ Mulţi prieteni mi-au devenit duşmani, mulţi duşmani s-au împrietenit cu mine, iar cei indiferenţi, mi-au rămas fideli “

Cele mai fierbinţi ştiri din Botoşani……chiar glumesc, situaţia o impune.

Ce de scandal, pe unii dintre prietenii mei, că vezi Doamne, m-au elogiat cei de la Cronica cârcotaşilor şi nu numai….
Cronicuţa cea teleghidată, care are multă Ruşinică, n-a iertat nicio figură mai proeminentă( în sens de cunoscută), din viaţa românească şi cam atât, parcă, totuşi, n-am văzut să se ia şi de Bush sau de regele Marocului. Aici, pe Dâmboviţa, între noi, ne tragem la gioale şi apoi râdem unul de altul, între timp, alţii fac legea şi sărăcia creşte.
Mă amuză tot ce spun şi fac cârcotaşii, sunt suprainteligenţi şi atotştiutori, aşa că, dacă ceea ce spun ei, menţine viu spiritul românului( şi cam numai al lui) este foarte bine.
Atâta doar, să nu acţioneze şi ei, ca mulţi alţii, la comandă politică, căci, vă puteţi imagina, cam ce rezultă, circ, nene, circ ! Şi ne-om sătura şi de circ odată şi odată, căci avem treabă de făcut !
Alta vreau să spun : credeţi că dacă , ai mei de acasă, cei din Botoşani, jubilează în anonimat şi cârcotesc prin « comentarii », mă interează, sau mă deranjează ? Nu, nu mă deranjează, căci sunt obişnuit să fiu muşcat de părţile moi ale corpului, de pe când eram copil şi mă jucam cu căţeluşul cu părul creţ, aflat în bătătura casei părinteşti.
Cu blogul mă împac bine, scriu când am timp şi primesc uneori comentarii de la nişte domni deosebiţi, „ domnii Anonimi”! Sunt şi oameni care-şi spun numele, cel puţin afişează un nume, le mulţumesc.
Unii dintre cititorii ziarelor electronice din judeţ, cu mare sârguinţă, adaugă injurii şi mâzgălesc ecranul cu comentarii, în care mă fac în tot felul, ei bine, le zic să depună un efort şi mai susţinut, căci mă delectez şi eu când am timp(de multe ori mă sună cutare sau cutare să-mi spună, Domnule Conţac, te c……ăştia tare, n-ai văzut, ce-au cu matale?). Le zic : lasă să scrie, n-am zis eu că e liber la circ? Numai văd că, comentatorii de meserie, cam duc lipsă de imaginaţie, îs cam săraci cu duhul şi unii, cam au idei fixe, oare cum s-or chema ăştia? Scuzaţi "căcofonia", tot ziceau literaţii comentatori din Botoşani că sunt un munte de necunoaştere culturală şi nu merit să respir aerul în care s-a născut Eminescu, Iorga, Enescu, etc. Îmi este frică să nu se înece ei, domnii culturali din judeţ, căci e chiar un aer tare, pentru suflete firave ce compilează inspiraţie de la astfel de titani. Aaaa, uitam să spun că, "micii titani", de la noi, fac "analiză politică" , amestecată cu studii aprofundate de cultură comparată. Ceaţă completă.
Pe de altă parte, jos, pălăria !, pentru oamenii adevăraţi de cultură, pasionaţi, care au pus amprenta pe unde au trecut, incât au dus renumele Botoşaniului la nivel, nu naţional (că-i gâtuiau invidioşii) ci internaţional.
Dar să revin, ca persoană publică, eşti expus judecăţii populare, ştiu asta şi este bine. De fapt , asta înseamnă democraţie, însă să nu-şi spun popor, unii care nici nu mă cunosc, sau care râvnesc zi şi noapte, să ajungă în funcţia ce o deţin. Unii, nu-s în stare de nimic, nu au făcut nimic în viaţa lor, eventual au falimentat pe unde au condus şi stau aciuaţi acum, prin diverse partide, şi aşteaptă să fie puşi pe scaune grase. Nu zic, face partidul om din tine( era expresia), dar mai trebuie să ai şi tu nişte calităţi de competenţă, de muncă serioasă, nu aşa, că eşti „ membru vechi „ , cu experienţă. Ştiţi dvs., experienţa este numele pe care fiecare îl dă, propriilor sale greşeli. Gata, închid paranteza, că nu vreau să fiu interpretat greşit de prieteni şi să-mi blocheze blogăraşul, "cu bube, mucegaiuri şi noroi" din care să scoată cuvinte nestemate, parcă din gunoi, parcă aşa zicea Arghezi. Sâc!
Atunci când “prietenii mei ”vor avea curajul să-şi spună numele, le voi strânge mâna, pănă atunci, le mulţumesc pentru interesul, constant manifestat, la adăpostul anonimatului.
Mai ştiu ceva, viaţa fără duşmani, este searbădă şi singurul lucru, mai rău decât a fi bârfit de toţi, este ca nimeni să nu vorbească despre tine.
Voi reveni cu articole, atunci când îmi permite timpul, pănă atunci, avem treabă dragi botoşăneni.
Cu respect,

Conţac Constantin

Răspunsuri la întrebările şi comentariile făcute de prietenii mei, pe blog

Lui ge.co.

Aveţi dreptate, la Băluşeni s-au tocat banii, nu aveţi apă potabilă, canalizare, nu aveţi utilităţi, singurul lucru care s-a făcut, este alimentarea cu apă de la Draxini, în perioada 2000-2004, atunci s-a refăcut şi drumul, însă, fără a vorbi în vânt, când vom prelua guvernarea, vom avea grijă ca aceste probleme să fie rezolvate, inclusiv alimentarea cu gaze.

Domnului Anonim, care a scris un comentariu la data de 14 februarie, referitor la armata care se făcea înainte........

Este adevărat că, într-o societate civilizată, nu este nevoie de prea multă călire, însă societatea românească, încă nu este. Sunt multe cazurile în care am văzut elevi care bat profesorii, care întrec orice limită a lipsei bunului simţ. Vă întreb, se întâmpla ca în armată, soldatul să comande superiorul ierarhic, să-l contrazică ?

Bibanii adevăraţi de azi, sunt cei care stau în umbră, anonimi, critică, judecă şi aşteaptă la cotitură, poate, poate, te dezechilibrezi şi cazi, ca să preia ei frâiele şi de acolo, arată cu degetul la cel care a făcut ceva sau dacă-s impotenţi să facă ceva.....dau vina pe cel dinainte.

Dar, revenind la respect şi disciplină, vedeţi dvs., unii tineri, astăzi, au întrecut măsura, sunt poveri pentru părinţii lor şi societate, nu au noţiunile de disciplină, respect, muncă şi răsplata muncii. Zic unii, căci sunt şi tineri valoroşi care fac cinste familiilor lor.

Despre amintirile din armată.....astea sunt, toţi avem astfel de amintiri( mă refer la cei de la 30 ani în sus), aşa erau vremurile, până la urmă, n-a murit nimeni de armată făcută.....am înghiţit găluşca toţi aspiranţii la bărbăţie....şi poate e mai bine aşa....

Altui domn Anonim, care s-a referit la declaraţia domnului Cristian Diaconescu

Într-adevăr, domnul Cristian Diaconescu, este un social democrat foarte serios. Doriţi părerea mea? Eu îl văd la Preşedinţie sau la Guvern. Sigur, este doar părerea mea. Într-o societate, indiferent care este ea, nu unul singur sau 2-3 indivizi, pot determina sensul lucrurilor.

Domnului Anonim care se întreabă, dacă m-am schimbat faţă de cum eram perceput înainte...

Dacă unii îmi zic "baron cu blog ", eu cred că sunt răutăcioşi, în fond blog, poate să-şi facă oricine, îţi trebuie timp să te ocupi de el. Tot blog poate să-şi facă şi cel care nu are nimic de ascuns, care poate să-şi prezinte activitatea, la vedere. Eu nu m-am schimbat, sunt acelaşi, doar că m-am mai modernizat cu nenea blogul, este altceva.....că-mi zic unii baron, nu-s domnule...sunt alţii de o mie de ori mai baroni ca mine.....politicieni sau nu....

Dar, revenind la blog, aproape este obligatoriu, ca persoană publică, să fii transparent în ceea ce faci şi această interfaţă electronică, precum este blogul, ajută la îndeplinirea acestui lucru, pe lângă altele....

Tot blogul îmi oferă posibilitatea să mă cunoască şi altfel oamenii, să vorbesc cu ei, deşi sunt cam mulţi anonimii, care îmi scriu, mi-aş fi dorit să-şi spună numele, dar atunci, nu mai era "domnul Anonim", nu ?

Mă întrebaţi de un program aprobat prin HG 1034.......nu spuneţi ce program şi din ce an este hotărârea...am căutat în toţi anii, începând din 2001..singurul act legislativ care ar putea suscita interesul publicului larg, este cel conţinut de HG 1034/2003, privind aprobarea Normeleor metodologice de aplicare a OG 36/2002, privind impozitele si taxele locale. Despre acest act este vorba? Va rog sa reveniti cu precizari. Oricum OG 36/2002 este abrogata in totalitate la data la care va scriu, prin HG 1278/2002 se stipuleaza modalităţile de calcul ale acestor taxe si impozite locale.

Domnului Mihu, care mă felicită pentru ideea unui blog.....

Vă mulţumesc pentru aprecierile dvs., îmi faceţi observaţia de a nu mai fi aşa oficial....eu cred că nu sunt şi chiar multă lume îmi zice că ar trebui să fiu mai oficial, mai cu ştaif, să nu spun aşa, pe direct, lucrurilor pe nume. Poate că au dreptate şi cei care îmi recomandă să fiu apretat şi cei care zic să nu fiu oficial......însă eu, să nu fiu deschis şi direct, m-aş sufoca...mai ales acum, când văd şi aud atâtea nedreptăţi....ce să fac .....să-mi pun limba pe moaţe?.....aş fi un caraghios. Deci, eu nu mă schimb după alţii....chiar dacă îmi fac duşmani.... Mai cred că sinceritatea este o calitate şi astăzi, chiar dacă nu o apreciază mulţi.....

Domnului Anonim care a scris un comentariu pe 16 februarie........

Încă o dată vă spun că, a-ţi face blog, chiar nu costă bani....încercaţi şi dvs......

Întrebaţi de bani furaţi, nu ştiu despre ce vorbiţi, iar se face referire la baroni locali....de parcă ăştia ar fi, nu ştiu ce-s ăia? nişte indivizi de pe Lună...mulţi frustraţi şi chiar fără imaginaţie, au preluat o astfel de etichetă şi în umbra anonimatului, tot o afişează. Dacă vorbim aşa, de o râcă pe suflet a unor impotenţi..da, mai admit...până la urmă şi invidia şi răutatea sunt nişte calităţi pentru unii oameni....dar, dacă stai să pândeşti şi interpretezi NUMAI în stil personal ce fac alţii...atunci, daţi-mi voie, să ignor această titulatură....aplicată oricui, din orice partid....chiar, uitaţi-vă, domnule Anonim, în jurul dvs. şi depistaţi baronii veritabili....aveţi curajul?.....si mai spuneţi-o acelora :"domnule baron, eu consider ca dumneata trebuie să crăpi, ca să mă aşez eu în locul dumitale "...........

În PSD nu este mizerie. Uitaţi-vă un pic, nu mai departe, la parlamentarii care reprezintă partidele de la putere, în Botoşani, pe câţi dintre dumneavoastră, nu v-au înşelat ?

Arătaţi-mi mie, un cetăţean care se simte înşelat de mine. Din contra, am încercat să ajut pe mulţi concetăţeni de-ai mei, nu vreau să nominalizez.....sunt prea mulţi....şi Dumnezeu vede.

Faceţi trimitere la DNA, ce să vă spun, puterea actuală, de cum a ajuns la conducere şi-a făcut un scop în sine(în loc să guverneze bine şi cu folos pentru cei mulţi) în a construi dosare pentru liderii din opoziţie. Vă asigur că sunt făcute aiurea, fără temei legal, cu grave încălcări ale drepturilor individului, de parcă am trăi în Africa.....poate acolo, răutatea nu a ajuns la rang de artă..nu vor avea sorţi de izbândă, deloc, domnule Anonim, căci nu poţi merge pe înscenări la infinit....

Revin la DNA, da, am dosar fabricat, pentru că am muncit.....dacă nu munceşti, dacă nu faci nimic, dar chiar nimic, eventual beneficiezi de ajutoare...nu-ţi face nimeni dosar la DNA...din contra, îţi mai plângi şi de milă , pe posturile TV şi o poţi duce mai bine, tot fără muncă. Dacă aveţi dovezi că am furat, am înşelat, am luat mită, am primit suveniruri,etc, vă rog să nominalizaţi.

Tot dvs., domnule Anonim, mă întrebaţi de "căţeluşul cu părul creţ" ..ei bine, n-am scris nimic pe blog până acum...am zis să vorbim serios şi pe fapte concrete..dar vă explic, ce-i cu căţeluşul cu părul creţ:

In 2004, din dorinţa de a ajunge în Parlament şi tineri, femei.....la propunerea liderului de partid, în campania electorală, am cooptat un tânăr care, alături de cei din echipă, chiar a devenit deputat, pe listele PSD Botoşani. Este vorba de domnul deputat Cătălin Obuf Buhăianu.

Ulterior, domnia sa a trădat partidul şi a plecat la alt partid, trcând în opoziţie, cum se află şi în prezent, PDL-ul. Dar nu numai asta, a început să critice şi să acuze tocmai pe cei care s-au alăturat ideii de a-l promova în Parlamentul României. Cert este că şi mie, personal, mi-a adus foarte multe acuzaţii, chiar cerându-mi demisia din funcţie. Eu nu am zis nimic, doar la insistenţa presei, am limitat unele răspunsuri la adresa lui, considerându-l doar un căţeluş plimbăreţ. Aflaţi adevărul dacă vreţi să ştiţi. Am fost chemat în judecată şi mi se cer daune de 50 milioane lei. Ce părere aveţi ?

Tot , domnul Anonim, îmi cere să enunţ opinii, idei, programe...ei bine, enunţ câteva opinii ale mele, pe marginea cărora şi în plus, vom mai vorbi:

- despre profitori ca cei de sus, consider că nu mai au ce căuta în politică

- în România, va fi bine atunci când va exista o clasă de mijloc puternică şi majoritară, pentru aceasta, consider că românii trebuie să devină foarte, foarte serioşi, nu se mai poate merge înainte, cu aşa zişii patroni, care înşeală salariaţii, care aplică "politica tunului ".

- dacă vorbim de lege, îmi permit o opinie, în România, este nevoie de o legislaţie serioasă, coerentă şi care să fie respectată de la vlădica la opincă, de către toţi !

- tot, în România, este nevoie de un aparat admninistrativ foarte foarte serios. Dacă se întâmplă, ceea ce se întâmplă azi, este tocmai pentru că, unele grupuri de interese obscure, nu ar dori ca unii sau alţii să le strice treburile. Mai grav este că o parte din cizma comunistă, cu faţadă capitalistă, acţionează nimicitor, zi de zi, pentru a distruge imaginea unui om, a unui potenţial răscolitor de nereguli ale lor....

În Botoşani, cunosc câteva cizme dintre acestea care, în viziunea apărării "dreptului la informaţie sau a transparenţei" sau chipurile, al apărării banului public, sug adânc din foloasele necuvenite- cunoaşteţi sintagma " hoţul strigă hoţul!".

- Mai consider că ACUM este nevoie şi de PATRIOTISM, dublat de o mare RESPONSABILITATE. Mulţi spun "după mine, potopul ", nu este normal, oameni buni...vă daţi seama, spre unde ne îndreptăm?

Pe curând.

Cu respect,

Constantin Contac

Când a fost dată jos milităria din pod şi m-a ajuns din urmă, tot în Ardeal

Astăzi mi-am propus să continui cu “povestea din tinereţea mea”, aşa cum am început-o, în ultimul articol introdus pe blog.
Era atunci când, şcoler fiind în Satu Mare, mă dădeam de ceasul morţii pentru a nu mă lăsa călcat în picioare de colegii ardeleni, în colectivul Şcolii de meserii, profilul auto, adică am reuşit chiar să fiu în frunte, în toţi cei 3 ani, chiar şi numai pentru a demonstra colegilor, nu binevoitori totdeauna, că şi moldoveanu aista „ pe lângă că-i a dracului( glumesc puţin), mai ştie şi carte”. Ai mei erau mulţumiţi de mine, dar cât de greu şi ce zbucium am trăit eu acolo, habar n-aveau, aveau ei altele pe cap.
În sfârşit, pe atunci, după ce terminai o şcoală de meserii, erai considerat ca având o calificare şi puteai obţine un loc de muncă de muncitor calificat, categoria a treia de salarizare. Existau 8 categorii de salarizare, care le promovai conform unor reguli ce ţineau de experienţă şi competenţă, iar în cazuri excepţionale puteai să obţii, în urma unor examene, o categorie în plus-aşa zisa categorie specială. Categoriile 7, 8 şi cea specială, dacă le dobândeai, îţi permiteau să devii maistru, bineînţeles că, după urmarea unor cursuri.
Ei şi aşa, datorită rezultatelor excepţionale din şcoala absolvită la Satu Mare( chiar nu mă laud), în mod special, mi s-a acordat direct, categoria a patra, prezentându-mă cu această categorie, la Direcţia Regională de Transport Auto Suceava, care m-a repartizat la Autobaza de Transport Auto Botoşani, primul meu loc de muncă.
La prezentare, pe data de 03.07.1964, am fost primit de şeful de cadre, un anume domn P.V., pentru care azi spun, „ Dumnezeu
sa-l odihnească” (cu care m-am împăcat extraordinar, ulterior), însă care, la prezentarea mea la muncă, mi s-a adresat cam aşa: „ măi drace, coada voastră de chiaburi ţi-ai bagat-o si pe acolo, nici vorbă să fii plătit tu la categoria a IV a !”.
Fiind singur, fără nicio relaţie, sigur că am tăcut şi acceptat încadrarea în categoria a III a, mai jos nu mă putea da. Cam şase luni de la încadrare, când mă întâlnea, adică aproape zilnic, căci atunci unitatea se găsea la intersecţia străzilor Calea Naţională şi N.Iorga, locul numit şi acum Pod de piatră(azi Bazarul de la Tati), îmi spunea: „ măi drace, dacă dai lucrare de proastă calitate, îţi iau toată averea lui taicătu !„.
Ca să mă testeze şefii, mă trimiteau să rezolv orice problemă tehnică, fără să mai ţină cont de grila mea de salarizare, mai mult, cred că mă tot testau ca, în scurt timp să execut lucrări de complexitate, de toate nivelurile. Aceasta a făcut ca la 6 luni, să fiu promovat totuşi, în categoria a IV a , iar la 11 luni, în mod excepţional, în categoria a V a.
În paralel cu slujba mea, m-am înscris şi la cursurile serale de liceu, la Liceul „ A.T.Laurian”.
Dar revenind la muncă, pe atunci, sindicatele, erau foarte puternice, lunar, timp de 12 luni, am primit stegulet de fruntaş în muncă, steguleţe care, mi le amintesc şi acum, erau foarte frumoase, având un suport nichelat, materialul fiind din mătase şi cu frajuri. Regret că nu am mai păstrat printre obiectele mele personale şi un asemenea steguleţ. Lângă steguleţ, se acorda un premiu de fiecare dată, eu beneficiind de procentul cel mai mare, pe atunci 30% din salariul de încadrare. Eram tare mândru, de micile mele realizări ,până la urmă, dar care le vedeam mari, cu ochii tânărului plin de elan şi ambiţii, când crezi că tot ce zboară se mănâncă şi că poţi urni munţii din loc , numai să vrei.
Nu aveam 20 de ani când, pe data de 20 iulie, am primit chemare pentru încorporare, asta era la data de 29 iulie 1965. Am lucrat deci până pe 25 iulie , iar în dimineaţa de 29 iulie, am fost încorporat la Comisariatul Militar din Botoşani.
Pe atunci, militarii se transportau numai noaptea, aşa că o zi întreagă am fost ţinuţi în curtea Comisariatului din Botoşani, iar noaptea, am fost transportaţi la Suceava, la Comisariatul din Burdujeni, acolo am mai stat o zi cu toţii, în curtea Comisariatului, pe o căldură îngrozitoare de 40 °, n-am s-o uit niciodată, nici eu şi cred că nici ceilalţi „pufani”, de un leat cu mine. Noaptea, am fost urcati in vagoane şi a doua zi, pe la orele 1100 , eram aliniaţi în gara din Beiuş, pe atunci, regiunea Oradea. Era în data de 1 august 1965.
În după amiaza zilei de 1 august 1965, urmare unui interogatoriu de aproximativ 2 ore, am fost repartizat la Compania de transport a Regimentului 1133 mecanizat, din Beiuş, unde chiar de a doua zi, mi s-au predat 37 de autovehicule, un Punct tehnic de întreţinere şi un teren de parcare, această gestiune păstrând-o timp de 1 an şi 3 luni, până la lăsarea mea la vatră, cum se zice. Asta s-a întâmplat pe 4 noiembrie 1966.
Am povestit toate acestea deoarece, pare de necrezut, însă eu nu am făcut nici un minut de instrucţie, dar nici planton, având misiunea de a supravegea inventarul dat în primire şi pentru care, de 3 ori am luat calificativul de foarte bine, în ce priveşte starea tehnică.
N-am să uit, primul calificativ, l-am primit pe 30 august 1965,
când am fost inspectat de reprezentanţi ai armatei a IV a Transilvania, în parcul auto ce-l păstoream, constatându-se starea tehnică, estetică şi operaţională cea mai bună, bucurându-mă astfel, la mai puţin de o lună de la recrutare, de aprecierea deosebită din partea conducătorilor militari, până la nivelul comandantului de regiment. Regimentul nostru purta indicativul de Regimentul 23 mecanizat.
Povestesc asta, deoarece, în acea perioadă, o inspecţie totdeauna era finalizată printr-o alarmă, în care, toată tehnica din dotare era scoasă din regiment şi transportată la cca 30 km, într-un timp ordonat, iar de regulă la o astfel de misiune, pe tot traseul ordonat, găseai tehnică de luptă rămasă defectă, în majoritatea lor, autovehicule, chiar şi tancuri, ori eu, cu toată tehnica de care trebuia să am grijă, m-am încadrat în timp şi am prezentat-o la raport în stare operativă. Datorită acestui eveniment, m-am bucurat de respectul tuturor, eu ajutându-i pe toţi, indiferent din ce companie făceau parte. Pe vremea aceea, la orice ieşire, maşinile aveau însoţitori ofiţeri sau subofiţeri, care să-i fi văzut, cum stăteau pe lângă tehnica „în pană„, şoferii fiind de obicei, militari în termen, fără experienţă.
Iar revin, am spus toate acestea, pentru că vreau să vă povestesc cum, atunci în armată, am stat de vorbă cu Ceauşescu, de două ori, iar a doua oară, chiar am dat mâna cu el. Copilării, veţi zice, dar pe atunci, altfel vedeam lucrurile, noi toţi românii, ce spuneţi ?
Era în februarie 1966 când s-au pornit stihiile naturii, apele Crişului şi Mureşului au inundat o zonă mare din acele ţinuturi şi mai multe regimente, au fost scoase în salvarea localnicilor, printre acestea şi regimentul nostru. Era atâta apă că aveai impresia că eşti la mare.
Fac o mică precizare şi anume că râurile din Ardeal au albiile la o cotă mai ridicată, decât nivelul zonei pe unde curg, iar în cazul nostru, Crişul şi Mureşul, în câteva curbe, au săpat câteva breşe în maluri şi au ieşit din matcă şi au inundat totul în jurul lor.
Pentru venirea în ajutorul oamenilor, mie, mi s-a pus la dispoziţie o autoamfibie, cu care interveneam acolo unde se impunea. Era un mijloc de luptă în primul rând şi pentru a o manevra, trebuia să ai cunoştinţe tehnice de specialitate, nu se dădea un astfel de mijoc de luptă pe mâna oricui.
Dar să revin la Ceauşescu, acesta a participat la un comandament de urgenţă pentru calamităţi, în care, bineînţeles erau adunaţi toţi comandanţii de regimente şi a ordonat repararea digurilor, prin aducerea de prefabricate cu elicopterele şi refacerea cursurilor apelor. Operaţiunea a durat aproape două săptămâni, iar la finalizare, înainte de retragerea către unitate, cei ce erau ultimii încolonaţi, printre care şi eu, am fost felicitaţi şi am dat fiecare mâna cu Ceauşescu.
De atunci şi până la executarea lui, m-am întâlnit de cca 7-8 ori cu Ceauşescu, în şedinţe de analiză.
Astea erau vremurile, tinerii de azi nu-l ştiu pe Ceauşescu, sau ştiu multe poveşti cu el, de la părinţi, bunici, însă istoria perioadei lui de conducere, ne-a prins pe toţi, de la mic la mare, căci a fost lungă.

Voi reveni în articolele viitoare, cu voia dvs.
Cu respect,

Constantin Conţac

“Voinţa de a uita prelungeşte exilul, secretul alinării dorului sunt amintirile “

Mă gândesc să vorbim despre mine, despre ai mei, despre oameni cu care am venit în contact, de-a lungul vieţii de până acum , despre “amintiri” din copilărie şi mai mult de atât.
Ce spuneţi ?
Ar fi şi amuzant şi deconectant, mai ales că, la unele lucruri nici eu n-am avut timp să mă gândesc, prins de roata vieţii. Unele sunt de tot haiul.
Ş-apoi, văd că blogul suportă orice, ca şi hârtia. Nu trebuie să fii chiar doctor în filozofie şi literaturi comparate, când vorbeşti despre tine, trebuie să fii sincer. Eu, altfel n-aş putea fi. Iar superliterat n-am fost niciodată că nici nu mi-a plăcut şi parcă nici nu mi se potriveşte.
Apoi mi-au spus unii botoşăneni , după ce mi-am făcut blog că, să-i mai las în pace cu atâtea date şi cifre legate de nu ştiu care obiectiv de investiţii, vor să audă ceva ce nu ştiu despre mine ….oleacă de CanCan de Botoşani. Că s-ar mai înflori unele, altele, pe lângă cele spuse, asta-i altceva, e normal la noi, românii.
Gata, mă scufund încet în amintiri dragi……despre bunicul meu , Petru Conţac, care a făcut parte din prima generaţie de elevi înscrişi la Şcoala nr. 3 din Botoşani, avea pe atunci 9 ani. Tatăl meu, Constantin Conţac şi cu mine, tot Constantin, pe rând, la aceeaşi şcoală, am făcut şcoala primară.
Şcoala generală nr. 3 din strada Tudor Vladimirescu a municipiului Botoşani a fost construită între primele 5 şcoli din Botoşani.
În clasele I-IV, l-am avut ca învăţător pe distinsul şi regretatul domn Micu Gheorghe. Apoi în clasele V-VII, am beneficiat de învăţătura celor mai distinşi profesori, Eufrosina Costeschi şi Aurel Dorcu, pe care-i salut cu tot respectul de care sunt în stare şi le doresc bătrâneţe uşoară. Pe atunci, în clasa IA am fost 39 de elevi, toţi băieţi., fetele fiind în clasă separată IB, din care 21 dintre colegii mei aveau o altă origine: evrei, lipoveni, greci, etc.
Notele pe atunci se dădeau pe o scară de la 1 la 5, sistem rusesc.
Mi-amintesc că se acorda elevilor un fel de supliment( cum e laptele si cornul acum), de regulă constând în fructe. O bucurie pentru copii. Acest supliment consta dintr-o fructă sau numai o jumatate, însă nu se împărţea la toţi copiii ci numai unora. Celor ca mine, care eram văzut ca fiu de om avut, deşi nu eram, nu mi se dădea o bucata de măr sau pară, pentru că eram un potential ostil regimului de atunci. Nu zic de mine, deşi m-a durut atunci şi n-am să uit niciodată, zic despre un copil, în general, care chiar dacă ar avea nu ştiu cât, tot i-ar fi poftă la ce vede că mănâncă colegul de bancă. Cine era nebun, cine gândea cu sufletul şi cine mai avea suflet ? N-am uitat, am avut mai apoi, mi-a dat Dumnezeu, am dat si la altii, caci nebunie este sa gandesti cam cum au facut cei de atunci.
Prin 1951, aveam vreo 6 ani, mi-amintesc cum am mers eu cu un prieten, de vreo 7 ani( regretatul doctor militar Costică Dănilă), la primul film, era comedie mare, toti erau curiosi sa vadă ce insemna sa vezi un film? Era intr-o zi de vară, am mers la matineu, de la orele 14-16, am intrat în sală şi în jurul orelor 15, am părăsit cinematograful( Luceafarul), speriaţi că afară s-a înoptat şi noi ne temeam să mergem acasă, crezând că şi afară este întuneric ca în sală. Vă închipuiţi ce surpriză am avut când am văzut că afară era soare, în plină zi de vară. Ne-am dumirit şi am încercat să intrăm din nou în sală, dar nu ne-a mai primit. Şi acum mor de râs şi povestesc copiilor mei, care găsesc astfel un prilej de superioritate a tinerei generaţii, în tehnica de azi, dar ei uită de unde s-a început. De la o sperietură a omului(copilului) în contact cu noul. Că doar n-am început cu epoca de piatră, am spus de anii ’ 50, acum tot cam atâţia ani.
Tot pe atunci, copii fiind, ne-am izbit de nedreptăţile unui regim revanşard, pornit să anihileze “ dusmanul de clasa”, “ clasa exploatatoare”, asupra caruia trebuia sa inventezi, norme speciale, de intoleranta. Si macar de-ar fi fost pe dreptate, dar n-a fost.
Pe atunci, aveam vreo 7 ani si am fost duşi la poliţie, speriaţi şi ameninţaţi, pe noi cei care aveau ceva pământ, să plătească nu ştiu ce impozite mari, să dea nu ştiu ce cantitate de produse agricole până la ora de….( oricum ceva greu de indeplinit), să meargă la dezmiriştit, în caz contrar, vor fi arestaţi. Am mers cu tatăl meu la dezmiriştit, ca mai apoi, tatăl meu să fie acuzat că mă exploatează, deoarece eram la muncă cu el, nu aveam la noi acte doveditoare că sunt fiul lui, astfel că l-au arestat pe tata ca fiind exploatator, eu fiind (culmea ipocriziei) copilul exploatat şi aşa am ajuns în arest, până la clarificarea situaţiei. Dacă povesteşti acum aceste lucruri, tinerilor, nu cred sau nu realizează faptul că asta a fost realitatea acelor ani. Priviţi cu ochii de copil de atunci, mi s-au părut foarte nedrepţi şi frustranţi. Dar mai apoi, cu timpul, aveam să-mi dau seama că acei ani au fost pregătitori pentru mai târziu şi m-au călit.
Tot prin acei ani, 1959-1961, pentru a merge la şcoală mai departe, se cerea o adeverinţă de stare materială, iar pentru mine, această adeverinţă era o frână, întrucât în ea se evidenţia starea materială a familiei mele, puneau de fapt tot ei, eticheta de „chiabur” si asta iţi stătea ca o tinichea de coadă, ca să nu fie primit dosarul tău pe niciunde, la vreo şcoală.

Aşa m-am dus să lucrez la fabrica de cărămidă, slujbă temporară, în care căram cărămidă la hornurile de ardere sau scoteam cărămizile arse din hornuri. Am muncit de mic şi asta a fost bine că m-am învăţat cu greul, ca atunci când căleşti oţelul.
Minunea a venit în vara anului 1961, când la Iaşi, la înscrierea la o şcoală de meserii, la prezentarea dosarului, ca de obicei, am fost refuzat, însă fiind observat de un profesor de acolo, Dumnezeu să-l aibă în pază, dacă n-o fi oale şi ulcele acum, a fost surprins de modul abuziv în care mi s-a refuzat dosarul, eu tânăr fiind şi complet descurajat de ceea ce mi se intampla din nou.. M-a luat de mânecă într-o clasă (eram la Liceul CFR pe Râpa Galbenă), a scos o radieră din buzunar şi mi-a spus să şterg cuvântul „ chiabur” din dosar. Eu am executat ordinul lui şi atât de apăsat am şters că a rămas o gaură în hârtie. Pe mine nu m-a dus capul să fac acest lucru, dar cred că Dumnezeu mi-a întins o mână, prin acest om, care practic mi-a schimbat viaţa. Aşa lucrează Dumnezeu, prin oameni.
Şi uite aşa aşa am fost înscris pentru examen, cu ajutorul acelui om, pe care, încă o dată repet, nu l-am cunoscut niciodată şi nici nu l-am mai văzut, în schimb îl pomenesc pe acest mare Anonim, care „a aruncat un bine in mare”.
De aceea, atunci când am putut, am căutat si eu să fac un bine celui în nevoie şi

„sa-l arunc in mare”, căci Dumnezeu vede si nu se ştie când, la necaz ,iti intinde o mână de ajutor. Am verificat pe propria-mi piele asta.
Ce a urmat după asta ?
La două săptămâni, m-am prezentat la examen, iar după alte circa două săptămâni, pe 13 septembrie 1961, am primit acasă o hărtie în care mi se comunica că am reuşit la examen, dar sunt repartizat la o şcoală de meserii, cu profil auto, la Satu Mare. Nu era timp de gândire, pe 15 septembrie începea şcoala, te duceai sau nu? M-am hotărât şi am plecat. Pe vremea aceea, părinţii nu umblau cu copiii, doar îi trimiteau, asigurându-le un minim necesar să aibă de cheltuiala.

Pe 16 septembrie 1961, la orele 11, am călcat în Satu Mare. Pe la orele 13, eram în marele Grup Şcolar Auto, o clădire mare, enormă mi se părea, în stil cazon făcută, ca o unitate militară. Acolo se făceau 3 ani de şcoală de meserii, într-un regim foarte sever, milităresc. De altfel nici nu se putea păstra disciplina altfel, avea acea şcoală un număr mare de elevi, clasele erau formate din cel puţin 31 elevi, iar în anul I, erau clase până la litera « O ».

Aici am avut cel mai mare şoc al vieţii mele, de copil neumblat prin străinătăţuri, toţi colegii mei vorbeau ungureşte, cu toate că 80% din colegi erau români, însă maghiarizaţi forţat, într-un regim de tristă amintire.
Fac o paranteză aici şi spun că, în copilăria mea, în casa părintească, se stătea de 3 ori pe zi la masă, iar tatăl meu, om călit cu greul, era chibzuit şi la mâncare, el termina şi resturile de la mâncarea noastră, ceea ce nu ne plăcea nouă, el mânca, să nu se arunce, spunându-ne mie şi fratelui mai mare că o să ne lecuim noi de nemâncat tot, în armată. Eu îl înfruntam că niciodată nu o să ajung la vorbele lui.
Ei, aflaţi că am ajuns la vorbele lui, mult mai devreme, aici la Satu Mare, aterizând într-un mediu în care nici măcar nu înţelegeam ce se vorbeşte. Timp de două săptămâni, am crezut că îmi ies din minţi. Recunoşteam că am ajuns la vorbele tatălui meu, că n-aveam altă soluţie, că n-aveam unde în altă parte să mă duc, mă simţeam terminat şi pe deasupra realizam cât de greu am putut ajunge aici, cu toate opreliştile , cu dosarul, din acea perioadă.

Aşa că mi-am găsit singur refugiul- m-am apucat să învăţ….şi am învăţat cu ciudă şi cu ambiţie. Rezultatele nu s-au lăsat mult aşteptate, chiar într-un mediu neprielnic, în primul trimestru din anul I, locul I pe clasă, apoi, locul I pe an, locul I pe tot grupul şcolar, locuri fruntaşe pe care le-am păstrat tot timpul, cât am stat la Satu Mare, adică în toţi 3 anii. Mă iubeau profesorii, chiar şi unii colegi, dar şi foarte mulţi mă urau de-a binelea, în special cei care ar fi vrut, dar nu reuşeau să mă întreacă.
Prin anul II, am refăcut din fiarele vechi, de pe urma războiului, adunate în depozitul şcolii, un autoturism marca WLX, pentru a înlocui căruţa şi măgarul cu care se cărau zilnic lemnele de foc la cantina şcolii, ba chiar i-am ataşat şi o remorcă, care a uşurat treaba oamenilor de acolo.
“Bolidul” a devenit mascota şcolii, spre amuzamentul şi curiozitatea sătmarenilor.

Ulterior a fost înscris şi în circulaţie şi aprobat ca maşină de serviciu pentru directorul general al şcolii, nu ştiu dacă mai trăieşte, despre el numai de bine, regretatul domn profesor Genceanu Vasile.
În anul III, din acelaşi depozit de fiare vechi, am asamblat şi pus în circulaţie, un autocamion de 5 tone, marca „Praga”.
Trăgând linie, acea perioadă, o văd acum, ca pe cea mai frumoasă şi de succes perioadă, căci era prima dată, după multă suferinţă, în care chiar de-au fost şi greutăţi, aveam ceva al meu, ceva făcut de mine, am fost şi eu, “moldoveanul dracului”, băgat în seamă de profesori şi colegi, printre străini şi apoi altfel treci peste ele, în tinereţe, când crezi că dobori munţii şi încă asta nu-i nimic…..
Şi am mai învăţat ceva: să faci economie, să valorifici ce ai şi să dai o utilitate fiecărui lucru. Bun, nu?
Voi mai povesti, dacă nu-i plictisitor , în cele ce urmează şi altele, dacă vreţi putem chiar să schimbăm impresii, sunt foarte sigur că mulţi dintre dvs., aţi prins o parte din acele vremuri, ne putem astfel, aminti împreună.

Cu respect,

Constantin Conţac

Investiţii pentru oameni ( continuare)

Locuinţele ANL
După revoluţie, ani întregi, nu mai interesa pe nimeni să construiască case.
Considerau unii că s-a construit prea mult în regimul Ceauşescu, prea în forţă şi împinşi de la spate, toată naţiunea muncea la făcut blocuri şi planul de producţie, în fabrici. Toţi am muncit aici.
Însă s-a dovedit că nu s-a construit degeaba, din contra, s-a acoperit un necesar pentru locuit al tinerelor familii, astfel încât presiunea acestei nevoi, nu a existat în acei ani sau a fost mai puţin acută. In general, avea grijă partidul să facă apartamente pentru oamenii muncii, nu exista familie în stradă.
După aproape 10 ani de inerţie, şi lipsă a resurselor financiare alocate pentru aceste programe, timp în care s-au acumulat foarte multe nevoi ale tinerelor familii, s-a început în anul 2000, construirea locuinţelor prin Ministerul Transporturilor si Locuinţelor, programe preluate în anul 2002 de către ANL, reuşindu-se construirea a 596 apartamente în municipiul Botoşani.
În Dorohoi, tot prin acest program s-au construit 54 apartamente ANL şi 36 unităţi locative sociale.
E mult, e puţin, sigur mai trebuie de construit, însă s-a făcut ceva şi aici este meritul acestor municipii care au pus la dispoziţie terenurile necesare pentru construirea acestor locuinţe.
Au fost unele discuţii pe seama repartizării lor, de către administraţiile locale, însă dincolo de acestea, un lucru este sigur: au beneficiat de ele, familii de tineri, care în alte condiţii, nu ar fi putut să-şi permită cumpărarea unui apartament.
Acum Programul ANL continuă prin construcţia de locuinţe sociale si de necesitate, pentru familiile ce au părăsit casele retrocedate, destinate închirierii, totodată construcţia în condiţiile pieţii, de locuinţe proprietate privată prin credit ipotecar sau surse proprii ale beneficiarilor.
Programul constructiilor de locuinţe, finanţate atât din Bugetul statului cât şi din Fondul Naţional de Dezvoltare a început în anul 2000.
Prin aceste programe au fost alocate fonduri în perioada 2000-2002 pentru construcţia blocurilor de locuinţe pentru 55 apartamente, în municipiul Botoşani în valoare de 16 miliarde lei vechi, în anasamblul Mioriţa II şi Piaţa II, pentru realizarea locuinţelor sociale alocându-se 8 miliarde lei vechi pentru zonele: Călugăreni, str. Boldur Vornic, str. Alba Iulia.
Alocările financiare au continuat apoi prin intermediul ANL, printr-un subcapitol cu această destinaţie, astfel că până în anul 2007 au continuat lucrările de reabilitare, în valoare de aproape 9 miliarde lei vechi, la Căminul Indagro din municipiul Botoşani.
Pentru anul 2008, în municipiul Botoşani, se preconizează să se reabiliteze termic şi să se mansardeze 3 blocuri ale căminelor Condacia, având un număr de 90 apartamente şi o valoare a lucrărilor de 26 miliarde lei vechi.
Tot în municipiul Botoşani, pentru chiriaşii ce părăsesc casele retrocedate, s-au construit in 2007, 36 apartamente in Cartierul Cişmea, decontandu-se cheltuieli de aproape 4 miliarde de lei vechi.
In anul 2008, s-au solicitat fonduri pentru încă 36 apartamente cu această destinaţie, lucrări în valoare de aprox. 40 miliarde lei vechi.
Pentru municipiul Dorohoi, până în 2002 s-a alocat 1 miliard de lei vechi pentru blocul de locuinţe de 20 apartamente din strada C.D.Gherea.
Apoi continuarea şi finalizarea lucrărilor au fost preluate de ANL.
Pentru construcţia de locuinţe destinate chiriaşilor evacuaţi în urma retrocedărilor, în municipiul Dorohoi s-au solicitat fonduri de 20 miliarde lei vechi pentru 12 apartamente, pentru anul 2008.

Un alt capitol de investiţii se referă la cele finanţate de Consiliul Judeţean Botoşani, în perioada 2000-2007
Ø Infiinatarea Centrului ecologic Bucecea.
Ø Infiinatarea Centrului ecologic Darabani.
Ø Achiziţionarea imobilului din Calea Naţională nr. 64 Botoşani, pentru rezolvarea unor probleme de spaţiu de activitate pentru angajaţii Consiliului Judeţean.

SC APA GRUP SA Botoşani
Ø Îmbunătăţirea reţelei de distribuţie a apei
Ø Contorizarea consumatorilor casnici din municipiul Botoşani
Ø Monitorizarea reţelei de distribuţie a apei în municipiul BTR
Ø Îmbunătăţirea fluxului tehnologic de prelucrare a nămolului în staţia de epurare
Ø Optimizarea staţiilor de hidrofor din municipiul Botoşani
Ø Gazometru şi lucrările aferente în statia de epurare
Ø Alimentarea cu gaze naturale a băii centrale
Ø Alimentarea cu gaze naturale a statiei de tratare Cătămărăşti Deal
Ø Alimentarea cu gaze naturale a statiei de tratare Bucecea


Directia Generală de Asistenţă Sociala si Protecţia Copilului Botoşani
Urmare reformei în sistemul de protecţie a copilului, în perioada 2000-2007 s-au închis un număr de 7 centre de plasament, creându-se concomitent centre de servicii alternative, finantate prin programe PHARE, care au urmărit cu preponderenţă crearea:
Ø Complexului de servicii comunitare destinat protectiei copilului, care să ofere diverse servicii de pregătire şi sprijinire a reintegrării copilului în familie, servicii de consilier pentru părinţi, servicii de prevenire a abandonului copilului în perioada preconceptivă-echipa mobilă, servicii de îngrijire prenatală şi sprijinire a femeii gravide predispusă la abandonul copului, servicii de asistenţă a copilului pentru exercitarea dreptului la exprimarea liberă a opiniei sale
Ø Închiderea Centrului de plasament Mugurelul Dorohoi si crearea unei retele de îngrijire familială –case/apartamente din Complexul „Casa Mea”,integrate social.
Ø Inchiderea Centrului de Plasament „ Sf. Maria” Dorohoi si crearea unei retele de ingrijire in cadrul complexului
„ Floare de colt”.
Ø Inchiderea Centrului de plasament „ Luceafarul” ,a Centrului de plasament „Sf. Andrei” cat si reducerea numarului de copii institutionalizati la Centrul de Recuperare pentru copiii cu handicap. Ca rezultat al acestor actiuni au fost incredintati un n umar de 198 de copii catre 145 asistenti maternali profesionisti.
Ø Crearea unui Centru maternal „ Micul print” pentru 12 cupluri mama-copil, de serviciile caruia au beneficiat un numar de 58 cupluri mama-copil.
Ø Inchiderea Centrului de plasament „ Sf. Stelian” Botosani si crearea unui complex de apartamente „ Ciresarii” cuprinzand un numar de 5 apartamente cu 4 camere de a caror servicii beneficiaza un numar de 30 copii si tineri.
Ø Reamenajarea in Pavilionul IV a fostului Centru de plasament
„ Sf. Andrei” a Centrului ludic pentru copii-Lucie Lecomte”, proiect realizat in urma unei donatii a unui cetatean francez. Constructia acestui centru ludic a fost completat prin crearea unui Club de informatica si a unei Sali de sport.
Ø In cadrul Programului PIN 415 „Repatrierea si sprijinirea minorilor repatriati- „ Vreau acasa” s-au derulat servicii de asistenta si reintegrare pentru copiii victime ale traficului sau singuri.
Ø Prin proiectul „Servicii psiho-sociale pentru copiii si parintii din judetele Vaslui si Botosani”, finantat de Agentia SUA pentru dezvoltare internationala, ANPCA, I.Politie Botosani s-au pus bazele parteneriatului in ceea ce priveste masurile active in domeniul prevenirii neglijarii copiilor.
Ø Prin modernizarea corpului „D” al Centrului de ingrijire si asistenta Adaseni s-a imbunatatit calitatea serviciilor persoanelor cu handicap institutionalizate acolo.
Ø S-a creat un Centru de recuperare neuromotor de tip ambulatoriu pentru persoanele adulte cu handicap, realizat cu sprijinul ANPH.
Ø Crearea unui Centru de consiliere psiho-socio-juridica pentru adultii cu probleme de sanatate mintala, in cadrul unui proiect cu finantare de la Guvernul Romaniei.
Ø Printr-un proiect depus în cadrul Programului de vecinătate România-R.Moldova, în 2008 va fi reabilitat Centrul pentru bătrâni de la Leorda.
Alte proiecte derulate
Ø Programe de promovare a protectiei de tip familial-tip PIN
Ø Dezvoltare retele de asistenti sociali.
Ø Extindere retea de asistenta sociala comunitara in comunele: Avrameni, Copalau, Corni, Cristesti, Cristinesti, Flamanzi, Sulita, Stefanesti, Ungureni, Bucecea.
Ø Infiintare Centru de ingrijire de tip familial „Sf. Ioan” la Bucecea
Ø Desfasurare Program” O familie pentru fiecare copil”, in parteneriat cu Primaria municipiului Dorohoi.
Ø Programul „Dezvoltarea sistemului de monitorizare a muncii copilului in Romania” care are ca obiectiv principal prevenirea exploatarii prin muncă a copilului.

Muzeul Judeţean Botoşani
Ø Alimentare cu gaze naturale şi CT la clădirea muzeului.
Ø Instalare CT pe gaze naturale la Muzeul de Ştiinţe ale Naturii Dorohoi
Ø Instalare CT pe gaze naturale la Muzeul Memorial George Enescu

Biblioteca Judeţeană “ M. Eminescu “
Ø Achiziţionare sediu biblioteca-fosta cladire a BNR
Ø Instalare centrala termica pe gaze la biblioteca.
Directia Judeteana de Drumuri si Poduri Botosani
Ø Consolidare DJ 296 Cismea-Rachiti
Ø Construire pod BA Fagadau-Stroiesti-Frumusica
Ø Modernizare DJ291C Dorohoi-Pomarla
Ø Modernizare DJ291C Dorohoi-Fundu Hertii
Ø Modernizare DJ 293 C Dumeni-Havarna
Ø Imprejmuire sediu DJDP
Ø Restaurare sediu DJDP, Casa Buicliu-monument

Centrul National de Studii Mihai Eminescu -Ipotesti
Ø Modernizare muzeu si spatii administrative.
Ø Construire spatii de cazare in incinta muzeului.

Spitalele si unitatile medico-sociale din judet
Ø Sustinerea financiara a activitatii celor 3 Unitati medico-sociale din judet.
Ø Reabilitare CT si a instalatiilor de alimentare cu gaze la sediul Spitalului de copii din municipiul Botosani.
Ø Reparatii instalatii la CT a Spitalului judetean Botosani.
Ø Reabilitarea CT la sediul Spitalului de Obstetrica si Ginecologie Botosani.
Ø Reabilitare cladiri la Spitalul de Psihiatrie din municipiul Botosani.
Acestea ar fi câteva investiţii care s-au desfăşurat în paralel cu susţinerea zilnică a activităţii acestor institutii.
Legat de finanţarea bisericilor din judeţ, la acest capitol a fost obţinut sprinin financiar pentru continuarea lucrărilor la un numar considerabil de lăcaşe de cult, totodată s-a susţinut financiar personalul neclerical din aceste locuri, in aceasta perioada.
Legat de constructia Vămii Rădăuţi Prut-Lipcani, am demarat in 2007 obtinerea Studiului de Fezabilitate si a Proiectului Tehnic pentru aceasta investitie, deosebit de importanta, a carei realizare ar necesita aproape 300 miliarde lei vechi. Alocările financiare pentru construcţie sunt în funcţie de posibilităţile de care dispunem.
O altă problemă dureroasă pentru noi, botoşănenii a fost şi este în continuare, până n-o văd efectiv realizată, este aceea a alimentării cu gaze a judeţului din conducta de transport de la Hârlău la Botoşani. Incepând cu 2001 am realizat Studiul de soluţii si Studiul de fezabilitate pentru acest obiectiv, a carui realizare se ridică la 245 miliarde lei vechi.
Actualmente acest obiectiv este în lucru şi sperăm ca până în 2010 să fie realizat. Astfel, comunele judeţului, cu prioritate cele pe raza cărora trece această conductă, vor beneficia de alimentarea cu gaze naturale, această realizare ducând la creşterea nivelului de trai al cetăţenilor judeţului.
Un alt argument că s-a construit mult in judetul Botosani, mai ales dupa 2000 ar fi acela că s-au emis aproape 5000 bucăţi Acorduri unice de construire, cât şi numarul Certificatelor de urbanism, aproape 2000 bucati, al Autorizatiilor de construire, în jur de 1000 bucăţi.
Cam acestea ar fi unele din iniţiativele desfăşurate de Consiliul Judetean Botosani in perioada mentionata.
Incă o dată vă spun că, nevoile noastre sunt mari, că mereu se ivesc noi „găuri’’ de acoperit, insă, cu răbdare si buna chibzuinţă, lucrurile se aşează şi pot fi rezolvate, nu există problemă de nerezolvat. Insă trebuie bunăvoinţă pentru toate.
Voi reveni în cele ce urmează, vă mulţumesc pentru răbdarea de a citi cele scrise, aici de faţă.
Cu deosebită stimă,
Constantin Conţac

ALIMENTARI CU APA SI DRUMURI PENTRU LOCALITATILE JUDETULUI BOTOSANI

Programe de finantare si tipuri de lucrari realizate in perioada 2000-2008

Ø PROGRAMUL SAPARD
S-au derulat proiecte in valoare totala de 17.904.679 Euro, realizandu-se 148,23 km drumuri asfaltate, in tot judetul si 4 alimentari cu apa ale localitatilor : Manoleasa, Ungureni, Copalau, Albesti si Todireni.

Ø PROGRAMUL DE DEZVOLTARE RURALA(PDR)
Program finantat de Banca Mondiala, in care judetul Botosani a fost judet pilot, avand ca grup tinta rezolvarea problemei de alimentare cu apa a 20 comune din judet cat si a pietruirii drumurilor comunale si satesti din aceste localitati. Programul a inceput in 2002 si s-a finalizat in 2007.
Fondurile alocate au fost in valoare de 8.761.579 USD, avand ca rezultate, reabilitarea a 206,288 km, 3 poduri(lungime=59,2m) cat si alimentari cu apa si extinderi( 50 km retea aductiune+extindere). Au beneficiat de acest program comunele : Tudora, Vladeni, Vorona, Stauceni, Varfu Campului, Hudesti, Mihalaseni, Vaculesti, Corni, Pomarla, Hlipiceni, Vorniceni, Mihaileni, Sendriceni, Bucecea, Prajeni, Trusesti, Frumusica, Ungureni, Concesti, Candesti.

Ø PROGRAMUL GUVERNAMENTAL HGR nr. 1036/2004
Prin acest program a fost realizata alimentarea cu apa a 34 comune din judetul Bootsani. El a avut o valoare de 12.497.109 USD.

Ø FONDUL ROMAN DE DEZVOLTARE SOCIALA
Prin acest program au fost depuse proiecte in valoare de 5.741.136 lei RON in vederea pietruirii a 30 drumuri satesti, in localittaile cele mai izolate si care foarte greu ar fi beneficiat de finantare din alte surse. Mentionam ca acest program avea criterii foarte stricte de finantare.

Ø PROGRAMUL DE PIETRUIRE/REABILITARE SI/SAU ASFALTARE A DRUMURILOR CAT SI ALIMENTAREA CU APA A LOCALITATILOR IN CONFORMITATE CU HGR nr. 577/1997, PROGRAM MULTIANUAL
Prin acest program s-au derulat lucrari de :
- ALIMENTARI CU APA, in valoare de 5.748.214 lei RON, realizandu-se alimentarea cu apa a 9 localitati( Prajeni, Sendriceni, Viisoara, Hlipiceni, Corlateni, Rosiori, Poiana Braiesti, Concesti) cat si continuarea lucrarilor la Varfu Campului, totodata s-au realizat proiectele pentru lucrarile de alimentare cu apa la comunele : Mihalaseni, Dobarceni, Vorona si Tudora.
- PIETRUIREA, REABILITAREA SI/SAU ASFALTAREA DRUMURILOR, in valoare de 8.189.086,17 lei RON, realizandu-se lucrari de pietruire a drumurilor comunale din judet, in lungime de 35 km si asfaltari de 115 km.
Ø CONTRACTUL DE IMPRUMUT SUBSIDIAR INTRE MTCT SI CONSILIUL JUDETEAN BOTOSANI
Prin acest program, in valoare de 1.140.000 USD, s-au pietruit 45 km drumuri comunale si asfaltat 15 km.
Ø Din CONTRACTUL DE IMPRUMUT BANCAR, in valoare de 600.000 mld. lei vechi contractat de catre Consiliul Judetean Botosani in anul 2006, am realizat 16 Studii de fezabilitate pentru 16 Drumuri judetene, pentru a fi pregatiti in momentul in care se lanseaza Programul Operational Regional, finnatat din fonduri structurale.
Pentru 8 dintre aceste drumuri judetene vor incepe lucrarile in perioada imediat urmatoare, suntem in grafic.
In decembrie 2007 au fost depuse alte 9 proiecte pentru Drumuri judetene la Organismul Intermediar al POR, ADR Nord-Est Piatra Neamt, proiecte ce au intrat in cele 4 etape de evaluare, in conformitate cu procedurile specifice.
Ø PROGRAMUL SAMTID
Programul are o valoare de aproape 6 milioane Euro, a inceput in 2004, de mentionat ca in cadrul acestui program, judetul Botosani a fost ales judet pilot, iar Asociatia AACS a celor 3 orase : Darabani, Dorohoi, Saveni, in numele
Careia Consiliul Judetean a depus proiectul, finalizeaza in prezent lucrarile ce privesc modernizarea sistemului de alimentare cu apa si canalizare din orasele mici si mijlocii.

Ø PROGRAMUL ISPA
In nov. 2003 a fost semnat un Contract de finantare ISPA in valoare de 650.000 Euro pentru modernizarea retelei de distributie a apei potabile in municipiul Botosani.
In 2008 a inceput implementarea unui alt program ISPA in valoare de 42 mil. Euro care va continua lucrarile de modernizare a sistemului de distributie a apei potabile in municipiul Botosani.
In acest sens, vreau sa amintesc si sa subliniez faptul ca m-am implicat serios inca din 2003 in modernizarea fostei Regii Autonome RAJ APA Botosani, actualmente SC APA GRUP SA Botosani. Astfel, pe langa lucrarile de modernizare prin programul ISPA s-au realizat : contorizarea consumatorilor casnici, introducerea unui nou regulament de facturare a apei potabile consumate de catre populatia muniicpiului Botosani, introducerea unor echipamente moderne de monitorizare a retelei de distributie a apei , imbunatatirea fluxului tehnologic de prelucrare a namolurilor in statiile de epurare, optimizarea statiilor de hidrofor din municipiu, achizitionarea gazometrului, alimentarea cu gaze a baii centrale, alimentare cu gaze naturale a statiei de tratare de la Catamarasti Deal, Alimentarea cu gaze naturale a statiei de tratare Bucecea.
De altfel, SC APA GRUP SA Botosani a devenit operator unic judetean, facandu-se toate diligentele in acest scop, aceasta preluand toate instalatiile de alimentare cu apa din judet, nou construite. Managementul acestei societati, inca este perfectibil.
Aceasta societate are in acest moment cateva probleme legate de plata creantelor, insa aceasta problema sper ca va fi rezolvata, avandu-se in vedere faptul ca prin natura obiectului de activitate, asigura un serviciu vital pentru populatia judetului, inclusiv cel de alimentare cu apa a spitalelor, scolilor, a populatiei, interventii in caz de incendii, etc.
Ø Tot legat de infrastructura de utilitati si de transport, fac mentiunea ca prin Programele de vecinatate Romania-R.Moldova si Romania-Ucraina s-au realizat Studii de fezabilitate pentru drumuri judetene, iar in momentul de fata se lucreaza la achizitionarea unui SF pentru alimenatarea cu apa a judetului Botosani din sursa raului Prut.

Voi continua in cele ce urmeaza sa adaug lucrari realizate in perioada sus mentionata si pentru alte domenii ale vietii economico-sociale a botosanenilor.
Incerc sa subliniez acest lucru deaorece, asa cum am mai spus, as vrea sa vorbim pe date clare si fara artificii de limbaj.
Inca o data spun, mai este mult de lucru, dar macar stim cum stam si de unde ar trebui sa se continue munca.

Cu respect,

Constantin Contac