Credinţa ca o monedă de schimb

09 august 2008.
Particip la cea de-a treia ediţie a Festivalului de cântec, dans şi meşteşuguri, realizat de lăudabilul nostru director al Centrului de creaţie, valorificare şi promovare a tradiţiilor populare din judeţul Botoşani, domnul Ion Ilie.
Ca un regal, anul acesta Centrul nostru de creaţie, împlineşte 40 de ani de activitate, aşa că maestrul Ilie şi-a dat silinţa pentru o organizare exemplară.
Lume multă, participanţii din peste 25 de judeţe, dar şi din Republica Moldova.
Ora 9,45. Parcurg pietonalul din faţa Palatului administrativ, spre bulevard. Multe cunoştinţe, ne salutăm, schimbam unele cuvinte, vizitez standurile cu lucrările expoziţionale, prezentate de maieştrii populari, frumuseţea pieselor prezentate îţi iau ochii, e o zi frumoasă, atmosfera este plăcută, de sărbătoare.
Ora 12,00.Fac acelaşi drum la întoarcere. Mă întâlnesc cu un grup de cunoscuţi. Se opresc, mă salută, le răspund, la care aceştia, mă atacă dur. " Ştiţi de ce aţi pierdut?" Le răspund :" Aşa a vrut electoratul". Grupul: " Nu este adevărat ", le răspund că totuşi aşa a ieşit la numărătoarea voturilor, însă cei din grup au strigat sus şi tare" te-au vândut preoţii !". Uimit, le răspund " nu cred, preotul , pe pământ, îl reprezintă şi este trimisul Lui Dumnezeu".
Grupul de cetăţeni insistă: " Vă dăm un exemplu", le răspund că vreau să aud exemplul lor.
Grupul afirmă: " de ce l-aţi criticat pe protopopul Leonte ?", le răspund că am spus unele lucruri într-adevăr, dar, concret, la ce se referă grupul?
Mi se răspunde : " cu acel spaţiu de la Biserica Sf. ILIE", care iese pe trotuarul din faţa bisericii.
Le răspund că am considerat, ca reprezentant al administraţiei, că acel trotuar, ocupat de acea locaţie, nou construită, lezează într-un fel bunul simţ al cetăţenilor din municipiu, deoarece mulţi dintre aceştia mi s-au plâns de abuzul protopopului.
Grupul de cetăţeni îmi spune că "nu aţi fost inspirat s-o spuneţi abia acum, acest protopop fură de ani şi ani de zile, lucrează cu chitanţiere duble, fură de pe viu şi de pe mort, cu alte cuvinte zic cetăţenii , este Satana, trimisă de Anticrist în biserica Lui Dumnezeu". Afirmaţia este a unui grup de cel puţin 15 oameni.
Le răspund că pur şi simplu, nu vreau să mai discut despre popi, de când mă ştiu, eu am respectat biserica noastră ortodoxă, am citit din Biblia noastră strămoşească, că se spune că pe preot, nu trebuie să-l judecăm noi, pământenii, că el va fi judecat mult mai aspru decât noi, cei de rând, la judecata trimisă de către Dumnezeu.
Mă scuz în faţa oamenilor, îmi iau la revedere, le doresc o duminică plăcută.
Nevrând a mai întreţine această discuţie, am forţat cumva plecarea, lăsând grupul să discute între ei.
Am ajuns, în fine, la locul unde aveam maşina, am urcat, am plecat, dar ceva tot mă urmărea cu gândul, legat de preoţi, apropo de cele auzite de la oameni.
Îmi aduc aminte că un ţăran, poate chiar ultraortodox, îmi spunea prin luna aprilie-mai, că părintele stareţ de la Mănăstirea Popăuţi, la o agapă creştinească, de la Mănăstirea Sihăstria Voronei, la fiecare înghiţitură, striga cu fălcile pline, să nu mai voteze nimeni cu PSD-ul, dar în mod deosebit , "cu Conţac". Îmi persistă gândul în minte şi îmi pun întrebarea "oare să fie adevărat ce se zicea de preotul de la Hăneşti, de cel din Coţuşca sau din comuna Mihălăşeni, despre care, unii spuneau că, la fel, umblau cu Biblia, cu bani şi puneau enoriaşii să jure, contra unei sume de bani, că vor vota PDL, nici într-un caz, PSD-ul sau pe Conţac?
La fel, îmi amintesc, de cel din Drăguşeni sau cel din Corlăteni, dacă nu-i greşesc numele, unul căruia i se zice Berbece. Acesta, văzându-mă prin comună, a apelat să-l ajut cu 90 tone de balast. Îi trimit, ca un bun creştin, 3 maşini a câte 30 tone fiecare , iar la ceva timp,urmare rugăminţii preotului şi enoriaşilor din Dimăcheni, mă angajez să repar biserica satului, mai ales că aveam nişte informaţii că în această zonă, a avut una din moşii, Ştefan cel Mare şi Sfânt, iar biserica a fost ridicată de urmaşii marelui voievod.
Conform înţelegerii, organizez un convoi de 6 autovehicule, cu 100 tone de balast şi 100 tone de nisip, iar maşinile trecând prin Corlăteni, au întrebat şoferii, unde este biserica din Dimăcheni? Lăcomia preotului Berbece a fost arătată pe faţă, minţind şoferii că el şi biserica lui sunt beneficiarii materialelor respective. Acum ce să cred ?
Că au scăpat dracii din Iad şi au intrat în slujbă, la biserici? Dacă este aşa, atunci să nu ne mai mirăm, de toate relele ce se întâmplă pe acest pământ.
Bineînţeles că am reluat acţiunea de la capăt şi cine trece prin Dimăcheni, poate să vadă biserica refăcută cu toate materialele asigurate de mine, din nou( cherestea, tablă, ciment, balast, nisipi, etc) dar şi o sumă de bani, iar cu sprijinul preotului de acolo, a primarului, biserica a fost salvată.
Mă întreb, pe bună dreptate, să fie preoţii aşa de hrăpăreţi, lacomi ?, bineînţeles, nu toţi, însă aşa cum am avut ocazia să văd cu ochii mei, nu e departe de adevăr, unii sunt lacomi şi ar face orice ca să se înavuţească.
Din nou, îmi amintesc de un preot din Botoşani, m-a solicitat de mai multe ori cu diverse cerinţe, iar la începutul anului, pe data de 3 ianuarie, mă suna deja, în jurul orei 9 dimineaţa, ca să-mi ceară din nou ajutorul. Surprins de această mare nejudecată a lui, că nu a ţinut cont măcar să mă lase să încep treaba, în anul respectiv şi apoi să ceară sprijin(pomană), l-am respins. Ce credeţi ? s-a supărat, mă duşmăneşte şi acesta, că vorba aia "la unul poţi să-i dai în fiecare zi, dar dacă nu-i dai sâmbăta, ţi l-ai făcut duşman". În plus, pe căi ocolite, a ajuns să-l convingă pe fiul meu să-l ajute, fără să ştiu eu, furând practic din al nostru, cum s-ar spune.
Mă gândesc, cine este oare vinovat în atitudine ?, nu pot să-mi explic, nu sunt de înţeles unii preoţi.
Alt preot, atunci când au fost zilele oraşului, la capătul catafalcului cu moaşte şi icoane, punea lumea simplă să semneze că-l va susţine şi vota, să nu creadă că oamenii nu şuşoteau şi-l grăiau de rău că uite ce ne face părintele. Dumnezeu vede şi ce e mai adevărat, plăteşte fiecăruia după gândul şi acţiunile sale. Însă, consider că Biserica, ca instituţie a Lui Dumnezeu ar trebui să se păstreze mai deoparte de micimile astea trecătoare, cu atât mai mult, cu cât lucrează cu sufletele oamenilor, scântei sfinte ale Lui Dumnezeu.
Îmi aduc aminte, pe vremea răposatului, am ajutat biserica cu riscul să-mi pierd slujba, dar bănuiesc că atunci în iad, mai erau proprietari. Prin anii 86-87, Prea Fericitul Teoctist, fie-i ţărâna uşoară şi noi să putem să-l pomenim, trimitea câte două autobuze cu sătenii lui din Tocileni, Victoria, Stăuceni, în special iarna, când aceştia erau mai liberi, în zona Constanţa, la locurile sfinte. Eu le-am asigurat în câteva rânduri motorina, că m-am bucurat împreună cu ei, că merg undeva la locurile sfinte, oameni simpli, care nu şi-ar fi permis călătorii din banii lor.
Sau poate păcătuiesc că scriu pe blog, dar dacă aş fi adunat aceste danii ale mele, de-a lungul anilor, într-un fel sau altul, poate construiam încă 2-3 biserici, de aceea sunt atât de dezamăgit de atâta înverşunare la preoţii care i-am ajutat şi prin ei, pe oamenii simpli care nu-şi permiteau luxul de face donaţii pentru casa Lui Dumnezeu, în satul,comuna natală.
Înainte de a mă opri totuşi, cred că este incorect ca acest duşmănos stareţ Luca de la Mănăstirea Popăuţi, să tergiverseze reparatul bisericii vechi din mănăstire, ctitorie a lui Ştefan cel Mare, iar alături să ridice o biserică nouă. În primul rând, s-a încălcat legea monumentelor istorice, dar dacă te uiţi bine la el, el se crede mai presus de Ştefan cel Mare şi Sfânt. Este păcat, Dumnezeu vede pe fiecare şi nu după cum vorbeşte sau predică ci după cum îi este sufletul.
Mai este o întrebare: de ce s-au furat bani de la reparatul bisericii Sf. Gheorghe din municipiu?, au putrezit schelele şi cu toate că biserica Sf. Gheorghe este patronată de Sf. Gheorghe, patronul spiritual al municipiului Botoşani, biserica zace în nepăsare şi abandon.
Ce ne poate spune protopopul Leonte şi primarii foşti sau actuali de Botoşani? Permiteţi o părere? A fost o gaşcă de necurăţii.
Iar o impresie, să nu uităm de alegerile făcute recent, în conducerea Mitropoliei Moldovei, la care s-a făcut trimitere la minciună şi dezinformare.
Închei, mărturisind în faţa oameniloor că am îndrăznit să spun adevărul, deci am păcătuit în faţa oamenilor, însă nu şi în faţa Lui Dumnezeu, spunând " Dacă am greşit Doamne, Te rog iartă-mă".

Pe curând,
Conţac Constantin

Cine să mintă-i învăţat, se îmbolnăveşte , dacă spune adevărat, aşa cum , omul rău e ca cărbunele, nu te arde, te înnegreşte măcar

Despre piţifelnici de provincie , cu multe lipsuri în caracter…..

Cine eşti dumneata, domnule Lucian Alexa ?

Sunt nevoit a da o replică unui individ mai puţin îngrijit în expresii, dar şi la fizic, căruia, pentru a se spăla de mizeria din jurul lui, i-ar trebui un camion de săpun „ Cheia”. Văd că tot îl preocupă automobilele şi şoferii….. oare, cunoaşte geografie, poate şi un pic de istorie, a auzit el de „ triunghiul bermudelor”?
Declară în fiţuica ordinară, alături de terminalul superior al hoitului propriu, căruia românii îi spun modern, „poster”, că el este justiţiarul dreptăţii şi al cinstei, restul, mai ales, cei pe care îi urăşte, ar fi nişte personaje malefice, pe lângă el, îngerul de lumină , măria sa, justiţiarul, care bântuie peste ţinutul Botoşanilor ! Ce zile trăim !
Stimate „ domn „ , află că dumneata chiar eşti malefic, sărac cu duhul, compromis, manipulat şi plăteşti cu vârf şi îndesat pentru faptele dumitale din trecut. Te rog, explică cetăţenilor, celor pe care îi reprezinţi, că, în rest, celor care te cunosc, care ştiu foarte bine ce s-a întâmplat în familia dumitale, le este jenă de jena nesimţirii dumitale. Despre morţi, numai de bine, însă dumneata ai participat direct la comiterea faptelor, eşti vinovat, domnule Lucian Alexa!
Unde sunt dosarele, cu cât ai păgubit statul şi cetăţenii, domnule Lucian Alexa?
Lumea care nu te aprobă şi este foarte multă, cred că mai mult de 90% din cei ce te cunosc, te acuză, te face părtaş la acţiunea de suicid.
Te rog să-mi spui care e „ruşinica pe căciulă” ?
Dumneata, nu ai anii mei de muncă şi deja, dacă eu aş mai munci încă de o sută de ori pe atâta, nu aş putea face cât ai furat dumneata până în prezent. Nu-mi stă în caracter să fac asta. Sunt de domeniul inimaginarului, mizeriile, care ai fost şi eşti în stare să le faci, tupeul de care ai dat dovadă, toate astea depăşesc cu mult nişte limite ale patologicului.
Ia spune dumneata, UNDE STĂ DOSARUL, DE LA FOSTUL IAS CĂTĂMĂRĂŞTI ?
Dumneata, ştii că părinţii mei , erau acţionari acolo? Ştii că şi părinţii mei, alături de alte sute de acţionari, au fost furaţi la drumul mare , de gaşca voastră?
Cine te-a acreditat, pe dumneata, un NEOM, să faci aprecieri de persoane. Vorbeşti de accente mârlăneşti – nu cumva, dumneata eşti un mârlan, pur sânge ? de unde vii, domnule? De unde ai reţeta măsurării inteligenţei ? dacă ştii ce-i aia ? şi cum îndrăzneşti să te compari cu alţii, pe care îi categoriseşti dumneata, după măsura extrem de redusă şi îngustă a propriei dumitale prostii şi răutăţi congenitale, fără vindecare. Chiar eşti de compătimit.
Sfatul celor care te ştiu, în toată splendoarea tâmpeniei, este să te ascunzi în mocirla în care te bălăcăreşti ca un hipopotam, iar din adâncurile imaculatei dumitale inteligenţe, vor ieşi din când în când, fâsuri de animal bine hrănit. Le ştim şi pe astea, vax inteligentia de baltă adâncă.
Mai am o întrebare, ce o pun şi „prietenii” dumitale : ai permis de conducere, domnule ?, dacă da, te rog să respecţi şoferii, dacă nu, du-te la şcoală, nu fi papagalul altora la fel de înguşti şi reduşi mintal. Căci, „una e când papgalul vorbeşte ca un om şi alta e când omul(hipopotamul) vorbeşte ca un papagal”.
Încă o vorbă, ascultă aici : nu te crede mai deştept decât cei 22 de consilieri judeţeni, ai grijă – se anunţă o criză de cerneală, nu o să mai ai cu ce mâzgăli hârtia igienică, pe care o foloseşti zilnic, poate-ţi cauţi nişte dude(be) negre, pentru culoare asemănătoare cernelii negre , sau poate să te adăposteşti, te califici şi dumneata în ceva( că eşti necalificat) pe la mititica şi gata, eşti ca nou, peste vreo 20 de ani.

Conţac Constantin